miercuri, aprilie 11, 2007

Si pana la urma ce ramane?

Am scris saptamana trecuta cand aveam insomnii ca nu stiu ce sa fac de Paste, sa merg sa stau sa ciocnesc oua sa-mi plang de mila....aveam o gramada de lucruri dintre care l-am ales pe unul care a fost "last call". Joi seara ma intreaba o amica daca nu vreau sa merg in Bulgaria...nu aveam de unde sa stiu ca din gramada de lucruri aleg unul cu o gramada de compatrioti...

Am fost la Sunny Beach...o statiune noua si in santier , ca baietzii aia cu cefe late acoperite de chica nu stau degeaba. Pe langa Nessebar, un oras medieval senzational...un fel de Sighisoara pe malul marii...

Senzatii amestecate intr-o camera imensa de hotel care avea si titlul statusului meu....camera single , ocupantul....la fel...in rest romani veniti in vacantza care isi indeasa in posetele nevestelor banane si portocale, felii de paine sau un ou fiert....ca asa e la cinci stele...pe gratis si daca nu pot sa mananc acum, sa am mai tarziu. 'Geaba se casnea un sef de sala sa le explice unor oameni ca nu e voie, ca nu e frumos, ca e un aprozar peste drum...indesau in continuare cu titlul "da' ce, le-am platit"...

Eu in continuare single ca si camera mea...un zambet ici, o privire colo...si un soi de lehamite de care m-am molipsit de la Bucuresti din 311.

Am asteptat seara sa merg intr-o lume noua sa simt ca Isus mare intr-o alta limba dr in acelasi rit ortodox. O seara trista si rece luminata de o semiluna cateva stele cu fum pe strazile din Nessebar si cu miros de lemn ars, cu cativa nori pe cer, cu o procesiune pe stradutzele pavate cu piatra, iar peste toate, nu se auzeau decat pasii, comentariile in limba lui Stoichkov legate de pregatirile de Paste, de parca Isus murea, ca sa mancam noi cozonac a doua zi...iar din cnd in cand un dangat de clopot spart si prohoditul preotilor...

O senzatie stranie ca stii ce se intampla dar nu intelegi cuvintele, ca treci pe sub masa , dar ca nu intelegi Evanghelia, ca Isus moare la crestini la fel peste tot, dar pentru aceleasi pacate omenesti , numai ca o face cu o demnitate de Rege, in alta limba...

M-am intors la camera mea de single cu un sentiment ca am pacate dar ca spalatul lor nu se face la Biserica si nici aruncatul lor la cosul de gunoi al subconstientului nu sunt solutii...spalatul in mare nu se pune acum ca marea era destul de rece si de neagra...am ales solutia la indemana, un minunat SPA in care niste fete din Indonezia iti masau corpul si pacatele lui pana aproape de topire...

Asiaticele astea au ceva din Maria Magdalena...le place sa maseze picioarele barbtilor cu ulei, nu sunt niste sfinte nici in ale trupului si fac asta nu din umilintza sau cu umilintza , ci pentru patru cifre, codul PIN de la card...

Invierea...la fel, o gramada de romani si o minoriate de bulgari...artificii la miezul noptii si cate o injuratura cu radacini profund latine de pe geamul unei masini care nu-ai gasea loc de parcare intr0un oras medieval....Avem bani, putere de cumparare si ne place sa-i umilim pe cei mai saraci ca noi dar poate cu mult mai bogati sufleteste, apropos i-a intrebat cineva pe bulgari ce parere au, despre vecinii de la nord?

Pana la urma, ce ramane, o senzatie, un regret ca nu accepta caini la hotel, niste pacate masate dar nespalate, iertate probabil pe undeva prin lume, altele uitate si Lumina de la miezul noptii care trebuie sa stea aprinsa pana la anul...macar in suflet...

Se intampla...

De doua zile merg in diverse locatii de unde transmitem PoveStiri de Noapte, de doua zile se intrerupe curentul ori la 22:20 ori la 22:25 cum a fost aseara in dormitorul familiei Columbeanu.

Se misca, prin dormitoare, oameni, cabluri, microfoane, Irinel, Ovidiu baiatul in casa, apare Monica, e bronzata, ma uit la ea ca o fetiscana care aibia a iesit din aparatul de brozat si brusc imi amintesc ca nu e o fetiscana e doamna Columbeanu, ca are un copil si ca nasul meu de vulpoi batran imi spune ca este insarcinata si ca vor anunta acest lucru pe 26 la botezul Irinei.

5..4...3..2...Bafta motanei.....si....

Incepem si descopar oamenii pe care i-am cunoscut acum doi ani aproape, acelasi el si o ea putin diferita. Are aceiasi talie, chiar daca a nascut, semn ca-i pasa. Daca nu-l iubea era depresiva se apuca sa manance mult ca oricum nu-i pasa, daca se ingrasa....ii pasa, chiar daca lumea spune ca nu-l iubeste, nu pot sa ma pronunt, dar pot spune sigur ca ii este cel putin, recunoscatoare. Si pana la urma daca tot si-au pus viata la vedere, lumea tot ii judeca...o fi bine? Sinceritatea lor este adesea amendata de vreun frustrat care pofteste la Rolls si la Dom Perignon, dar care daca le-ar avea, nu le-ar imparti cu nimeni, nici macar cu publicul telespectator....