joi, noiembrie 08, 2007

Bonjour

Bonsoir ...ca va! Am fost la Paris impreuna cu Catalin Botezatu, manechinele lui , Laurent Tourette si Cristian Carligeanu cunscut si sub numele de Carli, cameramanul care ma insoteste in toate deplasarile externe.

O sa va povestesc cu sigurantza intr-un blog desprte Carligeanu, e un roman...:)

Parisul, este orasul de care m-am indragostit iremediabil cand aveam 17 ani si de atunci m-am regasit in el si in elegantza celor care il populeaza.

Imi plac oamenii bine crescuti si parizienii sunt asa, insa in adancul sufletului ii urasc; vorbesc mult, sunt auto-suficienti, se cred buricul pamantului, sunt zgarciti.

Imi plac pentru ca respecta animalele si le pun pe acelasi loc cu copii si batranii. Eram de exemplu intr-o farmacie la coada, intre o batrana si un dulau...iar farmacia umana avea si sectiune , veterinara.

La Paris intotdeuna m-am simtit ca la Bucuresti. Am cunoscut niste oameni care lucreaza la Ambasada Romaniei si am constatat ca tot nioste romani cu sepci a la Lenin lucreaza acolo. M-am saturat de romanii cu sepci de Lenin asa cum m-am saturat de romanii cu sepci de basseball, probabil pastrez in memoria colectiva amintirea romanilor cu palarie.

Parisul e un oras subtil, este periculos si romantiuc , frumos si ciudat cred ca iti trebuie ceva timp sa-l gusti mai departe de Champ Elysee si Galeriile LaFayette, acolo e Parisulk pentru turisti si pentru Smiley care isiu plimba iubita de curand tot pe acolo. Parisul s-a refugiat la mansarda.

M-a prins duminica acolo si m-am dus la cimitir asta dupa ce in prealabil am stat la slujba la Sacre Coeur. De ce am fost la cimitir ? Ca acolo nu mer turistii...i-am vizitat pe Nijinski, Dalida, Hector Berlioz, care s-au oprit sa se odihneasca pentru o eternitate in Montmarte...Pana la urma chiar daca in viata esti inconjurat de oameni si glorie, atunci cvand te odihnesti , esti singur, ca Nijinski...

Cumparaturi nu prea am facut ca era frig si nu aveam chef si sa fim sinceri nici tgimp nu am avut...

Insa pot sa spun ca am vazut cum Catalin Botezatu a dat spaga. Spaga nu s-a inventat la Bucuresti sau la Ploiesti...

A dat spaga sa intram mai repede la Lido, la cabaret. Biletul a costat o mica avere iar spaga a fost de 80 de euro ....si a functionat:)

marți, noiembrie 06, 2007

demult...

Nu am mai scris de foarte mult timp si m-ati bodoganit si merit....mea culpa...acum insa m-am intors la voi...

sambata am fost la nunta Ralucai Sandu cu Todd Medina si pentru ca eram singurul jurnalist (am insotit-o pe Rita Muresan) pot sa povestesc multe de acolo.

Desi am insotit-o pe Rita asta nu inseamna ca amorul nebun nu dat peste ea.

Se pare ca statutul de femeie divortata i-a dat aripi Ritei si iata ca starea de spirit buna a atras si norocul in dragoste.

Cel care a fost cucerit de farmecul creatoarei este un tanar din Marbella caruia eu nu i-am gasit cusur. Este actor in Germania, are tatal roman si mama fosta Miss Ucraina. Si cand sa spun ca nu are bani i-a sunat telefonul , iar din buzunar a rasarit un Vertu de multe mii de euro.

Se pare totusi ca Rita l-a cunoscut in vara la Marbella atunci cand creatoarea si-a prezentat colectia la Niky Beach o destinatie exclusivista din Marbella, adica locul unde bogatzii din lume, merg sa se distreze.

Sa speram ca relatia va evolua si cine stie, poate ca a venit si randul Ritei Muresan la fericire.

Este insa un exemplu bun ca fericirea poate sa apara si atunci cand esti divortat si ai si doi copii in grija...nu?

Rita in acest an implineste 35 de ani iar la ziua ei si-a anuntat prezenta si tanarul de care va povesteam dar si alt barbat care ii face o curte, un printz arab...

Povesti exista si in vremurile noastre, nu-i asa?

Parca imi vine si mie sa mai sper in ceva bun, pentru mine, pentru voi...

marți, septembrie 25, 2007

vineri, septembrie 07, 2007

frunze

As vrea sa va scriu ca am fost la o filmare la Constanta, si in drum spre Bucuresti, duminica am vazut cum pleaca cocorii. Imi amintesc de un film japonez sau chinezesc pe care l-am vazut cand eram mic cand vine vorba de cocori si de un copil care statea in marginea unei orezarii si plangea...

As vrea sa va spun ca am iesit ieri pe strada si "miroase" a frig...

As vrea sa va mint ca sunt trist ca vine toamna cu vant si ploi, cu frunze vestede si o melancolie care te duce catre cana cu ceai si prietenii care au filme de imprumut...

As vrea sa va spun ca mi-am cumparat un stilou cu rezervor sa nu scriu nimic cu el, doar din cauza unei nostalgii legate de 15 septembrie...

Va scriu insa ca ma bucur cum cad frunzele, cum cad ploi, cum vad ca toamna are cele mai frumoase culori din Univers, cum zboara frunzele pe trotuar, va scriu ca ceva ce a pus stapanire pe mine si pe sufletul meu, transforma totul din toamna in primavara...

Iubirea este alchimia, sa transformi suflete de plumb in unele de aur, este atat de usor si totodata greu...alchimia sufletului tine numai de iubire, sa lasi sufletul la foc mic si sa stii cum sa combini starile si sentimentele si sa faci flacara mai mare sa gusti din potiunea miraculuoasa si sa-ti potoleasca setea pentru totdeuna

Nu uit insa ca ieri vedeam altfel lucrurile si ca trebuie sa multzumesc...

Ploii, toamnei, inimii, copacului din fata blocului, frunzelor...care nu mai sunt rosii de melancolie ci doar de bucurie...

Iubesc?

...poate ca am invatat si acum stiu...sa iubesc

joi, septembrie 06, 2007

vocea

In ultimul timp ma afecteaza mortea unei persoane publice, pardon vedete (astia de mor si de care ma doare sufletul chiar sunt vedete, nu le pot spune istorie ca pentru mine traiesc inca)

Eram la Paris in Gare du lést cand am auzit ca a murit Printesa Diana...era atat de aproape de mine, mi-am dat seama cam calcat amandoi prin aceleasi locuri cu cateva ore in urma, dar ea nu mai era...

Multi preoti din Romania citesc pomelnice scrise de mine si pe care scriu Printesa Diana, Corneliu Coposu, Laura Stoica, Petre Tutea iar acum mai adaug acum si Luciano Pavarotti. Pe Papa Ioan Paul al II lea nu il trec la morti ca sfintii sunt vesnici.

Cu aproape fiecare dintre ei, am amintiri ...

Pe Corneliu Coposu mi-l amintesc ca pe cel mai bland batran pe care l-am cunoscut, fuma Kent lung si iubea tinerii nespus. Aveam 16 ani si il intrebam numai tampenii...dar nu regret, altfel poate nu imi zambea cald...avea o fata cianotica si maini la fel, era ca o pictura din Scoala Spaniola...

Pe Laura mi-o amintesc fericita si ubita intr-o sufragerie in care asculta muzica indiana veche si incare mirosea a betisoare arse si cum tinea post miercurea si vinerea...

Pe Ioan Paul al II lea cum respira greu si care avea incaltari rosii tzuguiate in fata. De cum spunea Pater Noster si Ave Maria impreuna cu 400 000 de tineri pe Longchamp la Paris, desi era racit si avusese febra

Pavarotti m-a invatat Pucinni, si mi-a facut cunostinta cu Mimi cu Mussette si Butterfly si m-a facut sa regret ca Maria Callas a murit inaintea lui. Uneori cred ca Dumnezeu are nevoie in cer de o reprezentatie perfecta si asa cum face orice regizor de opera, care viseaza la distributia perfecta l-a luat sa aiba Callas partener de Traviata

Si daca Dumnezeu i-a sarutat corzile vocale, inseamna ca Dumnezeu isi vrea sarutul inapoi?

Anii de radio m-au invatat sa ascult , muzica, timpul si vocile...

De la ei mi-au ramas vocile

miercuri, septembrie 05, 2007

Nu a inteles nimeni?

Am difuzat un material la Povestiri de Noapte cu Catalin Botezatu. Bon...Sunt curios ce a inteles fiecare, mai bine spus daca cineva a tras vreo concluzie...

Singura pe care am tras-o eu este ca viata intima a fiecaruia este un lucru atat de sensibil si de frumos incat nu cred ca trebuie lasati porcii in campul cu zambile.

Oare cati dintre noi ar fi mai buni daca s-ar proba sexualitatea unui om...oare asta ne face mai intelepti, mai destepti?

La Tecuci s-ar rezolva problema inundatiilor...?

Ar disparea orfanii? Mamele nu si-ar mai arunca plozii langa containerul de gunoi in sacosa de la Metro?

Omul a spus printre randuri ce e cu el si ca vrea 1,5 mil euro pe care sa-i doneze copiilor sarmani.

Nu am auzit de vreun baiat din top 100 care sa faca vreo astfel de donatie de 1,5 mil euro pentru sarmani sau pentru asociatia gospodinelor care calca cu fierul fara aburi , sau pentru asociatia postasilor...

Cred ca pana la urma caracterul este cel mai important, ce faci si ce ramane in urma ta, daca ai facut o fapta buna in fiecare zi oricat de neinsemnata pare ea (asta am invatat la Cercetasii Romaniei), dr daca peste toate astea mai si iubesti, esti un om adevarat indiferent ca iubirea se indreapta catre semeni, flori, caini, pisici, femei , barbati, parinti

Daca ai intinde mana catre o alta si nu dupa vreo piatra cu care sa lovesti ar fi mai bine, nu?

miercuri, august 22, 2007

in ce se transforma...

Oamenii din generatia mea sunt cei care s-au nascut cu mult inainte de 1989 iar comunismul s-a transmis ca orice boala urata cum ar fi ciuma bubonica, prin laptele Humana baby luat pe sub mana de la farmacia comunista.

Pentru cei care citesc acest blog si au mai putin de 18 ani nu cum sa inteleaga, dar pot vedea "urmele" unei mentalitati a unor oameni care nu au fost mai departe de Varna, de unde isi cumparau Rosa, o esenta de parfum bulgareasca care mirosea a trandafir, nu tare, iti distrugea si ideea de miros pe care o ai pe cortex. Asa ca va imaginati viata de dinainte de 1989, gri si mirosind puternic a trandafiri...

Vremurile s-au schimbat iar mentalitatea a ramas, ca piatra in rau si potrivit careia trebuia sa-ti respecti seful pe scara ierarhica mergand pana la al astepta in fiecare zi la munca intr-o mana cu un pachet de Kent lung iar in cealalata cu raportul in productie pe ramura si planul cincinal.

Ganditi-va ca acei oameni au facut si copii, ca altfel plateai mai mult la salariu, un fel de impozit, daca erai celibatar...

Copii lor au crescut in acelasi spirit, kent lung, week-end cu familia si Dacia la Amara la lac, plan cincinal si toate astea mirosind a Rosa(cine avea ma multa punea o fiola si in masina de spalat ALBALUX 9).

Copii aceia, fumeaza kent lung, fac rapoarte, ganguresc ca niste matze pe langa sefi iar cand ii lauda cineva spun ca si-au facut "numai datoria".

Stiti ce ii da de gol? Educatia si mirosul de Rosa.

marți, august 14, 2007

Vacantza

Vacanta mea a fost de fapt o aventura pentru ca de la Bucuresti nu mi-am rezervat decat biletul de avion pana Athena. Am plecat la drum singur cu un bilet de avion si cu visul sa ajung in Mykonos. Auzisem eu ca acolo e Marea (cu sarea) Egee si o petrecere non stop. In Athena am ajuns la 7:30 si eram eu o geanta(distrusa de compania cu care am calatorit) un rucsac si mp3 playerul pornit. In prima faza m0am descurcat am luat un autobuz si am ajuns in port, unde am aflat ca urmatorul ferryboat pleaca in Mykonos peste 8 ore. O zi de munca pe care mi-am petrecut-o in port din cafenea in cafenea, din taverna in taverna si cu ochii pe ceas din jumatate in jumatate de ora. Am plecat pe la ora 16 nestiind unde o sa dorm noaptea... La ora 18 am ajuns la destinatie; Mykonos. O insula cu cladiri albe(toate!!!!) si acoperisuri albastre, usi si ferestre tot albastre. In port insa venit salvarea mea, o gramada de mamaite cum gasesti si la Vama Veche aveau niste cartoane pe care scria ROOMS. Pe mine m-a acostat un domn in camasa hawaiana care mi-a spus in engleza ca ma stie de undeva(in mintea mea imi spuneam ca asta spune tuturor turistilor care ajung in port si de-asta nici nu am vrut sa-i spun de unde sunt. Pana la Urm m0a convins ca cel mai bine pentru mine este sa merg la Paradise Beach, o plaja celebra in intreaga lume entru spiritul liber instaurat acolo inca din anii '60. Stiam despre ce este vorba si am acceptat, tot in engleza sa stau acolo. Pe drum(vreo 10 km) mi-a marturisit, tot in engleza ca seman cu un prezentator de televiziune din Romania pentru ca el este roman si numeste Iulian Nicoara. Eram deja Acasa.
Viata mea la Mykonos nu a fost atat de complcata doar agitata. E mai greu pana te pinzi ca acolo se traieste pe un alt fus orar. Lumea merge la plaja la ora 15 l ora 18 ramane tot acolo la un beach bar pentru o super petrecere merge la masa se spala, parfumeaza si scoate vuittonul din geamantan si merge pe la miezul noptii in oras la un drink pentru ca la ora 2 sa mearga la club, unde se sta pana la 6,7,8....
Am renuntat intr-o zi sa merg la plaja si sa-l cunosc pe Petros, pelicanul, simbolul insulei, prietenos si cred ca cel mai fotografiat personaj, hranit de patronii de taverne din port cu peste. Iar Petros intra pana in bucatarie, cu tupeu, ca si fotografiatul asta in soare e obositor.
Cat despre cluburi si lumea care populeaza insula...sunt simple si scumpe in acelasi timp. Mykons este supranumit Saint Tropez-ul sudului iar fitele sunt la ele acasa. Vedetele din Grecia si din lumea intreaga trag pe insula cu iahtul personal, se plimba prin port si pe micile stradute sa arate ultima creatie cumparata de la D&G sau Prada.
Shoppingul este un sport periculos in Mykonos pentru ca acum in perioada reducerilor, preturile tot astronomice au ramas, insa acolo mergi sa aculti cei mai tari DJ, sa te distrezi la maxim, sa vezi si sa fii vazut...

luni, iulie 30, 2007

am plecat...

La ora cand citesti acest blog sunt deja in Grecia. Am plecat in vacantza. Nu mi-am rezervat decat un bilet de avion cu destinatia Atena. Mi-am luat gandurile sentimentele grijile si regretul ca Happy nu e cu mine si am plecat.

Nu am mai scris aici in ultimul timp ca sunt obosit si nu plec la loc de odihna cu verdeatza ci am ales sa plec acolo unde lumea nu doarme niciodata. Ma simt de 15 ani desi am dublu.

Oare o fi bine? Sa lasam in noi inimi zburdanice de 15 ani sa locuiasca in trupuri cu mintzi mature?

Vreau sa vad fetze noi, vreau sa cunosc oameni noi, vreau sa gust dintr-o alta mare mai sarata si mai albastra, vreau sa adorm pe plaja, vreau sa iubesc o seara, o vara...

Daca gasesc internet , o sa va povestesc in fiecare zi cum e, unde sunt, ce-am facut...nu chiar tot ce-am facut....:p

Pana atunci sa va iubiti mult ca viata trece mai repede decat ne imaginam noi, daca ne oprim sa ne odihnim o secunda.

PS: Ce sa va aduc?:)

mircea

miercuri, iulie 25, 2007

Daca...

Daca sexul si banii fac Pamantul sa se invarta, ce face iubirea? Ma uit la Donald Trump uneori sau la Irinel Columbeanu si ma intreb ce motor a fost in ei si i-a motivat intr-atat incat sa se imbogateasca si sa faca Pamantul sa se invarta? Dar si Pamantul se invarte atata timp cat cifrele din conturi cresc, apoi daca nu mai ai mare lucru in cont si Pamantul asta se opreste si te da jos ca nu ai bilet.

Ma uit si la Alina Plugaru si ma gandesc ca sexul invarte Pamantul 5 minute si dupa aceaa Pamantul se intoarce pe partea cealalta si adoarme ca un prunc.

Desi banii si sexul fac Pamatul sa se invarta dar pe timp limitat si esti Rege peste pamant o secunda.

Ce face Iubirea? Pai cred ca atunci cand iubesti ai forta sa ajungi la Dumnezeu si sa-i soptesti la ureche ca esti fericit, iar El invarte Pamantul pentru tine, pentru vreo 5 minute ca atat dureaza viata pe Pamant.

marți, iulie 17, 2007

oameni de platic

Am o vaga senzatie in ultimul timp ca oamenii se transform, chiar si pe canicula raman asa de plastic

Folosesc cuvinte de plastic, se imbraca tot mai des cu haine de platic si gandesc ,nu plastic, doar gandesc...gandurile lor adica sunt de PVC(sa nu se inteleaga ca Plastica are ceva in comun cu PVC-ul)

Daca eram obisnuiti sa ne ferim de limba de lemn acum avem expresii de plastic.

Unii copii nu se nasc pentru ca spermatozoizii se dau cu capul de un plastic.(asta e un lucru bun, pe care il face plasticul)

Plastic avem la geam, in poseta, in geanta, pe pachetul de tigari(apropos , nu m-am lasat inca).

Iar noi in curand o sa avem inimi de plastic, ne transformam in fiinte de platic care o sa se topeasca de canicula si de griji, de soare si de neiubit...sau pentru ca noi am vrut asa, s-au asa ne-au invatat ei, care ei?....nu stiu, statul

sâmbătă, iulie 14, 2007

cantece care ne umplu si mistuiesc zilele

Nu vreau sa fiu Mr Originality, nu vreau si gata. Vreau sa fiu Mr Holograf.

De cateva zile ascult pana la epuizare o melodie. Are cele mai frumoase versuri. Sunt simple dar holografii au scris-o cu sufletul. Sunt buni baietzii astia si imi place ca in afara faptului ca sunt buni , sunt consecventi.

Acum dupa atata ascultat imi pun intrebari si surad dulce amar...dar mai mult dulce.

Traim prea mult in prezent si uitam ca am fost si fericiti si este nedrept fata de cei care ne-au daruit clipe de fericire , de bucurie, ne cramponam de prezent , viitorul parca nu ne apartine iar fericirea traita parca nu a fost a noastra.

Mi-am amintit, ascultand pana la refuz , ca am fost fericit si ca nu tine numai de mine, dar pot sa sper, la iubire, la un pic de fericire si imi dau seama ca... Doar o viata nu-mi ajunge sa iubesc...

Auditie placuta, multumesc Holograf!

Ziua lu' Franta

Bon Fete....e "catorz julie' " adicalea tot francezul isi aminteste cum a cazut ea Bastilia si a fost inlocuit versailles cu palatul elysee...cum cadeau capete in cosuri din elan revolutionar.

Oricum imi place Franta, are de toate, imi plac francezii ca citesc in metrou si ii urasc pentru ca vorbesc mult , nu spun nimic, dar le place sa se auda.

De la Voltaire incoace parca au baut toti din licoarea discursului, indiferent de pregatire de nivel social, toti vorbesc, sunt discursionisti, de zici ca au baut apa dupa Candide.

Imi plac francezii dar mai ales parizienii ca miros frumos, mai ales in august cand temperatura la Paris e sora geamana cu temperatura din Bucuresti.

Nu imi plac francezii ca se cred buricul pamantului si din comportamentul lor reiese ca ei au inventat si roata si apa calda .

Cu toate astea iubesc Parisul, cu vitrinele lui , cu Louis Vuitton cu tot, cu Carrefour si miros de Edith Piaf in prag de Bois de Boulogne. Ador limba francez mi se pare extrem de sexy si seducatoare dar cred ca cea mai mare inventzie a lor dincolo de Rodin, Centrul Pompidou, Sacre Coeur si Montmarte este .....sarutul

vineri, iulie 13, 2007

Fum

Am hotarat, urasc tigarile stinse in cesti de cafea , pahare de plastic, capace de suc, pachete de tigari goale. Nu imi plac tigarile care stinse in alte locuri in afara scrumierei. Sunt urate...si mirositoare, parca in scrumiera nu miros asa s-au ne-am obisnuit cu mirosul.

De fapt este pretextul sa ma las de fumat. Am mai incercat o data si nu mi-a iesit decat fum si pe urechi...

De data asta nu vreau sa va dezamagesc, o sa ma las si o sa va spun daca am si reusit.

Am nevoie...de vointa.

miercuri, iulie 11, 2007

Mersu'

Asta e mersu' se aude in spatele meu in metrou. E o tanara cu papuci pantaloni scurti si tricou, toate de nylon, nu mai conteaza culorile. Daca asta e mersu' cine te opreste sa nu cobori in viata la prima si sa o iei in sens opus, nu a spus nimeni ca e mai usor dar o poti face.

Asta e mersu' spun si eu cand ieri am aflat ca un prieten virtual a murit. L-am cunoscut acum ceva vreme iar ieri a avut un accident in germania si a murit.

Ne legam suficient incat sa ne afecteze, de prieteniile noastre virtuale ?

Raman id-uri de messenger care nu se vor face niciodata galbene, vor amane gri pentru totdeauna. Nu mai primesti buzz-uri, sunete, limbi scose shukar in coltzul gurii d la oameni care mor.

Noua ne raman insa niste id-uri in lista si sperantza ca sunt putin "offline" sau sunt pe invizibil...pentru totdeuna.

Eu am ales sa nu le sterg din lista i pastrez de exemplu id-ul Laurei Stoica *balaurici...nu se mai face galben niciodata dar imi aminteste in fiecare zi ca st acolo in sufletul meu pe invizibil, asa a fost si cu Denis...

luni, iulie 02, 2007

Stele

Luna tracuta nu prea am scris pt ca nu am vrut sa fiu bacovian, sau sa creada cineva ca indemn poporul la sincidere in masa.

Mi-am revenit insa acum si cred ca din cauza stelelor.

M-am intalnit inaintea transmisiunii in direct a concertului dedicat Printesei Diana cu Netty Sandu.

Wow, ce om extraordinar mi-am spus, la televizor lumea asculta mai mult ce spune decat sa o remarce. Va spun un secret are niste ochi senzationali, de albastri si de calzi.

Mi-a explicat de ce m-am simtit rau, ca luna neagra era in ascendent dar deja inversasem obiceiul de consum...nu mai ascultam priveam...

De multe ori ii auzim pe cei de langa noi ii simtim si uitam sa ne ii privim, mi-au mai reprosat asta , soarele, copacul din curtea blocului meu si cateva stele....

marți, iunie 26, 2007

praf...

S-a cam pus praful pe blog.

Nu am mai scris pentru ca nu m-am simtit in stare sa scriu. Nu m-am simtit in stare nici sa dorm, nici sa mananc, nici sa traiesc. S-a pus praful pe sufletul meu.

Traiesc intr-o lume in care preful e materia prima, daca sufli peste imagine unui vip local si astepti sa straluceasca o sa vezi ca mai bine lasai praful peste...

Altii merg in cluburi si inhaleaza praful pe care il ridica ceilalti care danseaza, ceilalti inhaleaza prafuri ca cica viata e mai cool asa...pe draq

Iesi la plimbare in parc si te umpli de praf, pe nataloni, pe pantofi...

Traiesc intr-un univers prafuit unde visele stau in colb si asteapta vremuri cu ploaie sa-mi spele visurile de praf , desi as schimba colbul pamantean cu putin praf de stele...tu, nu?

joi, iunie 14, 2007

estetic

In ultimul timp am un obicei tampit, ma uit la tv fara sonor. din obiceiul meu tampit insa am realizat cum unii oameni sunt ridicoli fara sa-i auzi.

Asadar, imi iau laptopul cu mine si scriu exact ce vad intr-un bar, unde pe plasma apar videoclipuri iar in difuzoare zbiara o cu totul si cu totul alta piesa.

Din epopeea in desfasurare, blonde cantaretze....ovad deodata pe Cristina Rus. Cel mai recent videoclip, filmat in multe locatzii, bani bagatzi acolo, ii urmaresc mimica; vrea sa para Printzesa Diana, eleganta desi corpul e lasciv...mimica...ok, ochii...de la mama ei, o splendoare, iar in jur...Ariel, Tide, hartie higienica, fata asta chiar a facut un videoclip intr-un supermaket, atunci ce cauta in rochie de seara rosie printer tuburi de Lenor si Colgate? Oare cati bani i-a dat Carrefour, sau ma rog, nu stim ce prietenii are solista cu mai marii hypermaketului, sa ajunga frumusetze de blonda in rochie rosie sa se ixbeasca de niste borcane de muraturi si avand un text languroso-lascivo-iubaretz....?

Am crezut ca nu vad bine, vedeam, era chiar ea, rastignita pe o banca, iar deasupra capului undeva atarnat de tava, un steguletz ma anuntza ca e PROMOTZIE la zahar...sau...miere sau blonde?

Dupa acest videoclip deosebit apare un altul, nu mai era in super market insa capul blondei dadea sa rupa plasma in doua; Andreea Banica se producea intr-un videoclip, in in care capul ei si niste raze verzi in spate, fac toata atmosfera. Buuuun....daca asa a vrut clienta, productia s-a conformat...insa ce nu au vazut domnii care au filmat, este faptul ca meshele domnisoarei blonde se vad si din avion si se duce dracului toata imaginea de ei cu par blond cu tot din cauza unui hair stylist incompetent care le-a lipit mai bine spus s-a facut ca le lipeste cu scuipat. Cine nu ma crede sa mearga in magazinele de muzica si sa se uite atent la poza de pe album, se vede mesha din luna...

Am renuntzat sa ma mai uit probabil urma o a treia blonda pentru care nu mai aveam nervi...bine ca nu se difuzeaza clipuri si cu Nikita sau Bianca Rus...ca atunci trebuia canalul sa-si schimbe numele din MTV in Horror TV....*HoreTV

dixit, pixit,plictixit

joi, iunie 07, 2007

relatii

Zburam ca fluturasii din floare in floare din relatie in relatie.

Unii sunt albine, pastreaza de la fiecare floare(relatie) amintiri dulci, altii trantori , se ocupa numai cu fecundatul florilor si nu pastreaza nimic. Altii merg in stup si intemeiaza o familie.

Se poate spune ca invatam de la albine, dar cu ce ne alegem dupa atatea relatii?

Cred in relatii chiar daca nu sunt statornic, de ce nu suntem statornici si nu ne facem toti stupuri?

Pentru ca sunt fluture dar unul care jinduieste la viatza de albina cu stup cu tot

miercuri, iunie 06, 2007

anotimp nefast

Astazi vroiam sa scriu ceva mai vesel, dar m-am razgandit. Sunt miscat de numarul de sinucideri de pe micile ecrane, Bogdan Costache, elevul din parcul Titan, gemenele de la Cluj. Un anotimp al sinuciderilor.

Ce se intampla cu noi. Si noi ceilalti ne sinucidem incet.

Sentimentele se arunca in gol si se zdrobesc de caldaramul plin cu inimi de piatra.

Se sinucid visele in noi atunci cand inoata in ape tulburi.

Iar asta se intampla zilnic.

marți, iunie 05, 2007

violentza

M-a urecheat un cititor de blog ca nu scriu cum se omoara copiii in scoli si are dreptate, dar noi toti ceilalti ce sa facem sa ne apucam sa facem, ce? Sa nu ne sinucidem? Ok, nu o facem, iar atunci ne ramane sa traim ca si pana acum...cu sex sau fara, cu bucurii sau fara ele...

Constat pe zi ce trece ca a crescut puterea de cumparare, ca oamenii ies in numar cat mai mare la restaurant si o duc un pic mai bine, iar aici la colt ne pandeste societatea de consum cu capcanele ei cu tot...

Am devenit violenti si asta se vede in scoli, copii nu se ascund, sunt reflectia noastra pentru ca teoretic noi suntem modele. Ne place sau nu suntem niste ipocriti care condamnam violenta copiilor in scoli uitand ca acei copii au stat acasa 7 ani, sau nu? Ei sunt de fapt imaginea noastra pe care o condamnam....

Asa ca stimate cititor sa stergem oglinzile din jurul nostru, inclusiv pe cele retrovizoare, sa nu mai condamnam lucrurile care nu ne plac in jurul nostru, eventual pe noi insine...

luni, iunie 04, 2007

Se pune..?

Am avut o dezbatere acum cateva zile. E vremea teraselor a fitzelor, a plictiselii afisate ostentativ ca obicei boem. In tot amalgamul asta nu poti sa vorbesti decat despre sex. E cald afara si se infierbanta tot ce incepe cu litera H. Hota, horn, hipopotami,hormoni...

Recurg la voi sa-mi spuneti, sexul oral se pune?

Prietenele mele femei sunt de parere ca da, se pune. Prietenii mei baieti sunt de parere ca nu se pune. Prietenii mei gay, il fac, nu vorbesc despre el.

Asa ca nu mai stiu cum sa fac adunarea, scaderea...pe zero nu raman, nici in ruptul capului.



E cald...

duminică, iunie 03, 2007

noutatzi...

Destinul mi-a potolit nerabdarea in aflarea raspunsurilor, v-am scris despre esecul cu baiatul , care a devenit iubitul unui prieten de-al meu...gasiti povestea mai jos. Inca nu am incalecat pe nimic sa va spun povestea, nici macar pe o capsuna...

Nerabdator, timpul s-a dat peste cap. Nu mai sunt impreuna si am descoperit ca atunci cand destinul nu a vrut cum imi doream eu, a avut dreptate. Am avut inima franta ca mai acum cateva zile sa descopar ca am o inima mai puternica, mai viteaza si intreaga.

Daca se intampla asa cum imi doream eu aveam de suferit. Dar acum sufar pentru prietenul meu. A tras " necastigator" cum se spune, isi pusese sufletul la bataie si s-a trezit cu el "vanat".

Ce-ar fi fost daca...Nu o sa stiu niciodata nimic din tot ce a fost sau este,pentru ca mereu sunt la mijloc de poveste...

vineri, iunie 01, 2007

se regenereaza

Sufletul e minunat , se imbogateste atunci cand citeste sau asculta muzica iubeste si rar este iubit, se bucura , rade si plange fara sa-i lase pe ceilalti sa vada, iar in competitia cu viata este cel care castiga pentru ca este nemuritor.

Al meu tzopaie intr-un picior, acum, se simte iubit....al tau ce face acum?

Unde ai ajuns?

De ce la mai multe ori cand suntem mici(unii raman asa, toata viata) ne dorim tot felul de lucruri.

Imi place perioada cand ne dorim pentru noi si pentru cei din jurul nostru lucruri frumoase, de fapt, numai lucruri frumoase. Ne dorim sa ne facem doctori sa-i facem bine pe ceilalti.

Imi place bunatatea pentru ca e mai puternica decat dragostea, face diferenta intre oameni si suflete. Nu se compara insa cu iubirea dar cred ca sunt pe acelasi loc. Bunatatea vine dintr-o intelegere a lucrurilor cu care probabil ne nastem, o dezvoltam cand suntem copii si o pierdem o data cu esecurile personale.

Acum sunt mare, imi caut prin cufarul cu amintiri, ce vroiam sa fiu cand o sa fiu mare si vad ca am avut dreptate, dar oare sunt la fel de bun ca atunci?

Tu ce-ai vrut sa te faci cand vei fi fost mare?

duminică, mai 27, 2007

zile

Implinesc 31 de ani si ma intreb, ce caut eu in viata mea?

Ma uit in urma si nu as fi indraznit sa visez acum cativa ani ca voi ajunge la 31 de ani, asa cum sunt acum. Uneori ma gandesc ca sunt un musafir in viata mea, o viata invidiata de multi si cunoscuta intr-adevar de foarte putini. Nu ma ascund pentru ca nu imi place sa fac asta, stau in banca mea si ma uit cum arata viata mea, sunt propriul spectator pregatit cu tot arsenalul, rosii, oua, aplauze si nu intervin in piesa.

Ne devoram propriile vieti din dorinta de a trai de doua ori?

Facem artificii inutile pentru ca timpul nemilos sa nu mai treaca, dar ca si un chirurg estetician, trece si lasa semne pe fata si in suflet. Taie cu un bisturiu, adanc peste copilarie, amintiri si sentimente, peste relatii si iubiri neconsumate.

Nu cred ca timpul le rezolva pe toate, rabdarea, poate...dar timpul nu rezolva nimic, el doar masoara niste povesti...ale noastre.

Imi place gandul, e rapid, frumos vioi si sprintzar, iar el se masoara cu fapta care este hotarata, buna la suflet si credincioasa unei vieti. Atunci cand cei doi sunt egali, poti spune ca tu, esti timpul...masori ca un zidar, caramizi ce vin asezate intr-un templu, esti arhitectul propriei vieti. Caramizile au laturi egale, un gand si o fapta.

Ce imi doresc de ziua mea? niste caramizi, am de terminat un templu....al meu:)

joi, mai 24, 2007

singur

Singuratatea,ne face sensibili vulnerabili si foarte buni observatori. Singuratea vin usor, se instaleaza si ne face ursuzi si auto suficienti. Daca vrei sa scapi pentru o clipa atunci alegi solutia la indemana. Viata de conjuctura unde totul e asa.

Prieteni de conjuctura multi amici si nenumarate cunostinte. Si ajungi sa te intrebi ce rol ai tu in conjuctura asta? Ce cauti tu, in viata ta?

marți, mai 22, 2007

unde...

Unde gresim?De ce? Intrebari si sentimente ce vin de-a valma sa ne arate ca nu stim nici macar sa traim, ca luptam pentru lucruri pe care nu le meritam sau nu ne merita, dar continuam sa luptam, chiar daca nu are vreun sens, asa simtim.

De pilda acum ceva timp, adica acum vreo doi ani, am luptat cu mine si cu soarta pentru un om. Nu a fost sa fie, a trecut cu privirea peste sufletul meu, a zambit ironic si asta a fost. Am suferit pe moment speram ca am gasit ceea ce cautam de-o viata, dar mi-am spus ca mi se pare si am mers mai departe....tot singur

M-am intalnit insa zilele trecute cu un amic de-al meu care ma sunase entuziasmat ca se intampla ceva frumos in viata lui. Ne-am vazut el, era impeuna cu visul meu...e dureros si frumos, bine si sfasietor sa-ti vezi cum visurile tale o iau la vale cu cei mai buni prieteni. Sa fii trist? Sa fii vesel?

Sa razi si sa te bucuri pentru cel mai bun prieten? Sa vezi cum visul tau si lupta ta,, aveau sens dar nu ai luptat suficient, sau poate ca nu trebuia...

Si te intrebi unde ?

Unde ai gresit? De ce ? Daca intr-adevar ai gresit undeva?

Viata e amestecata e ca un frappe...ai senzatia ca daca ai amestecat cu frisca se face dulce...

vineri, mai 18, 2007

singur

Singuratatea,ne face sensibili vulnerabili si foarte buni observatori. Singuratea vin usor, se instaleaza si ne face ursuzi si auto suficienti. Daca vrei sa scapi pentru o clipa atunci alegi solutia la indemana. Viata de conjuctura unde totul e asa.

Prieteni de conjuctura multi amici si nenumarate cunostinte. Si ajungi sa te intrebi ce rol ai tu in conjuctura asta? Ce cauti tu, in viata ta?

marți, mai 15, 2007

Divort

Vestea ca Rita Muresan divorteaza o asteptam de anul trecut iar ea era asteptata in mediile mondene. Va povesteam ca Gloria este la operatie in Germania, a reusit iar acum face recuperarea si se chinuie, ce o face sa reziste la suferinta? Concertul RBD si posibilitatea de a se intalni cu ei...Este minunat sa fii RBD si sa stii ca o fetita de cativa anisori, face recuperare medicala pentru ca tu existi:)

Revenim la divort. Revenim pe post cu divortul:) Despre divort va pot spune ca vine dupa 10 ani de casnicie in care fiecare a avut o viata paralela, ea cu copii, el, la Constantza...

Rita insa vrea o viata noua alaturi de Rebecca si Gloria , pleaca la Milano si gata porneste pe un drum nou si cum inceputurile nu sunt usoare...incepe o viata noua cu un divortz care se anuntza dureros si scandalos.

E greu sa duci o viata paralela, asa aveam si eu inainte sa fac anuntul public si obosisem, sa traiesc, de doua ori, aceiasi viatza...sa impart la doi amintiri, sentimente vise...Acum sunt liber si e bine.

luni, mai 14, 2007

GG

At first i was afraid....I am what I am...Reach out; i'll be there...ce seara minunata, cu o cantareata cu un suflet mare cat Sala Palatului. Calma, stapana pe ea cu o voce, crystal clear, fara floricele in voce imbracata simplu si decent pentru o femeie supra ponderala.

Marea surpriza insa a fost trupa de acompaniament care este condusa de un roman, Flavius Teodosiu. Aceiasi trupa va fi prezenta si la botezul Irinei Columbeanu dar fara Gloria Gaynor.

Am constatat aseara ca daca ai voce si charisma poti sa te imbraci cu un sac si tot esti fermecator. Iar Regina Supravietuitorilor a stralucit, chiar daca sala era jumatate goala...a umplut ea inimile Invingatorilor

GG

At first i was afraid....I am what I am...Reach out; i'll be there...ce seara minunata, cu o cantareata cu un suflet mare cat Sala Palatului. Calma, stapana pe ea cu o voce, crystal clear, fara floricele in voce imbracata simplu si decent pentru o femeie supra ponderala.

Marea surpriza insa a fost trupa de acompaniament care este condusa de un roman, Flavius Teodosiu. Aceiasi trupa va fi prezenta si la botezul Irinei Columbeanu dar fara Gloria Gaynor.

Am constatat aseara ca daca ai voce si charisma poti sa te imbraci cu un sac si tot esti fermecator. Iar Regina Supravietuitorilor a stralucit, chiar daca sala era jumatate goala...a umplut ea inimile Invingatorilor

sâmbătă, mai 12, 2007

Aiurea in tramvai

M-am uitat la Eurovision si am vazut prestatia tarii din care ne tragem si care nu se mai retrage din noi. De fapt cred ca arata cum suntem de fapt. Am vazut niste tarani imbracati in niste vestimantatii colorate si care nu spuneau decat ca sunt imbracati din saracie. Materiale proste si ieftine, lucitoare si anoste. Iar melodia , se plaseaza in perioada in care am ajuns ca si evolutie muzicala. In momentul in care Europa isi legana piciorusele pe Mica Serenada a lui Mozart noi ne leganam de pe ogor cu sapa pe manelele lui Barbu Lautaru. Desi anii trecuti aveam o vaga speranta ca lucrurile s-au schimbat doar speram, realitatea mi-a tras cu ciocanu in cap anul acesta si mi-a reamintit, cine suntem. Ruda saraca de la tara, de care se jeneaza europenii cand , neamurile proaste vin in vizita.

Imi plac sarbii, sunt un popor mai mic decat noi dar mandru.

Maine merg la Gloria Gaynor...my Diva

vineri, mai 11, 2007

Vara din suflet

Sufletul nu tine cont de anotimp si totusi are si el anotimpurile lui. Deja este vara se uita sufletul in oglinda isi aseaza cravata in ia geanta si pleaca hoinar.

Parca de data asta a venit prea repede dupa ce ne-am imbatat cu apa rece si ne-am refrigerat sufletele cu gandul ca asa e iarna, ingheata si sufltele. Sprintar insa porneste sa vada ca au venit randunelele, ca trandafirii sunt infloriti la Craiova, ca dimineata miroase a covrigi proaspeti.

Sufletul nu cunoaste bariere, ia trenul sau gandul si fuge acolo unde e Iubirea.

Ubi amore,ubi bene,ubi cassa...pe asta am invantat'oacum si nici nu stiu daca profesoara mea de latina din liceu nu o sa'mi articuleze un mare 2, desi prefer asa cum v'am mai scris mai demult un mare UNU.

Sufletelele dezghetate se opresc unde vor ele, pe un peron de exemplu...sunt fericite, le asteapta cineva.



PS Nu fugiti de peroane goale,asezati-va sufletele cuminti pe scaune, poate mai vin si altele...sigur mai vin si altele, alegeti'-a trenul si gandul cu atentie.

joi, mai 10, 2007

Timp, avem?

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.



Octavian Paler

miercuri, mai 02, 2007

Generatia De-Generata

In week-end-ul de dinainte de 1 Mai am fost ca tot bucuresteanul la mare, la soare. Va anunt oficial ca fetitele nu mai sunt goale ci pline de accesorii, posete scumpe si haine la fel iar peste ochisori lor stau niste ochelari de soare cu scris mare de-o schioapa Dior, de zici ca trendul asta vrea ne transforme din Planeta Maimutelor in Planeta Libelulelor.

Asta se intampla pe plaja Kudos unde desi era miezul zilei marea majoritate era beata, de viata , de alcool, de extraveral sau zahar vanilat.

A venit si noaptea s-au schimbat tinutele cu altele si mai scumpe, tre' sa mergem deh la clubul cel mai fitzos. Peisajul arata bine cu toate hainele alea, cu toate aromele de parfum dat in cantitati industriale de crezi la un moment dat ca esti in vizita la Guerlain la fabrica de parfumuri.

Trecem si peste faza asta si ajungem in club, e bezna ca'n fund(Celine a spus-o pe asta si mi-a placut mult de tot) iar pe langa mine tot felul de tineri aranjatzi si spilcuitzi, parfumatzi, multatzi, gelatzi si cu ochelari de soare...daca sunt de acord cu mulatul su gelatul parfumatul, p'asta cu ochelarii de soare nu o pricep neam...

Cred ca am imbatranit, ma aflam intr-un loc elegant cu oameni la fel si nu intelegeam nimic...am plecat...nu am imbatranit dar am vazut partea degenerata a unei generatii care habar nu are ca Immanuel a murit cu legea moralei in el si cerul instelat deasupra...dar care si-ar vinde sufletul pentru ultimul ceas D&G.

Diavolul se imbraca de la Prada ca sa seduca mintea adolescentilor infierbantata de viteza unui secol care nu vrea sa se odihneasca deloc. Iar demonii nu se mai dau pe gratis ca in Evul Mediu de catre vreo vrajitoare, demonii au luat o forma moderna de pastila care apoi urla din cel care a inghitzit.

De fapt cred ca lucrurile stau la fel in ca in secolul trecut. Opera a fost inlocuita cu Clubul...Caleasca cu blazon, cu Rolls, Dirijorul cu DJ-ul, Rochia pe crinolina cu cea cu motive animale de la Cavalli, Opium-ul cu Ecstasy...difderenta o intre secole o face ...lectura, chiar daca mergeau la Opera ...citeau si nu numai reviste de scandal cu poze...

Gustul amar l-am avut cand m-am gandit cat de usor pot fi acesti tineri manipulati si cati bani se castiga de pe urma lor...

Acum ma gandesc cum comenteaza Mozart toate astea...zambeste amar din Orientul Etern al sufletelor care il asculta

joi, aprilie 26, 2007

de astazi, intr-o luna

Am primit o invitatie. M-au chemat cei de la Informatii, ca mi-a trimis domnu' Columbeanu un cadou, nu era tocmai asa dar semana a cadou, o cutie impodobita cu strasuri iar in interior o orhidee naturala, si pozele celor trei: Iri, Moni si Irina tridimensionate de un cristal, frumos ,n-am ce zice...

De astazi intr-o luna are loc si evenimentul, costa 200 de mii, sunt 200 de invitati si o sa se serveasca "fusion" ciocolata alba cu caviar si alte nazbatii cacre se inteleg cu greu de un popor care abia are bani de-o fleica la gratar.

Vor canta pentru mileniul trei niste domni din Germania tot felul de cafe-concert-uri, evergreen-uri dar nici urma de sarba, hora sau menuet.

miercuri, aprilie 25, 2007

prezervative

Am descoperit astazi in 311, autobuzul cu care calatoresc de la Rosetti pana la Pro Tv, ca beneficiez de prezervativ audio. Am un mp3 player ale carui casti se transforma in prezervativ, audio. Nu mai aud ce mai gateste lumea, sau cum astazi un calator in varsta se certa cu soferul si cu ceilalti calatori. Cum am auzit asta? Ca si in cazul prezervativelor obisnuite care se mai rup, in aglomeratie iti mai cade casca...

Si ca intr-un dialog al surzilor care trece prin cele doua urechi se aud urmatoarele replici:

Gloria Gaynor: At first i was afraid, i was petrified

Batran cu sapca din 311: De ce v-ati urcat atatia, nu vedeti ca nu mai e loc?

Morala: Cine n-are batrani sa mearga cu 311 si sa asculte pana la epuizare, I will survive, vin vremuri cu transpiratie iar prezervativ pentru nas, inca nu am gasit.

marți, aprilie 24, 2007

...viata e frumoasa, nu-i asa?

Nu-i asa, numai ca ai nostalgii estetice in momente grele.

Era mai frumos atuci...Atunci cand nu reusesti spui era mai bine pe vremea lu' cutare, ca imi dadea casa...

Admitem ca viata e frumoasa numai atunci cand unul dintre miile de scenarii din mintea noastra se filmeaza la cadru in birou, acasa, pe strada, atunci cand scenariul din mintea noastra nu e conform cu realitatea ... spunem , am avut ghinion. Ne credem scenaristi sefi uitand ca doar un Nene scrie scenariul, iar noi suntem executantii, dar ne place sa credem despre noi ca ne pricem la toate...Iaca, nu, sau cel putin nu intotdeuna, iar viata se intampla in timp ce tu esti preocupat sa faci scenarii si uitand sa joci in filmul cu acelasi titlu, Viata Ta

luni, aprilie 23, 2007

Edith

Am petrecut jumatate de zi impreuna cu Edith Gonzalez. O femeie obisnuita care dar atat de eleganta in gesturi incat iti dai seama ca poti sa fii Betty cea Urata din Ciorogarla sau New York, dar eleganta vine din educatie, din ce-ai citit, din ce-ai invatat de la semenii tai. Sunt pe lumea asta femei care dau cu matura sau spala geamuri si tot elegante sunt.

In comparatie cu co-locatarii nostri europeni, bunul simtz ne salveaza. Edith le are pe amandoua si indiferent ca era in rochia de 10 000 de dolari de la Dansez pentru Tine sau in bascheti pe proprietatea lui Irinel Columbeanu, respira elegantza.

Elegantza vine din tine din tine si se poarta nu se afiseaza oastentativ. Iar elegantza nu vine de la Prada, doar diavolul se imbraca de acolo. Iar banii nu cumpara stil.





PS Edith avea in ziua cu pricina, o poseta Fendi

joi, aprilie 19, 2007

unu'

E un numar frumos si complet, il folosesc arhitectii de la Hiram incoace...unu' e sufletul, unu' e sentimentul pe care il ai pentru persoana iubita. Unu' omul pe care il iubesti, unu' e sufletul tau, Unu' e Dumnezeu. Iar unu' este Totul.

Invatatul numerelor e o arta. Sa pui numerele la locul lor in viata este esential.

Intotdeuna m-au fascinat numerele desi nu am avut note mari la matematica. Sa punem numerele in ordine si sa numaram o fapta, un gand, un ras, un plans,...o viata.

marți, aprilie 17, 2007

Ce-ai mai facut?

...este intrebarea care ma scoate din minti...aici se termina orice comunicare cu cel care ma intreaba, Ce sa-i raspund ca am ascultat duminica Concertul nr 5 pentru pian si orchestra al lui Bethoveen? Nu, ca nu are relevanta, pentru mediul inconjurator. Pentru flora si fauna inconjuratoare e relevant doar daca ai fost la Bamboo sa faci schimb de priviri cu baietii aia cu bani pentru care Bethoveen nu exista. Asa ca raspund, nu am facut nimic. Am citit, am raspuns la un interviu si am ascultat Bethoveen, ca merita! cam asta am facut. Nu ma mai intreba, ce faci, intreaba-ma iti place si Chopin:)?

luni, aprilie 16, 2007

Cine castiga?

Castiga Soarele ca apare in fiecare zi, dar pierde raze si caldura, castigam noi iubire si pierdem timp si sentimente cu oameni care nu merita, catiga o floare o picatura de roua dimineatza urmand sa piarda o petala.

Nimeni nu castiga nimic pana la urma ne place sa credem ca pacalim timpul cu creme anti-aging dar de fapt in adancul sufletului stim ca imbatranim si ca dunga de pe fata ne reaminteste in fiecare dimineatza ca am ras si am plans ca ne-am incruntat....ca am trait.

...si daca vorbesc...

Si daca iti vorbesc, nu ca te castig iti vorbesc, ca sa nu fiu singur iti vorbesc...

Blake

duminică, aprilie 15, 2007

Paris

Mi-e dor sa merg la Paris, mi-e asa un dor frivol de pantofii din vitrina de la Prada, mi-e dor sa vad frunzele abia aparute in copacii din Montmartre, de poetii de pe scarile Sacre Coeur. Iubesc Parisul, dar ii urasc pe parizieni din cauza atitudinii lor de cetateni prea importanti pentru asa o planeta mica. Mi-e dor sa bat cu piciorul toate stradutele si sa-mi cumpar iaurt din Cartier Latin. Pana l urma cred ca week-endul urmator ajung la Petrosani. De ce? De ce , nu?! Nu e Paris dar daca ma inarmez cu florile raului, ascult Bizet, ma uit dupa o tiganca de parca ar fi Carmen , am o sansa pentru Parisul din sufletul meu. Pana una alta stu la Bucuresti in mansarda mea si ma gandesc ca la 18:30 incepe un concert la Atheneu si cred ca este si un spectacol si pe Opera...tu ce ai alege in locul meu?

joi, aprilie 12, 2007

cine sunt ei?

Astazi am trait o alta experienta, cu fiecare dintre ele ma simt mai aproape de Idiotul lui Dostoevski. Acest baiat rus care devine actual oricand ii citesti cartile, come on, oamenii nu se schimba , devin ei insisi.

M-am intalnit cu Delia Matache o fata pe care incepand cu seara trecuta o admir pentru ca si-a depasit conditia, nu ii mai este rusine cu familia ei. Majoritatea artistilor din Romania provin din familii simple si le este rusine cu ceea ce au fost sau sunt parintii lor. eu sunt mandru ca mama mea este pensionara si munceste inca in Italia, pentru ca aici se simtea inutila. Aregrija de niste batrani, castiga bani si ii este dor de mine si de sora mea.

Lui Mihai Traistariu ii era rusine cu familia lui si nu am inteles niciodata de ce? Este o familie simpla dar care nu se potrivea cu imaginea de participant la Eurovision. Mama lui a murit intre timp, oare nu ii pare rau ca nu a putut sa apara intr-o revista cu mama lui si sa spuna mandru: "femeia asta cu batic este mama mea si datorita ei sunt ceea ce sunt"

Mariah Carey si Jennifer Lopez nu s-au simtit niciodata frustrate ca parintii lor spalau vase sau pe jos. Daca ei nu spalau pe jos ele nu ar fi fost nimic astazi.

La noi toti au parinti profesori, doctori, stau in strainatate...cunosc un singur caz al Elenei Gheorghe care a fost mandra ca tatal ei este preot.

Cu totii provenim de undeva si sunt mandru sa spun ca mama mea cea care m0a crescut dupa divortul de tatal meu, era o simpla angajata la Primarie. Ca sora mea a lucrat la CEC la logistica si ca nu conteaza de unde vii important este unde si cum ajungi...atentie nu calcati pe cadavre si nu rupeti florile

miercuri, aprilie 11, 2007

Si pana la urma ce ramane?

Am scris saptamana trecuta cand aveam insomnii ca nu stiu ce sa fac de Paste, sa merg sa stau sa ciocnesc oua sa-mi plang de mila....aveam o gramada de lucruri dintre care l-am ales pe unul care a fost "last call". Joi seara ma intreaba o amica daca nu vreau sa merg in Bulgaria...nu aveam de unde sa stiu ca din gramada de lucruri aleg unul cu o gramada de compatrioti...

Am fost la Sunny Beach...o statiune noua si in santier , ca baietzii aia cu cefe late acoperite de chica nu stau degeaba. Pe langa Nessebar, un oras medieval senzational...un fel de Sighisoara pe malul marii...

Senzatii amestecate intr-o camera imensa de hotel care avea si titlul statusului meu....camera single , ocupantul....la fel...in rest romani veniti in vacantza care isi indeasa in posetele nevestelor banane si portocale, felii de paine sau un ou fiert....ca asa e la cinci stele...pe gratis si daca nu pot sa mananc acum, sa am mai tarziu. 'Geaba se casnea un sef de sala sa le explice unor oameni ca nu e voie, ca nu e frumos, ca e un aprozar peste drum...indesau in continuare cu titlul "da' ce, le-am platit"...

Eu in continuare single ca si camera mea...un zambet ici, o privire colo...si un soi de lehamite de care m-am molipsit de la Bucuresti din 311.

Am asteptat seara sa merg intr-o lume noua sa simt ca Isus mare intr-o alta limba dr in acelasi rit ortodox. O seara trista si rece luminata de o semiluna cateva stele cu fum pe strazile din Nessebar si cu miros de lemn ars, cu cativa nori pe cer, cu o procesiune pe stradutzele pavate cu piatra, iar peste toate, nu se auzeau decat pasii, comentariile in limba lui Stoichkov legate de pregatirile de Paste, de parca Isus murea, ca sa mancam noi cozonac a doua zi...iar din cnd in cand un dangat de clopot spart si prohoditul preotilor...

O senzatie stranie ca stii ce se intampla dar nu intelegi cuvintele, ca treci pe sub masa , dar ca nu intelegi Evanghelia, ca Isus moare la crestini la fel peste tot, dar pentru aceleasi pacate omenesti , numai ca o face cu o demnitate de Rege, in alta limba...

M-am intors la camera mea de single cu un sentiment ca am pacate dar ca spalatul lor nu se face la Biserica si nici aruncatul lor la cosul de gunoi al subconstientului nu sunt solutii...spalatul in mare nu se pune acum ca marea era destul de rece si de neagra...am ales solutia la indemana, un minunat SPA in care niste fete din Indonezia iti masau corpul si pacatele lui pana aproape de topire...

Asiaticele astea au ceva din Maria Magdalena...le place sa maseze picioarele barbtilor cu ulei, nu sunt niste sfinte nici in ale trupului si fac asta nu din umilintza sau cu umilintza , ci pentru patru cifre, codul PIN de la card...

Invierea...la fel, o gramada de romani si o minoriate de bulgari...artificii la miezul noptii si cate o injuratura cu radacini profund latine de pe geamul unei masini care nu-ai gasea loc de parcare intr0un oras medieval....Avem bani, putere de cumparare si ne place sa-i umilim pe cei mai saraci ca noi dar poate cu mult mai bogati sufleteste, apropos i-a intrebat cineva pe bulgari ce parere au, despre vecinii de la nord?

Pana la urma, ce ramane, o senzatie, un regret ca nu accepta caini la hotel, niste pacate masate dar nespalate, iertate probabil pe undeva prin lume, altele uitate si Lumina de la miezul noptii care trebuie sa stea aprinsa pana la anul...macar in suflet...

Se intampla...

De doua zile merg in diverse locatii de unde transmitem PoveStiri de Noapte, de doua zile se intrerupe curentul ori la 22:20 ori la 22:25 cum a fost aseara in dormitorul familiei Columbeanu.

Se misca, prin dormitoare, oameni, cabluri, microfoane, Irinel, Ovidiu baiatul in casa, apare Monica, e bronzata, ma uit la ea ca o fetiscana care aibia a iesit din aparatul de brozat si brusc imi amintesc ca nu e o fetiscana e doamna Columbeanu, ca are un copil si ca nasul meu de vulpoi batran imi spune ca este insarcinata si ca vor anunta acest lucru pe 26 la botezul Irinei.

5..4...3..2...Bafta motanei.....si....

Incepem si descopar oamenii pe care i-am cunoscut acum doi ani aproape, acelasi el si o ea putin diferita. Are aceiasi talie, chiar daca a nascut, semn ca-i pasa. Daca nu-l iubea era depresiva se apuca sa manance mult ca oricum nu-i pasa, daca se ingrasa....ii pasa, chiar daca lumea spune ca nu-l iubeste, nu pot sa ma pronunt, dar pot spune sigur ca ii este cel putin, recunoscatoare. Si pana la urma daca tot si-au pus viata la vedere, lumea tot ii judeca...o fi bine? Sinceritatea lor este adesea amendata de vreun frustrat care pofteste la Rolls si la Dom Perignon, dar care daca le-ar avea, nu le-ar imparti cu nimeni, nici macar cu publicul telespectator....

miercuri, aprilie 04, 2007

Strada Sperantei

Ieri m-am intanit cu Corina Chiriac. O admiram cand eram foarte mic si o gasesc neschimbata. Aceiasi voce ,acelasi zambet amar in coltul gurii, ii lipseste numai rochia cu trena de pe scena de la Mamaia, sau cea cu buline in care aparea la TVR si ne povestea printr-un cantec ca sta pe strada Sperantzei la parter.

Fericirea nu a locuit la ea prea mult dar ce am invatat de la Corina Chiriac este ca trebuie sa ai grija de tine. Celorlalti nu le pasa ca imbatranesti ca iti apar riduri sau ca nu te-ai intalnit niciodata cu Fericirea.

Si atunci , tragi linie o iei de la capat o mai astepti si mai speri chiar daca pe strada sperantei iti zambesc oameni de varsta a treia, ca un copil mic nu stie "ce dor ti-a fost", ca ai trait povesti de dragoste cu parfum de nopti cu stele la Mamaia. Lumea fuge si nu are rabdare sa o asculte pe Corina ca-i pasa, ca traieste si ca are forta sa o ia de la capat de maine, sau de astazi.

Cu ea a ramas Dumnezeu si cativa prieteni, unii dintre ei necuvantatori, nu multi pentru ca mai toti sunt ocupati cu altele, cu Raiul, cu batranetea. Ea nu vrea sa imbatraneasca, refuza, pentru ca poate nu s-a intalnit inca cu Fericirea.

M-am bucurat ca a impartit cu mine un Miracol. A facut-o la fel de natural de parca a cantat. Am inteles ca miracolele sunt in noi dar stau ingropate iar atunci cand suferim dezgropam in disperare comori nebanuite din noi. Ma uitam la Corina Chiriac si ma gandesc ca la vremea ei a fost judecata aspru. Iar daca a fost asa, este mai bine. Se poate considera un fel de Maria Magdalena care a trait pana la un moment dat fara Dumnezeu iar Dumnezeu nu s-a suparat. A deschis un ochi al mamei ei pentru ca si Corina Chiriac sa-L vada pe Dumnezeu. Oare asta este Strada Sperantzei...o mai astept si mai sper

marți, aprilie 03, 2007

Insomnia

Nu pot sa dorm si ma gandesc la ce va fi si cum va fi....e ora 4:20, la ce este buna insomnia? La citit , la scris, la fumat...

Inca stau si ma gandesc unde sa merg de Paste as vrea la Vatican, imi place fastul catolic si ceremonia demna a Invierii unui Rege.

Nu conteaza ce coroana porti, daca o faci demn, ramai in istorie

luni, aprilie 02, 2007

Viseaza

Nu stiu daca a devenit obsesie dar dansul mi-a acaparat viata si existenta. Il prefer pentru ca vorbeste milioane de limbi si spune miliarde de lucruri din simpla incordare a unor muschi. Nu toti ajung la astefl de performate, aseara am vazut singurul spectacol de dans prezentat la Bucuresti in acest an...Dupa Bejart, un clasic in viata, Kylian a trimis la Bucuresti trei lucrari.

Kylian asadar chiar daca nu a fost prezent s-a asezat peste scena si peste emotii le-a facut una cu pamantul si a vorbit romanilor, ma rog la cativa dintre ei despre dragoste si pacat despre viata si zbor, despre lume despre viata si ar mai fi avut mii de lucruri de spus dar doua ora sunt o secunda intr-o viata, dar o secunda care poate schimba o viata.



I-am zarit pentru ca erau foarte eleganti pe trei dintre membrii familiei Nastase, Dana Adrian si fiul lor mai mare, pe Adina Cezar impreuna cu familia, Pe Silvia Ciurascu(madam ballet&talk show, mi-ar placea eu sa-i spun) singura si tot Corpul Diplomatic acreditat intr-o tara care a facut cunostinta cu Kylian aseara. Uneori secundele vin prea tarziu...

Viseaza

Nu stiu daca a devenit obsesie dar dansul mi-a acaparat viata si existenta. Il prefer pentru ca vorbeste milioane de limbi si spune miliarde de lucruri din simpla incordare a unor muschi. Nu toti ajung la astefl de performate, aseara am vazut singurul spectacol de dans prezentat la Bucuresti in acest an...Dupa Bejart, un clasic in viata, Kylian a trimis la Bucuresti trei lucrari.

Kylian asadar chiar daca nu a fost prezent s-a asezat peste scena si peste emotii le-a facut una cu pamantul si a vorbit romanilor, ma rog la cativa dintre ei despre dragoste si pacat despre viata si zbor, despre lume despre viata si ar mai fi avut mii de lucruri de spus dar doua ora sunt o secunda intr-o viata, dar o secunda care poate schimba o viata.



I-am zarit pentru ca erau foarte eleganti pe trei dintre membrii familiei Nastase, Dana Adrian si fiul lor mai mare, pe Adina Cezar impreuna cu familia, Pe Silvia Ciurascu(madam ballet&talk show, mi-ar placea eu sa-i spun) singura si tot Corpul Diplomatic acreditat intr-o tara care a facut cunostinta cu Kylian aseara. Uneori secundele vin prea tarziu...

miercuri, martie 14, 2007

Dans

mi place corpul semn, imi plac semnele, iubesc dansul pentru ca este limba oamenilor asta in cazul in care muzica ne asigura conversatii savante cu Dumnezeu.

Corpul semn este cel care deseneaza in aer in miscare stari si uite asa ne trezim ca de la simplul mers pe strada prin care explicam lumii intregi ce viata obositoaree avem pana la dans pe care il facem in situatii in care vrem sa aratam lumii intregi cat de mult iubim si ca iubim.

Atunci cand vine vorba de iubire ne inchidem si cuvintele sunt de prisos, o mana crispata si tremuranda este de 1000 de ori mai expresiva decat un te iubesc scris sau spus.

Aleg sa dansez iar atunci cand nu dansez ma duc sa ascult povesti de dragoste spuse din varful de pointes al unei balerine pentru ca de acolo incepe povestea si termina la incheietura unei maini imobile...in dans povestea nu se termina niciodata trebuie numai sa asculti dans si sa privesti muzica.

luni, martie 05, 2007

Ganduri

Imi trec prin minte 1000 de ganduri, ma gandesc de unde am plecat si unde am ajuns si tot drumul de 1000 de ganduri care s-au transformat in fapte, realizari si sentimente. Gandul este motorul care mi-a suflat tot timpul in ceafa si am mers mai departe, cu forta si viteza lui am calatorit unde am vrut eu si am fost ce am vrut eu.

Gandul este intotdeuna sincer. Eu de ce as fi altfel? Oare nu suntem noi masura gandurilor noastre? E ca la zidarie; folosesti un echer de zidarie, el are laturile egale , cu o latura se masoara fapta si cu cealalta gandul. Cum sa construiesti cu caramizii inegale. Constructia nu va rezista, nici macar o zi. Masura gandului trebuie sa fie masura faptelor, iar sinceritatea construieste vise si le face sa devina realitate.

iar eu? eu sunt un gand