De ce la mai multe ori cand suntem mici(unii raman asa, toata viata) ne dorim tot felul de lucruri.
Imi place perioada cand ne dorim pentru noi si pentru cei din jurul nostru lucruri frumoase, de fapt, numai lucruri frumoase. Ne dorim sa ne facem doctori sa-i facem bine pe ceilalti.
Imi place bunatatea pentru ca e mai puternica decat dragostea, face diferenta intre oameni si suflete. Nu se compara insa cu iubirea dar cred ca sunt pe acelasi loc. Bunatatea vine dintr-o intelegere a lucrurilor cu care probabil ne nastem, o dezvoltam cand suntem copii si o pierdem o data cu esecurile personale.
Acum sunt mare, imi caut prin cufarul cu amintiri, ce vroiam sa fiu cand o sa fiu mare si vad ca am avut dreptate, dar oare sunt la fel de bun ca atunci?
Tu ce-ai vrut sa te faci cand vei fi fost mare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu