duminică, noiembrie 29, 2009

"Poezie pentru Ingerii mei...(se stiu ei care sunt)

"Un requiem pentru mileniul doi

as vrea
sà pot
sà-ti spun
în soaptà
un Requiem
veac doborât
mileniu fàrà viatzà
NOI te-am ucis
cu ochii pe ceas
si betzi de ceatzà
tot asteptând
zadarnic
de dragoste
un semn

în timp ce azi
pe cer
o nouà dimineatzà
aprinde un alt foc
arzând din vechiul lemn
as vrea sa–ti pot dansa
sus
pe un fir de atzà
cu pleoapele plecate
în soaptà ...
... REQUIEM
Gigi Caciuleanu"

Poezie pentru Ingeri

O sa scriu mai des, m-am gandit insa sa scriu in perioada asta despre Ingerii din viata mea, sau dspre cei care imi ating sufletul cu simpla lor prezenta in viata mea.



De foarte mult timp caut un poem scris de un alt prieten de-al meu Gigi Caciuleanu, un coregraf de dans si de viata, poem pe care vreau sa-l dedic Ingerilor mei.

miercuri, noiembrie 25, 2009

Serviti, va rog ?

Am promis sa scriu despre experienta de la Serviti va rog, a trecut timpul , lucrurile s-au asezat si am vazut si ce au facut si alti baieti pe acolo.

Am ajuns tarziu , am fost la Mission la constanta , dupa Tiesto si Paul van Dzke, eu am plecat la Magura....v-am spus am ajuns tarziu in noapte, colegii mei deja erau acolo, eu eram cu cainele meu,Rich...si m-am intalnit cu Nea Marin, care dimineata la pranz si seara poarta acelasi brau, ca de fapt nu mai inteleg, il doare spatele sau asta ii da inaltimea unui taran autentic?!?! In fine treaba lui , nu ma asteptam sa poarte vreun brau de colectie de la Alexander McQueen, ca si asta pe care il poseda e dragut dar sa-l mai scimbe sau sa-l mai lase si acasa, ca si lucrurile obosesc nu numai oamenii. Deci dupa decibeli nisip si prieteni facuti in 5 minute la Mamaia pe plaja, am ajuns la MAH-GURA in noapte pe la 23....am mai stat de vorba am mai ras de una alta....de pilda de Simona Sensual, infierata muncitoreste de Liviu ... Ce-i drept uneori si mie mi-a displacut comportamentul Insensual al Simonei dar dupa ceva timp am bagat de seama ca de fapt trebuie sa ai nervi tari sau sa fii nesimtit total sa rezisti unui reallity show. Bravo Mona, Good Job! Ne-am dus la paturile noastre pe la 1 nestiind ca trezirea era la 6, dar asta erau regulile ne-am conformat...Mi-am propus in sinea mea sa intru in joc, sa nu refuz nicio munca si sa comentez doar daca activitatea trece peste un principiu la care tin in viata ...imi plac animalele, sunt sincere si directe...de aceea am facut tot acel scandal cu magarul supus la niste munci inutile, demne de secolele trecute, scriem pe blog dar caram pietre cu magarul, pe cine nu meritam, laptopul sau magarul?

Nea Marin incerca sa ma convinga ca oamenii la tara inca folosesc asta, probabil as fi folosit-o si eu daca eram naufragiat pe o insula pustie cu un magar, dar in secolul in care pretindem ca ne aflam sa ne mai si mandrim si sa aratam la tv ca lemnele inca se cara cu magarul, ne arunca pe tarlaua istoriei si a civilizatiei in perioada cea mai lunga din istoria nationala de care parca nici acum n u vrem sa ne despartim, Evul Mediu. In plus il consider si un animal destul de fin si de sensibil dar si sfant, pana una alata este singurul animal care in afara de lemnele lui Nea Marin a mai carat acum 2000 de ani Un Mantuitoar, poate Singurul. Asta ca sa explic tuturor scandalul din jurul magarului...

In alta ordine de idei, nu m-am dat in laturi de la nicio munca, desi alti colegi mai barbati ca mine in toate cele, si-au pus „poseta” in masina si-au chemat nevestele si au fugit rusinos de scandalos...am fost si eu putin mandru de mine...pai nu eram eu gay-ul care face fitze, pana la urma cine a facut fitze, eu ca am ramas, sau barbatii adevarati care au fugit?! Atentie cum judecati data viitoare sa nu fiti si voi judecati!

Si eu am vrut sa plec pana la un moment dat, pana in momentul in care am realizat ca ; EU AM CASTIGAT tot ce puteam sa castig la un show, experienta, situatii de viata, dar cel mai important lucru pe care l-am castigat sunt doi prieteni. Doi oameni cu care nu mi-e teama sa plec maine pe jos pana in varful muntelui ca nu o sa ma lase pe drum, dar nici eu pe ei. Este un sentiment uni, eram concurenti si am fost cred vreo doua ore si apoi a inceput o treaba intre noi, care a mers ca pe roate, parca ne stiam dintotdeuna si ne intelegeam fara sa spunem lucruri, cred ca treburile astea vin din educatie. In a treia zi de concurs aproape ca cedasem, fizic, psihic si nervos si vroiam sa las totul, recunosc, am plans, dar vezi ca in celelalte zile si eu le-am sustinut si pe Gina si pe Nico ca despre ele vorbesc si nu m-au lasat nici ele pe mine. Noi nu am mai concurat cu nimeni, noi ne castigasem prietenie si incerederea, iar asta era marele premiu, nu cel pe care o familie nevoiasa il primea. Era premiul nostru si exemplul pentru telespectatorii care aveau ochi sa vaza. Am fost o echipa si m-am gandit ca oricare dintre noi trei castiga este victoria unei echipe si am castigat. Nici nu aveti idee cat de mult am muncit toti dar Nico si-a dat si viata acolo. A pazit saraca 5 ore un bors de curcan care nu se mai facea in veci, ne-a ajuat pe mine , pe Gina pe Liviu, a chemat doctorul ca are probleme cu spatele...iar eu si Gina am stat alaturi de ea, dar si ea, a preferat sa-si lase munca ei sa ne ajute pe noi si la fel am facut fiecare in parte, asta e minunat , nu-i asa, sa vezi ca nu esti singur...

Nu aveti de unde sa stiti ca si astazi ne sunam doar asa sa ne auzim si ne intrebam ce mai faci...ce-ai mai gatit...sau nimicuri, dar am ramas apropiati, ca acum suntem prieteni, iar daaca Dumnezeu este Iubire, Omul este Prietenie pentru ceilalti oameni.

Acum va las pe voi sa judecati cine a castigat...de fapt...eu zic ca prieteniaJ