Sunt a.... oară la Paris, orașul iubirii si al oamenilor ( este ciudat un pic cum Dumnezeu si oamenii își împart orașele). Deși am fost de multe ori aici, nu am fost niciodata: îndrăgostit la Paris, numai îndrăgostit de Paris. Intelepciunea vine odată ci vârsta si cu suferinta si am învățat ca poate scena iubirii la Paris nu e pentru mine, nu e din filmul meu, din povestea mea. Deși mi-am dorit mult asta nu s-a întâmplat niciodata.
Si cum spuneam cu intelepciunea, am învățat sa ma bucur de ce trăiesc , cât si cu cine decât sa sufar pentru faze din filmul altora la care am tanjit toată tineretea si care nu se regăsesc in scenariul meu.
Poate am suferit pentru un cliseu, nu am cum sa aflu si nici nu știu dacă mai are farmec la 36 de ani cand nu mai astept si nici nu mai vreau, mă bucur numai pentru ceea ce am primit; prieteni
