duminică, mai 27, 2007

zile

Implinesc 31 de ani si ma intreb, ce caut eu in viata mea?

Ma uit in urma si nu as fi indraznit sa visez acum cativa ani ca voi ajunge la 31 de ani, asa cum sunt acum. Uneori ma gandesc ca sunt un musafir in viata mea, o viata invidiata de multi si cunoscuta intr-adevar de foarte putini. Nu ma ascund pentru ca nu imi place sa fac asta, stau in banca mea si ma uit cum arata viata mea, sunt propriul spectator pregatit cu tot arsenalul, rosii, oua, aplauze si nu intervin in piesa.

Ne devoram propriile vieti din dorinta de a trai de doua ori?

Facem artificii inutile pentru ca timpul nemilos sa nu mai treaca, dar ca si un chirurg estetician, trece si lasa semne pe fata si in suflet. Taie cu un bisturiu, adanc peste copilarie, amintiri si sentimente, peste relatii si iubiri neconsumate.

Nu cred ca timpul le rezolva pe toate, rabdarea, poate...dar timpul nu rezolva nimic, el doar masoara niste povesti...ale noastre.

Imi place gandul, e rapid, frumos vioi si sprintzar, iar el se masoara cu fapta care este hotarata, buna la suflet si credincioasa unei vieti. Atunci cand cei doi sunt egali, poti spune ca tu, esti timpul...masori ca un zidar, caramizi ce vin asezate intr-un templu, esti arhitectul propriei vieti. Caramizile au laturi egale, un gand si o fapta.

Ce imi doresc de ziua mea? niste caramizi, am de terminat un templu....al meu:)