Afise de campanie, sau cum se termina cu nervi, o zi insorita

Soare peste Bucuresti, masini , praf, agitatie. Nu am chef sa ma enervez, nu cred ca am folosit mijloacele sonore ale masinii mele de 50 de ori intr-un an. Ma reintorc in zona Universitate si mai bine incercam sa gasesc Piatra Filozofala decat sa caut loc de parcare, dar incerc totusi.

Nu gasesc. M-am rotit ca un uliu in toata zona, 40 de minute. Nu s-a miscat nimic. M-am enervat, desi era la fel,soare, iar pentru mine conta mai mult soarele decat locul de parcare. Nu am gasit. Am lasat masina intr-un grup de alte masini in fata la BNR.

Greseala. Mi-au ridicat-o. Cu forta , cu forcepsul, cu ce s-au priceput mai bine, sau nu. Cum cine?!?! Firma domnului Prigoana. Si asa a inceput totul...
Senzatia ca nu mai ai masina acolo unde ai lasat-o este la fel cu cea pe care o ai la o coborare brusca in montagne la Disneyland.

Am sunat la 112 ca nu stii daca masina ti-au luat-o ; hotii masinii lui Becali, Prigoana, vantu’, Politia, cert lucru este ca sub pat m-am uitat si nu era, in schimb in acelasi loc in fata la BNR, erau alte masini, firma nu lucreaza non-stop, nu de alta dar sa nu cumva sa ajunga Clanul Prigoana in Forbes asa peste noapte, ca bate la ochi.

Pana una alta misto serviciu 112. Mi-au gasit-o, statea sarmana in curte la ADP, impreuna cu alte surate. Ce faceau ele acolo, asteptau cu farurile deschise zorii cand de pe urma lor, familia Prigoana va participa din nou la alegeri. Acum inteleg supararea de dupa pierderea alegerilor de catre Prigoana Jr. Dar nu-i nimic, adunam masini de pe strazi, participam la urmatoarele alegeri luam banii de la fraieri, pentru ca tot ei sa ne aleaga, cum vine treaba asta...

Scumpe afise, bannere si outdoor-uri de-alea de apar in campanie, dar acum ne-am asigurat, adunam bani sa le mai dam si cate o sacosica portocalie
Acum stau si ma gandesc ca e greu de intretinut trei baieti, o nevasta , trei filipineze, o soacra, o bucatareasa , cainele, dar nici sa iei bani cu JAPCA, de pe urma lipsei locurilor de parcare. Eram de acord sa platesc 1000 de RON daca eram eu ala „al’dreaq care n-am parcat ”sa ma imbogatesc cu 1,5 Ron /h, dar daca nu gasesc unde...ce sa fac?

Acest clan Negoita Prigoana, in minunata si profitabila asociere dintre public si privat, face o gramada de bani. Negoita nu face parcari , ca sa adune Prigoana masinile de pe urma carora smulge din portofele 700 RON/bucata. Pai davai, ceas, davai masina, davai banu’. Daca nu te prinzi unde este masina, „cazarea” masinii costa 150 RON/zi, adica pretul unei nopti de cazare intr-un hotel mai modest. Pai daca e asa, de ce masina mea nu a stat in pat peste noapte, poate a vrut mititica sa faca si ea un dus ca tot a fost luata cu japca din oras si violata cu franghia?
In alta ordine de idei, acest „serviciu” este executat si de niste incompetenti, care mi-au zgariat masina. Agentul, care nu inteleg de ce „locuieste” la sediul firmei Prigoitza, ca din cunostintele mele, serviciul lui este la o sectie de politie si nu in biroul unei firme private, imi arata o poza. Poza care putea sa fie facuta oriunde si oricand, nu zaresc pe langa zgarietura sediul BNR. Nu-i nimic, imi sare in ajutor angajata firmei”se vede asfaltul!!”. Sa moara Bibi...de unde? De pe DN1, din parc, poza pe care mi-au aratat-o putea sa fie facuta oriunde, dar nu oricand, doar dupa ce au observat ca mi-au zgariat masina. In alta ordine si motorul scoate un sunet ciudat...asdar mi-au scapat-o de la inaltime, nici franele nu mai tin, din acelasi motiv, dar aici o sa-i las pe specialistii de la Fiat sa-mi spuna. Ca poza cu motorul pornit nu am vazut-o si nici nu am „auzit-o”.

Apropos de agent, un corupt. Un alt „ramas fara de masina” s-a tanguit ca are cam multe puncte adunate pe rabojul politiei. Agentul completase deja „comunicarea”. Dar i-a spus sa treaca mai pe seara sa vada ce poate sa faca, adica sa o puna pe sotia domnului drept faptasa. Tot contracost ca asa e in lumea a 3a.

Napoli? Nu, Bucuresti...se aud glasuri de copii. Mafia, nuuu! Prigoitza srl, varianta locala si trista, dintr-o tara fara parcari, dar cu portofele.

Prejudecati

Nu am regrete decat pentru ce nu am facut in trecut. Nu o sa regret ca am declarat la tv cine sunt. Asta mi-a aratat ca sunt puternic si ca m-am luat la tranta cu prejudecatile, desi uneori mi se pare ca m-am luat la tranta cu morile de vant. Cervantes este unul dintre preferatii mei insa nu credeam niciodata ca mi-a patruns atat de puternic in viata.

Primesc multe e-mail-uri in ultimul timp, pe adresa personala de la tineri, adolescenti, care vor sa se sinucida doar pentru ca nutresc sentimente fata de oameni de acelasi sex. Deja cred ca am obosit sa folosesc aceleasi expresii si sa le raspund, ca nu e nicio problema. Le spun ca in eventualitatea ca parintii sau prietenii ar afla, ii prefera vii si gay decat altfel...

Gay-ii sunt oameni veseli in general cu pofta si chef de viata, glumeti si uneori incomozi de glumeti, usor intepatori, insa cu suflet bun...si extrem de talentati in ceea ce fac. Este ca si in cazul femeilor, daca se afla despre ei trebuie sa fie de doua ori mai buni decat un heterosexual sau ca un barbat. De-asta Acasa are mereu opinie si conteaza, pentru ca fiecare se regaseste intr-o poveste de viata si capata curaj sa mearga mai departe sa lupte cu ei. Am deschis ochii din mintea multor romani, iar asta devine periclos pentru ceilalti care nu vor decat o masa de telespectatori care sa cumpere detergent.

Problema care m-a scos din pat la ora asta 2:49 AM este ca atunci cand acei adolescenti se uita la televizor si vad ca de gay se rade, se gandesc ca nu vor ca de ei sa se rada, se considera frustrati si handicapati si nu sunt. Sunt convins ca sunt mai binevoitori si stiu sa fie prieteni mai buni decat multi dintre semenii lor.

Acest status ii stigmatizeaza pe acesti adolescenti care au preocupari bizare pentru secolul in care traim, de exemplu ieri mi-a scris un tanar care merge duminica intr-un loc si recita. Cati realizatori tv, merg duminica la un azil de batrani sa le citeasca sau sa le recite? E mai placut sa stai la o cafenea in Dorobanti sa te vada lumea si paparazzi...? Si dupa o poza in tabloidul de saptamana asta, ce ramane? Cel putin daca le reciti o poezie unor batrani, te intrebi, ce ramane? Amintirea in sufletul unui om, care o sa traiasca acolo vesnic.

Ceea ce crede X sau Y despre gay cred ca nu trebuie interpretat ca parere general valabila, pentru ca sunt oameni si se pot insela, chiar daca X si Y apar la televizor, asta nu le da si dreptul de a fi detinatorii Adevarului Absolut iar daca ei cred altfel decat voi asta nu inseamna ca parerea lor e Lege.

Constat in ultimul timp ca acesti detinatori de Adevar Absolut sunt mai interesati de ceea ce face un om si nu de ceea ce simte un om. Pot insa sa afirm ca nu conteaza cu cine faci sex, pana si maimutele fac asta si nu rad una de cealalta, important este daca Iubesti. Cu asta ramai, cat ai iubit, nu cat sex si cu cine ai facut.
Sufletul tau este cel mai important si nu ceea ce faci tu sub plapuma. Iar Dumnezeu este Iubire, nu sex. Cine se opreste la sex, atat poate, mergi mai departe si asa o sa-L cunosti pe Dumnezeu.

Iubeste si Iubeste-te in egala masura pentru ca esti masura Iubirii si a faptelor tale, ele conteaza daca tu esti o caramida buna de constructie la Templu.

Asculta-ti inima si pe Dumnezeu care iti lasa acolo un sentiment de care trebuie sa ai grija sa-l sadesti , sa ai grija de el si sa-l cresti asa cum se cuvine, daca Dumnezeu a lasat acolo inseamna ca a arunct samanta intr-un teren fertil, pe pietre u cresc decat idei seci si nu sentimente.

Iar daca e am reusit cumva, tu o sa fii mai bun decat mine!

Pian

As vrea sa stiu sa cant la pian, cred ca e cam tarziu sa ma apuc sa cant la pian. Imi place acest intrument la fel de mult ca si violoncelul...asta pentru ca m-am gandit ca oamenii sunt ca pianele,unii si ca acordeoanele, altii...restul sunt oamenii care asculta, pian sau acordeon dupa preferinte.

Si Blake impartea oamenii in devoratori si creatori...

Ma gandesc ca si oamenii pian sunt de mi multe feluri, la unii nu canta nimeni, pentru ca asa sunt pianele au nevoie de oameni sa poata fi ascultate...altii stau cu capacul deschis, cutia de rezonanta la fel si se aseaza cate un om pe scaun si canta o manea...altora le canta jazz, altii au corzile prea tare stranse, alte piane sunt dezacordate si orice ai vrea sa canti tot urat se aude

Mi-am lustruit clapele, diejii si becarii am deschis capacul, astept sa vina Dumnezeu sa ma acordeze si un om care sa cante ...Sonata 15 de Mozart...sau in fine ceva duios, dar sa cante cu sufletul...

Constant-a

De vineri sunt la Constanta,cu arme,munitie,adica,laptop si ganduri si gramezi de vise. Fantezii nu mai am in ultimul timp,libidoul amortit. Am venit la mama,suna cald si era ceea ce aveam nevoie. Lucrul bun e ca daca peste cateva ore mama pleaca in Italia,imi ramane cealalta mama. O am de 3 ani si parca o stiu de 30. Ma iubeste Dumnezeu,ce mai... So, am ajuns la cta buimak,gara se reconstruieste,iar drumul cu taxi, a fost parca in alt oras.


Nu mai miroase a copilarie,nu adulmec arome de adolescent,descopar constructii peste locuri pe care le stiam altfel si care speram sa fie la fel,sa simt miros de volei in pantaloni scurti cu picioare julite prin copaci dupa caise verzi.

Acum acreala vine din toate partile,k asa e la adulti. Ca un spam de la ceilalti participanti la viata si la trafic.

Am plecat sambata sa vad cum arata orasul. M-am dus la masa intr-un loc unde pot sa mananc feta sheftalia,un amestec perfid de branza feta cu ardei gras,rosii,ardei iute, pregatite la cuptor. Inca un motiv pt care iubesc orasul,gustul mediteranean amestecat cu Orient si asezonate cu vant sarat si strigate de pescarusi.

Ca sa nu uit totusi de viata mea, aud cand intru la Cafe-Cafe, la naiba,Oana Roman. Deja ideea de a manca singur si de a scrie,a disparut. Mi-a povestit Oana cum i-a furat Basescu partidul tatalui ei,cum e politica de marsava si cum a prevazut ea dezastrul dar nu a ascultat-o nimeni. De ce oare oamenii crescuti la Bamboo nu sunt luati in serios? Nu e singura in situatia asta si Codin(Poponet) e tot in situatia asta. Cred ca e doar mandrie si prejudecata. Adica eu cred ca au si ei dreptul la afirmare si asta nu numai in Can Can.

Apoi a venit Corina(foto). Mi-era dor de o plimbare cu masina prin oras si un schimb de idei. Corina este o fata care stie ce traiesc,fara sa ne explicam nimic. Suntem nascuti la o zi distanta,ani diferiti,destine...la fel si aceleasi gusturi la baieti;-).

Mi-a placut pana cand am primit o veste aiurea. Cineva la vreo 4000 de km era in impas,iar eu neputincios,stateam si ma gandeam. M-a afectat,de ce? Am ajuns acasa,situatia era sub control acolo departe,insa eu cred in continuare ca locul meu era acolo intre doua aparate care indica pulsul. Stateam si ma gandeam ce fac dk se intampla ceva rau si nu apuc sa promit macar sa ne intalnim in alta viata,in urmatoarea.

M-am dezmeticit la dus. Cada mamei o gasesc acum prea mica desi amintirea e una ca pot sa ma bag cu capul la fund,sa-mi tin respiratia si sa numar pana la 60... M-am imbracat in alb,ca tot a comentat un anonim ca sunt mireasa eterna si am plecat sa ma vad cu Sile. Proasta alegere, albul nu se poarta in tara noastra foarte prafuita.Despre el o sa scriu separat un post,e un personaj:-D. M-am intalnit cu el si evident avea cu el o punga. Sile are mereu in mana o punga,daca nu o are in mana,sigur e impachetata in buzunar. Avea un cadou pentru ziua mea si o dorinta:90 de ron pentru ca trebuie sa plateasca lumina. Am fost pe o terasa sa povestim,am povestit eu si apoi el.

La un moment dat insa nu il mai auzeam...sorbeam cafeaua si gandurile veneau nechemate. M-au dus jos pe plaja,sus pe cerul lui cu luna cu tot,inapoi pe scaun sa ma bata briza usor. Nu ma simteam singur insa mi-am privit mana intinsa pe masa care cerea o alta mana deasupra,intr-un gest dincolo de vorbe. Devin dependent de cuvinte si atingeri... Sile vorbea ceva,nu stiu ce spunea...ma gandeam cum arata urme de vise si dorinte pe nisip si ce fac ele daca bate vant sa le acopere, cum arata suflete dezbracate pe nisip sub un cer care are numai luna si pe care numai ele il vad cu stele. De ce? Ca e cerul lor...

atunci cand crezi se intampla

Trebuie numai sa crezi. Credeam ca nu exista ce imi doresc, ca si caracter sau comportament, este asa cum am visat intotdeuna. Astazi a sunat(desi in week-end m-am uitat in zadar la telefon si nici macar un apel ratat) si m-a facut cel mai fericit, imi ghiceste cele mai ascunse ganduri , cand le aud de la el parca imi vorbeste sufletul.

Cand imi spune ce face si cum vede lucrurile, asa as vrea sa fie viata mea. Nu stie nimeni ce imi doresc cu adevarat insa vad ca stie cineva, ce-i drept, constat ca este motorul care imi pune viata in miscare e universul pe care l-am proiectat cu mintea si a fost treaba Universului sa-l construiasca asa cum vreau eu, imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp...exista, iar eu sunt fericit.

Imi da sentimentul de sigurantza pe care il caut de cand ma stiu si credintza ca nu mai caut pe nimeni...l-am gasit:)

Gandeste cum gandesc si eu, ca stau mut la telefon si ma intreb daca nu cumva aud numai ce imi place mie...si nu e asa, tot ce aud parca le-as fi spus eu. E de drum lung si nu e vreun fandosit care merge la Opera din snobism dar care sa stie sa fie romantic.

Este departe dar nu ma face sa simt asta, oricum am senzatia ca il cunosc de o viata.

Iubeste animalele ca si mine dealtfel, are ca sport preferat singurul sport nobil care imi place de mor...

Ma face sa rad si nu am mai ras demult din suflet. Desi pare aiurea imi vine sa-i raspund la telefon....da, viata mea si eu te iubesc

frunze

As vrea sa va scriu ca am fost la o filmare la Constanta, si in drum spre Bucuresti, duminica am vazut cum pleaca cocorii. Imi amintesc de un film japonez sau chinezesc pe care l-am vazut cand eram mic cand vine vorba de cocori si de un copil care statea in marginea unei orezarii si plangea...

As vrea sa va spun ca am iesit ieri pe strada si "miroase" a frig...

As vrea sa va mint ca sunt trist ca vine toamna cu vant si ploi, cu frunze vestede si o melancolie care te duce catre cana cu ceai si prietenii care au filme de imprumut...

As vrea sa va spun ca mi-am cumparat un stilou cu rezervor sa nu scriu nimic cu el, doar din cauza unei nostalgii legate de 15 septembrie...

Va scriu insa ca ma bucur cum cad frunzele, cum cad ploi, cum vad ca toamna are cele mai frumoase culori din Univers, cum zboara frunzele pe trotuar, va scriu ca ceva ce a pus stapanire pe mine si pe sufletul meu, transforma totul din toamna in primavara...

Iubirea este alchimia, sa transformi suflete de plumb in unele de aur, este atat de usor si totodata greu...alchimia sufletului tine numai de iubire, sa lasi sufletul la foc mic si sa stii cum sa combini starile si sentimentele si sa faci flacara mai mare sa gusti din potiunea miraculuoasa si sa-ti potoleasca setea pentru totdeuna

Nu uit insa ca ieri vedeam altfel lucrurile si ca trebuie sa multzumesc...

Ploii, toamnei, inimii, copacului din fata blocului, frunzelor...care nu mai sunt rosii de melancolie ci doar de bucurie...

Iubesc?

...poate ca am invatat si acum stiu...sa iubesc

zile

Implinesc 31 de ani si ma intreb, ce caut eu in viata mea?

Ma uit in urma si nu as fi indraznit sa visez acum cativa ani ca voi ajunge la 31 de ani, asa cum sunt acum. Uneori ma gandesc ca sunt un musafir in viata mea, o viata invidiata de multi si cunoscuta intr-adevar de foarte putini. Nu ma ascund pentru ca nu imi place sa fac asta, stau in banca mea si ma uit cum arata viata mea, sunt propriul spectator pregatit cu tot arsenalul, rosii, oua, aplauze si nu intervin in piesa.

Ne devoram propriile vieti din dorinta de a trai de doua ori?

Facem artificii inutile pentru ca timpul nemilos sa nu mai treaca, dar ca si un chirurg estetician, trece si lasa semne pe fata si in suflet. Taie cu un bisturiu, adanc peste copilarie, amintiri si sentimente, peste relatii si iubiri neconsumate.

Nu cred ca timpul le rezolva pe toate, rabdarea, poate...dar timpul nu rezolva nimic, el doar masoara niste povesti...ale noastre.

Imi place gandul, e rapid, frumos vioi si sprintzar, iar el se masoara cu fapta care este hotarata, buna la suflet si credincioasa unei vieti. Atunci cand cei doi sunt egali, poti spune ca tu, esti timpul...masori ca un zidar, caramizi ce vin asezate intr-un templu, esti arhitectul propriei vieti. Caramizile au laturi egale, un gand si o fapta.

Ce imi doresc de ziua mea? niste caramizi, am de terminat un templu....al meu:)

singur

Singuratatea,ne face sensibili vulnerabili si foarte buni observatori. Singuratea vin usor, se instaleaza si ne face ursuzi si auto suficienti. Daca vrei sa scapi pentru o clipa atunci alegi solutia la indemana. Viata de conjuctura unde totul e asa.

Prieteni de conjuctura multi amici si nenumarate cunostinte. Si ajungi sa te intrebi ce rol ai tu in conjuctura asta? Ce cauti tu, in viata ta?

unde...

Unde gresim?De ce? Intrebari si sentimente ce vin de-a valma sa ne arate ca nu stim nici macar sa traim, ca luptam pentru lucruri pe care nu le meritam sau nu ne merita, dar continuam sa luptam, chiar daca nu are vreun sens, asa simtim.

De pilda acum ceva timp, adica acum vreo doi ani, am luptat cu mine si cu soarta pentru un om. Nu a fost sa fie, a trecut cu privirea peste sufletul meu, a zambit ironic si asta a fost. Am suferit pe moment speram ca am gasit ceea ce cautam de-o viata, dar mi-am spus ca mi se pare si am mers mai departe....tot singur

M-am intalnit insa zilele trecute cu un amic de-al meu care ma sunase entuziasmat ca se intampla ceva frumos in viata lui. Ne-am vazut el, era impeuna cu visul meu...e dureros si frumos, bine si sfasietor sa-ti vezi cum visurile tale o iau la vale cu cei mai buni prieteni. Sa fii trist? Sa fii vesel?

Sa razi si sa te bucuri pentru cel mai bun prieten? Sa vezi cum visul tau si lupta ta,, aveau sens dar nu ai luptat suficient, sau poate ca nu trebuia...

Si te intrebi unde ?

Unde ai gresit? De ce ? Daca intr-adevar ai gresit undeva?

Viata e amestecata e ca un frappe...ai senzatia ca daca ai amestecat cu frisca se face dulce...

singur

Singuratatea,ne face sensibili vulnerabili si foarte buni observatori. Singuratea vin usor, se instaleaza si ne face ursuzi si auto suficienti. Daca vrei sa scapi pentru o clipa atunci alegi solutia la indemana. Viata de conjuctura unde totul e asa.

Prieteni de conjuctura multi amici si nenumarate cunostinte. Si ajungi sa te intrebi ce rol ai tu in conjuctura asta? Ce cauti tu, in viata ta?