miercuri, februarie 27, 2013

Diva

In seara asta am ieșit la un eveniment, prezentarea colectiilor Lady vs Gentelman a lui Alexandru Ciucu. Nu prea am mai ieșit la astfel de evenimente si a fost o reala plăcere sa-mi vad colegii cu care am plecat la drum acum 8 ani. Ma refer la jurnaliști si fotoreporteri cu care am împărțit bune si rele de-a lungul vremurilor. Unii nu mai sunt la fel dar majoritatea e a cum o știam eu, acum ce sa fac, sa ma aleg cu unii sau sa iubesc majoritatea ca acum 8 ani?!? Am ales majoritatea!
As vrea sa vorbesc despre colectii dar nu am poze cu care sa justific vreun comentariu. Insa evenimentul a adunat toată lumea buna ca Capitalei si nu numai.

Sunt un pic supărat ca mai tinerii mei colegi vin nepregatiti si le scapă o grămadă de lucruri care după părerea mea trebuie prezentate asa cum sunt, modele.

A trecut neobservata prezenta Altețelor Sale, Eleonore (stra-stra-stranepoata Regelui Frederick al Danemarcei) si Principele Nicolae al României . Deși cred ca sunt mai sănătoase aceste apariția in presa in defavoarea unor fete care nu au fost nici măcar la gimnaziu dar care au desprins de mici sexul plătit cu vreun patron de gazeta sau vreun bătrân vanitos.

La ieșirea din sala unde a avut loc prezentarea, doream sa-i fac o fotografie Angelei Gheorghiu, pe ca nu am văzut-o decat in filme , pe scene mari de opera si pe Facebook , unde o urmăresc sa vad ce realizări aduna. Am facut vreo doua poze, nereusite si încercăm sa mai fac. Dar, Diva( si credeți-ma ca dețin proprietatea termenului) s-a oprit si m-a salutat, deci wow Diva, cunoscuta pe toata planeta, il stia pe Solcanu si s-a oprit si m-a imbratisat si i-am spus ca sunt admirator.

Daca se oprea in fata mea un OZN poate nu eram la fel de surprins dar sa se oprească cea in fata căreia Papa si Obama s-au ridicat in picioare, înseamnă ceva. Cam aceasta este dimensiunea talentului apreciat si a muncii de zeci de ani. Cei mai importanți oameni de pe Planeta se inclina in fata celei care a plecat de undeva de lângă Adjud. Pana la urma ,ea nu a uitat ca a plecat de lângă Adjud dar cel mai important este unde a ajuns, in inimile a milioane de oameni de pe modesta noastră planeta.

Daca i-am spus ceva? Nu. Eram doar fericit si coplesit ca ma stie, ea Diva.

luni, februarie 25, 2013

Când Apreciem viata cu adevărat ?

Pai astăzi nu am timp ca trebuie sa ma cert cu cineva in trafic, mai pierd un pic timpul cu tipa aia pe care nu o suport si după poate imi rămân 30 de secunde sa ma bucur cu adevărat de viata mea. Cam asa se pune problema când vine vorba de propria viata. Deși este lucrul cel mai de preț pe care l-am primit de la Dumnezeu , ca orice lucru primit gratis, ajunge de cele mai multe ori la cosul de gunoi, dar al cui?! Întotdeauna când primim lucruri gratuit suntem tentati sa nu le acordam valoarea potrivită iar uneori nici nu dam valoare unor lucruri cu adevărat importante, viata e unul dintre ele. Daca ai întrebat pe cineva ce înseamnă viata ta pentru, mama ta de exemplu, o sa-ți spună totul deși tie nu ți se pare mare lucru. Deci pretuiesti viata celor pe care ii iubim si mai putin pe a noastră. Se întâmpla ca viata ta sa fie pentru tine doar o insiruire de zile fără sens sau rost de care nu ai vrea sa-ți amintesti iar pentru ceilalți e totul. Pentru tine înseamnă niste zile nasoale, iar pentru ceilalți e sărbătoare, doar pentru ca tu existi si chiar nu faci eforturi pentru asta.
Pretuiesti viata atunci când se intrevede posibilitatea sa o pierzi de-a binelea si asta e cazul fericit, aprecieze viata când ți-ai dat seama ca ai pierdut prea mult timp cu oameni care nu contează si care doar te-au făcut sa suferi, deși cei care te iubesc erau tot acolo unde i-ai lăsat ultima data si chiar in același timp. Apreciezi viata cu adevărat când vezi ca se poate termina 3 secunde mai încolo si undeva , cândva, tot trebuie sa dai socoteala ce ai făcut ea, cat ai învățat, cat ai iubit, viata si pe ceilalți , dar si tot felul de lucruri de-astea "marunte" care pălesc in fata unui conflict cu vecina, ca ai lăsat ușa de la bloc deschisă si intra hotii.
Întotdeauna știm ce este mai bine pentru ceilalți dar cu cat știm mai bine pentru ei nu mai știm exact ce e bine sau cum arată propria viata si ce e mai bine pentru noi. Irosim viata ca pe o inghetata la cornet care se scurge pe mana in loc sa ne bucurăm de gust , aroma, topping, de cum arată si cat de buna e iar mai apoi ne plangem ca ne-am murdarit pe mâini . Dar e frumos?!?