luni, februarie 25, 2013

Când Apreciem viata cu adevărat ?

Pai astăzi nu am timp ca trebuie sa ma cert cu cineva in trafic, mai pierd un pic timpul cu tipa aia pe care nu o suport si după poate imi rămân 30 de secunde sa ma bucur cu adevărat de viata mea. Cam asa se pune problema când vine vorba de propria viata. Deși este lucrul cel mai de preț pe care l-am primit de la Dumnezeu , ca orice lucru primit gratis, ajunge de cele mai multe ori la cosul de gunoi, dar al cui?! Întotdeauna când primim lucruri gratuit suntem tentati sa nu le acordam valoarea potrivită iar uneori nici nu dam valoare unor lucruri cu adevărat importante, viata e unul dintre ele. Daca ai întrebat pe cineva ce înseamnă viata ta pentru, mama ta de exemplu, o sa-ți spună totul deși tie nu ți se pare mare lucru. Deci pretuiesti viata celor pe care ii iubim si mai putin pe a noastră. Se întâmpla ca viata ta sa fie pentru tine doar o insiruire de zile fără sens sau rost de care nu ai vrea sa-ți amintesti iar pentru ceilalți e totul. Pentru tine înseamnă niste zile nasoale, iar pentru ceilalți e sărbătoare, doar pentru ca tu existi si chiar nu faci eforturi pentru asta.
Pretuiesti viata atunci când se intrevede posibilitatea sa o pierzi de-a binelea si asta e cazul fericit, aprecieze viata când ți-ai dat seama ca ai pierdut prea mult timp cu oameni care nu contează si care doar te-au făcut sa suferi, deși cei care te iubesc erau tot acolo unde i-ai lăsat ultima data si chiar in același timp. Apreciezi viata cu adevărat când vezi ca se poate termina 3 secunde mai încolo si undeva , cândva, tot trebuie sa dai socoteala ce ai făcut ea, cat ai învățat, cat ai iubit, viata si pe ceilalți , dar si tot felul de lucruri de-astea "marunte" care pălesc in fata unui conflict cu vecina, ca ai lăsat ușa de la bloc deschisă si intra hotii.
Întotdeauna știm ce este mai bine pentru ceilalți dar cu cat știm mai bine pentru ei nu mai știm exact ce e bine sau cum arată propria viata si ce e mai bine pentru noi. Irosim viata ca pe o inghetata la cornet care se scurge pe mana in loc sa ne bucurăm de gust , aroma, topping, de cum arată si cat de buna e iar mai apoi ne plangem ca ne-am murdarit pe mâini . Dar e frumos?!?

2 comentarii:

  1. Suntem niste oameni care apreciaza numai dupa ce pierd, ori cand sunt pe marginea prapastiei..... Eu una cred ca ar trebui mai intai, sa-l descoperim pe Dumnzeu...pentru ca cel mai bine intelegem cadoul, atunci cand ne intoarcem privirea catre cel care ni l-a daruit .....

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim8:45 p.m.

    Buna Mircea. Eu am inceput sa apreciez viata in momentul in care luna trecuta am aflat ca trebuie sa ma operez la san pentru a imi scoate doi noduli. Nu am crezut niciodata ca la 20 de ani poti primi vesti atat de urate... In momentul ala totul s-a schimbat la 180 de grade pentru mine. Cuvantul "biopsie" ma ingrozeste.... Sansele ca nodulii sa fie de natura maligna sunt destul de mari tinand cont de istoricul familial.... Dar vreau si ma incapatanez sa cred ca, Cineva acolo Sus ma iubeste... indiferent de rezultat stiu ca ma iubeste... Iti doresc multa sanatate si fericire dragul meu

    RăspundețiȘtergere