duminică, aprilie 18, 2010

Povestesc...

O zi trista in Europa. Lacrimi in Polonia, fum si cenusa pe deasupra si la mijloc, niste oameni condamnati la fericire sau la tristete, condamnati la gratar sau sa stea in fata televizorului cu rudele.

O sa incep printr-un exercitiu de imaginatie. Intr-un loc de pe planeta exista cativa arbori in mijlocul desertului, sequia parca, desi sunt in mijlocul pustiului, iar la radacini nu au decat nisip, acestia se incapataneaza sa-si pastreze frunzele verzi, hranindu-se doar cu umezeala pe care o aduce vantul de departe.

Ma gandeam ca uneori desi stam ingropati pana la genunchi in griji , probleme, promiscuitate sau ipocrizie, ne incapatanam sa credem in oameni si in puterea lor de a arata semenilor ca se poate, ca desi suntem inconjurati de cele mai urate lucruri exista viata, si exista in noi forta de a fi verzi, de la vantul acela care ne aduce bine si pace, de la Dumnezeu sau de la ceilalti copaci care ne seamana, ganduri bune de la prieteni.

vineri, aprilie 09, 2010

Animale de companie

Nici nu stiu ce titlu sa pun povestioarei de mai jos.
Joi seara am avut-o invitata in platou pe Celia, care mi-a povestit ca s-a despartit de Kemal, omul cu care trebuia sa se casatoreasca pe 10.10.2010.

Evenimentul nu mai are loc si fata, sincer. e foarte trista. Dupa cum stiti are un catel pe care il cheama Ashk. In parc, Ashk s-a imprietenit cu o catelusa Yorkshire terrier pe care o plimba o fata, verisoara Biancai Dragusanu. Au decis astfel in aceste zilet de primavara si hormoni sa-i imprieteneasca si mai mult adica in sensul in care catelusa Biancai sa faca pui...

In acelasi timp nici Bianca nu mai este cu Catalin, nu stiu daca planuisera vreo nunta pe 10.10.2010, insa cert lucru este ca nu se mai casatoresc.

Intrebarea mea este, noi, oamenii nu suntem de fapt animalele de companie ale partenerilor nostri cu patru picioare ? Nu sunt ei mai intelepti?

Un lucru este sigur, daca ramai singur si esuezi lamentabil inrt-o relatie, inseamna ca animalul tau de companie va cunoaste fericirea si implinirea sexuala...curand!

duminică, aprilie 04, 2010

Lond ON

La ora la care scriu, zboooor. Vin de la Londra unde mi-ar placea sa-mi petrec chiar si sfarsitul lumii, nu de alta dar sunt convins ca englezii l-ar organiza si pe asta foarte bine.

O sursa de creativitate , iar dupa mine un spectacol care nu se termina niciodata, pentru ca daca te opresti sa te uiti in jur e ca si cum te-ai uita la un film, in care toti cei care trec pe langa tine sunt actori.

Atat de diferiti ca stil sau infatisare, idei sau nationalitate, culoare a pielii sau orientare sexuala , mereu am senzatia ca ma uit la un film al carui subiect unitar este chiar Londra.

Desi este plin de reguli peisajul si oamenii care se supun, iti dau o pofta asa de mare sa te simti liber incat intri si tu in acest film. Nu pot sa afirm ca este locul perfect, pentru in astfel de locuri te plictisesti repede, insa este locul care te provoaca succesiv sa iti contruesti efigii ale zilelor pe care le petreci acolo. Iti provoaca mintea si mentalitatea sa se largeasca sa vada ca desi Pamantul se invarte , oamenii nu stau pe loc, iar asta nu numai de dragul de nu exista contradictie in termeni.

De multe ori am senzatia ca orasele europene seamana intre ele, Munchen, cu Praga, Praga cu Paris, Paris cu Milano, insa Londra este altceva, iar asta tine mai mult de spiritul liber al celor nascuti pe insula.

-scris la momentul respectiv si uitat in laptop in documente-

ASTEPT COMENTARII