duminică, iunie 15, 2008

Constant-a



De vineri sunt la Constanta,cu arme,munitie,adica,laptop si ganduri si gramezi de vise. Fantezii nu mai am in ultimul timp,libidoul amortit. Am venit la mama,suna cald si era ceea ce aveam nevoie. Lucrul bun e ca daca peste cateva ore mama pleaca in Italia,imi ramane cealalta mama. O am de 3 ani si parca o stiu de 30. Ma iubeste Dumnezeu,ce mai... So, am ajuns la cta buimak,gara se reconstruieste,iar drumul cu taxi, a fost parca in alt oras.


Nu mai miroase a copilarie,nu adulmec arome de adolescent,descopar constructii peste locuri pe care le stiam altfel si care speram sa fie la fel,sa simt miros de volei in pantaloni scurti cu picioare julite prin copaci dupa caise verzi.

Acum acreala vine din toate partile,k asa e la adulti. Ca un spam de la ceilalti participanti la viata si la trafic.

Am plecat sambata sa vad cum arata orasul. M-am dus la masa intr-un loc unde pot sa mananc feta sheftalia,un amestec perfid de branza feta cu ardei gras,rosii,ardei iute, pregatite la cuptor. Inca un motiv pt care iubesc orasul,gustul mediteranean amestecat cu Orient si asezonate cu vant sarat si strigate de pescarusi.

Ca sa nu uit totusi de viata mea, aud cand intru la Cafe-Cafe, la naiba,Oana Roman. Deja ideea de a manca singur si de a scrie,a disparut. Mi-a povestit Oana cum i-a furat Basescu partidul tatalui ei,cum e politica de marsava si cum a prevazut ea dezastrul dar nu a ascultat-o nimeni. De ce oare oamenii crescuti la Bamboo nu sunt luati in serios? Nu e singura in situatia asta si Codin(Poponet) e tot in situatia asta. Cred ca e doar mandrie si prejudecata. Adica eu cred ca au si ei dreptul la afirmare si asta nu numai in Can Can.

Apoi a venit Corina(foto). Mi-era dor de o plimbare cu masina prin oras si un schimb de idei. Corina este o fata care stie ce traiesc,fara sa ne explicam nimic. Suntem nascuti la o zi distanta,ani diferiti,destine...la fel si aceleasi gusturi la baieti;-).

Mi-a placut pana cand am primit o veste aiurea. Cineva la vreo 4000 de km era in impas,iar eu neputincios,stateam si ma gandeam. M-a afectat,de ce? Am ajuns acasa,situatia era sub control acolo departe,insa eu cred in continuare ca locul meu era acolo intre doua aparate care indica pulsul. Stateam si ma gandeam ce fac dk se intampla ceva rau si nu apuc sa promit macar sa ne intalnim in alta viata,in urmatoarea.

M-am dezmeticit la dus. Cada mamei o gasesc acum prea mica desi amintirea e una ca pot sa ma bag cu capul la fund,sa-mi tin respiratia si sa numar pana la 60... M-am imbracat in alb,ca tot a comentat un anonim ca sunt mireasa eterna si am plecat sa ma vad cu Sile. Proasta alegere, albul nu se poarta in tara noastra foarte prafuita.Despre el o sa scriu separat un post,e un personaj:-D. M-am intalnit cu el si evident avea cu el o punga. Sile are mereu in mana o punga,daca nu o are in mana,sigur e impachetata in buzunar. Avea un cadou pentru ziua mea si o dorinta:90 de ron pentru ca trebuie sa plateasca lumina. Am fost pe o terasa sa povestim,am povestit eu si apoi el.

La un moment dat insa nu il mai auzeam...sorbeam cafeaua si gandurile veneau nechemate. M-au dus jos pe plaja,sus pe cerul lui cu luna cu tot,inapoi pe scaun sa ma bata briza usor. Nu ma simteam singur insa mi-am privit mana intinsa pe masa care cerea o alta mana deasupra,intr-un gest dincolo de vorbe. Devin dependent de cuvinte si atingeri... Sile vorbea ceva,nu stiu ce spunea...ma gandeam cum arata urme de vise si dorinte pe nisip si ce fac ele daca bate vant sa le acopere, cum arata suflete dezbracate pe nisip sub un cer care are numai luna si pe care numai ele il vad cu stele. De ce? Ca e cerul lor...