sâmbătă, decembrie 15, 2012

Vizita

...de la fereastra Salonului doar acoperisuri inghesuite, de aici de sus nu stii ca e casa sau palat, doar acoperisuri, iar ora tarzie pentru un spital ma arunca in pat. Ma uit la ceas si si vad ca e aproape 11, nu mai vine la ora asta imi zic. Îl așteptăm pe Vlad de la Salveaza Vieti, voluntar vienez născut la Târgoviște. Trecusera 48 de ore da la operație, mai fac o tura pe hol sa ma conving ca merg drept. După 4 ture știu ca obosesc si ma arunc in pat sa dorm, daca dorm. Poate nu a avut timp, oricum lucrează la banca pana târziu, imi promisese niște filme, coperta cu numele Anei Frank nu imi adusese simpatie prea mare din partea medicilor care de câte ori o vedeau imi aminteau sa nu ma solicit prea tare.

Mai țin putin ușa deschisă de la salon sa vad cine mai trece pe hol. Viata se mișca încet la Sectia neurologie. Imi fac turele si apoi in pat. Fiecare tura o victorie, am si public din celelalte saloane cu usi deschise. Toți țin ușa deschisă sa vadă daa mai umbla viata pe hol. Asistentelor stau in Socialroom, cred ca se uita la televizor sau stau de vorba. Merg pana la capăt o data si apoi încă o data si tot asa. Publicul s-a plictisit de propria boala, nici nu mai e interesat ca după o intervenție pe creier eu merg drept, e Codul lui Da Vinci la RTL.

Ma asez in pat si iar încep sa ma gândesc, mai bine îl sun eu pe el, dar daca imi spune ca nu a avut timp, sau ca a uitat?! Mi e o zi si mâine abia o sa mai fac niște ture sângele o sa-mi pună stăpânire pe obraji si o sa arat mai refăcut. E clar, nu mai vine. Ma linistesc ca mâine o sa vina Vlad cu filme si o sa ma uit cat e ziua de lunga. Din patul meu nu imi scapă niciun vizitator. Ora 11 intr-un spital e un fel de ora 3 dimineața in viata obisnuita, daca ne gândim ca cina e pe la 6.

Din pat îl vad pe Vlad ca intra pe hol si nu e singur, silueta tânara nu-mi spune nimic, dar când se apropie imi dau seama ca îl cunosc si pe insotitor, nu mai stau in pat sar rapid ca nu pot sa stau de vorba cu ei in salon. Croatul de lângă mine nu dormea dar se vaita in continuu ca-l doare spatele iar domnul Super, un austriac, sfoaraia cu spor. Ies sa-i intampin si sa mergem la fotolii. In capătul coridorului exista un colț cu o canapea, o masa, doua scaune si o biblioteca, unde poți sa stai de vorba fără sa deranjezi ceilalți pacienți . Vlad si insotitorul se asigura ca pot parcurge traseul si ca sunt apt, bă chiar imi spun sa rămân in pat.

Cum sa stau in pat când mie imi vine sa sar intr-un picior?! Unde sunt prietenii mei sa vadă cine a venit sa ma vadă la spital la Viena, pe drumul spre canapea, stau si ma gândesc ca poate e un efect al operatiei. Ajung cu bine si ne asezam, povestim, mai mult eu , cum a fost operația cat de mult, cat timp, cat de greu. Vizitatorul la început cu grija, apoi glumet, apoi constatam ca avem prieteni comuni la constanta care fac kite. Sa tot fii trecut o ora , eu nu dau semne de oboseala cu asa vizitatori. Pana când, lui a început sa-i fie foame si sa gândească la un kebap de pe Mariahillfer strasse. Daca mai auzeam o singura data despre aceasta strada minunata din Viena eram decis sa fug de la spital sa o vad si eu.

Prietenul meu Stefi imi povestise ca ar sta pe aceasta strada de la 8 dimineața pana la 8 seara si apoi de la 10 seara pana a doua zi la 10 ar sta numai pe Mariahillfer, vizitatorii mei spuneau cam la fel, eu eram singurul de pe lumea asta care nu fusese acolo vadă minunea?! Acum, vizitatorul era la Viena cu treburi, iar la spital nu e Mariahillfer , dar totuși si-a rupt din timpul pentru celebra strasse ca sa vina sa ma vadă , pe mine. Misto!

Imi doream sa nu plece niciunul dintre ei, aveam senzatia ca de fericire o sa-mi sara din cap capsele care imi tineau operația si care imi dădeau tot farmecul de punker dement cu 24 de capse prinse de scalp. Am si o poza dar nu o arat decât celor cu nervii tari.

Au plecat...aveam si filme, eram fericit si imi venea sa la spunea toate meine scwestel-le ca la mine a fost in vizita cel mai misto artist din România si ca ele habar nu au. Aveam si filme acum, era trecut de miezul nopții , somn nu mai aveam, dar eram fericit.

As fii vrut sa-i spun ca imi plac o grămadă de piese de-ale lui dar cred ca eram patetic. Când eram la radio SKY la constanta puneam obsesiv in programe de seara, Copilul si Durerea, pe care si acum o consider o capodopera. As vrea totuși sa-i spun ca am plâns la propriu de fiecare data când punem piesa ca am trăit fiecare vers ca si cum eu eram copilul. Ca atunci nu visam ca ne vom vedea, mai ales in asemenea circumstante si ca o stam de vorba, dar ca as vrea sa-i multumesc pentru muzica si pentru vizita si pentru ca e a cum mi-am imaginat, un om cool si curat.

Multumesc, Tudor Chirila

luni, octombrie 15, 2012

Paris

Sunt a.... oară la Paris, orașul iubirii si al oamenilor ( este ciudat un pic cum Dumnezeu si oamenii își împart orașele). Deși am fost de multe ori aici, nu am fost niciodata: îndrăgostit la Paris, numai îndrăgostit de Paris. Intelepciunea vine odată ci vârsta si cu suferinta si am învățat ca poate scena iubirii la Paris nu e pentru mine, nu e din filmul meu, din povestea mea. Deși mi-am dorit mult asta nu s-a întâmplat niciodata.

Si cum spuneam cu intelepciunea, am învățat sa ma bucur de ce trăiesc , cât si cu cine decât sa sufar pentru faze din filmul altora la care am tanjit toată tineretea si care nu se regăsesc in scenariul meu.

Poate am suferit pentru un cliseu, nu am cum sa aflu si nici nu știu dacă mai are farmec la 36 de ani cand nu mai astept si nici nu mai vreau, mă bucur numai pentru ceea ce am primit; prieteni

duminică, iunie 17, 2012

Oameni si câini

Sunt tare mahnit pentru ca ieri mergând pe strada cu Rich, un maidanez s-a repezit si l-a cam ciufulit. Ciufulit înseamnă cusut in 2 locuri la ureche. Ca așa e cu băieții se mai si bat pe afara.

Inițial am vrut sa-l omor pe vagabond ca a indraznit sa-l cifuleasca pe prietenul meu. Eram hotărât. Am ajuns acasa de la veterinar si mă gândeam ; deci mă întorc si il omor. Pai si cum fac, trec strada, il găsesc si ce fac? Ii spun "bonjour, am venit sa te omor?!?" . Mă uit pe perete si vad in paianjen câte cobora gratios, nu il omor. Si atunci dobitocule ( adică eu) cum o sa omori ditamai mamiferu'?!?

Încerc sa s'un la niște autorități sa vie sa ia mamiferul cu pricina....

Îmi răspunde cu vocea sa preeeeeeluuuuunnnnga un fax( nu credeam ca in epoca asta mai trimite cineva faxuri) Din vocea lui prelunga intelegeam; iiiiiinnnnnccccchhhhiiidddeee, eeeeeesssstttiiii uuuuunnnnn ffffffrrraiiiieeeeerrrr. Am închis cu acuzatia de prostie acceptata.


M-am întors acasa mahnit, Rich a dat piept cu realitatea, a trecut de examenul străzii pe care nu o cunoaște, s-a maturizat.

Identic cu maturizarea lui se întâmpla si a noastră , cu batul, cu forța , de către unu' din fata blocului. Doare al dracu de tare maturizarea asta intr-o lume semicivilizata. Si pe mine m-a durut la fel aceasta maturizare cu batul si nu i-am înțeles noima. Dar de ce a trebuit sa mă mai doara încă o data, ieri?

vineri, mai 25, 2012

FilM

Îmi plac filmele, nu sunt un fanatic, dar îmi plac. Stateam insa si mă gândeam ca cel mai mare regret al meu legat de cinematografie este ca nu îmi vad "timpul" in care trăiesc, epoca, perioada, la cinema...

Si mă mai întreb ceva...cu atât de mult gunoi in jur, nu apare niciun Lars vin Trier sa-l "vadă" si sa ne arate si noua...Poate așa ajungeam la o alta constiența

luni, mai 14, 2012

VC (videochat)

Deși sunt homosexual si am trecut prin perioade in care nu am avut ce sa mananc, nu m-am apucat sa-mi var diverse degete sau dildăuri ...in nas, sa zicem.

Lamentarile lui Mihai Petraiche nu mă lasa rece, pentru ca opinia generală este ca a facut-o pentru bani si in România, o tara moarta de foame, se iarta dacă faci ceva pentru bani si nu se iarta atunci când simți sau crezi in ceva.
Eu oameni buni, așa simt si toată lumea s-a napustit asupra mea, dacă spuneam ca o fac pentru bani poate atrageam simpatia, dar minteam. Așa ca am ales sa ma urati pentru ceea ce sunt cu adevarat, decât sa mă iubiti pentru ceea ce nu sunt.

Tu ți-ai invata copilul dacă are un accident sa se apuce de videochat?

Câți oameni nu au ce sa manance si nu ii vedem cu mana in anus, sau invadand studiourile de videochat?!?

Insa m-a si bucurat ceva la Mihai, a fost si este apreciat pentru dans, dincolo de ce a apărut in presa. Si mie mi-a plăcut.

PS Singura si unica lui declarație se afla pe site-ul știrileprotv.ro, pai a doua care sa fi fost? Mi-a plăcut ? si nici nu mai contează ce...

luni, mai 07, 2012

Ce zi nebuna...

Când m-am trezit după o groaznica insomnie( dacă mai vad luna asta o sa dau cu pietre in ea pana ii sparg becurile) nici nu mă gândeam la așa o zi...nebuna

Am glumit pe la prânz despre doamna (atunci era viitor ministru) acum e fost viitor ministru. Oricum avea o coafura executata cu fixativ la Igiena 1973. Aveam senzatia ca o sa iasă o vulpe din coafura si o sa ne muste de nas, asta pentru ca arată ca o vizuina.
Dincolo de coafura, vulpea din scorbura nu prea a fost la școala deși posesoarea e șefa de Universitate. Nu a fost la școala primara.
Ca sa nu "aive" probleme in Guvern, Ponta a trimis-o pe vulpita la Stand For :D ca-i place "innotu' " si nu cel sincron cu ceilalți membrii ai guvernului . Asta da senzatie care se studiază la sectia "reala", ca viața .

Apoi am sezut sa vad ce face Franța. S-a saturat de munca, vrea ajutoare sociale mă gândesc. Îmi propusesem Moet&chandon, capsuni si Carla Bruni. Nu a mai fost cazul. Singurul regret ca preferata mea cu chitara, o doamna dealtfel, nu mai e Prima Doamna. Cred ca știa si de-asta nu s-a chinuit cu dieta după naștere. Probabil o sa-l lase pe cocalar si ... Si mai sunt alegeri si in alte tari si președinți mai inalti

Vecina mea s-a "ametit" un pic si nu știu dacă e vina Franței , cred ca si Cancelarul german e swartz de suparare. Basescu e de vina, nu bea bere...

După așa o zi, ies in IOR cu Rich ..

http://www.youtube.com/watch?v=lM85FuQVCZA&feature=youtube_gdata_player

vineri, aprilie 20, 2012