luni, iunie 23, 2008

I am sterdam

Sambata seara am fost la Amsterdam...lume multa voiosie, o sarbatoare, tot poporul astepta meciul. E o tara in care cred ca si sangele in vine curge portocaliu, asta pentru ca peste tot culoarea portocalie predomina. Sambata predomina pe locuitori, pe deasupra lor, pe cladirile lor...totul era portocaliu la AMsterdam.Cred ca si visele lor de olandezi fara sabotzi erau tot portocalii.

Cea mai mare satisfactie a fost cand s-a terminat meciul si au simtit si ei ce au simtit si romanii batuti de olandezi, in buza sferturilor...Rusia,i-a batut...O bucurie marunta pentru mine, o tristete mare insa pe ei, cei care se pregatisera sa bea pana dimineatza si sa petreaca, nu au mi baut nici macar de suparare, iar cheful de viata a disparut o data cu fluierul arbitrului...

joi, iunie 19, 2008

Niste tzarani

Nu suntem singurii in Europa dar avem vocatie. Ne plac mici,berici si mangaiatul pe burta. Acea burta care se revarsa peste curea. Ne place vara sa ne vada lumea abdomenul cu parul pubian aferent,asta pentru ca e cald si tricoul trebuie suflecat. Ascultam muzica proasta si avem posete LV fake. Suntem incruntati doar ca lumea sa creada ca nu ne merge bine si sa nu ne alegem cu dusmani. Nu stim sa stam la coada si daca am platit un serviciu avem senzatia ca suntem singurii platitori de pe planeta,iar serviciul este dedicat. Purtam slapi cu fusta de matase si make-up punem numai la nunti. Transpiratia cu mirosul aferent ne reaminte permanent ca traim. Astept sa completezi lista. Mircea-o tzoapa:-D
Ca sa vedeti ca nu Tiesto a inventat apa calda si mersul pe jos



Samuel Barber

Pian


As vrea sa stiu sa cant la pian, cred ca e cam tarziu sa ma apuc sa cant la pian. Imi place acest intrument la fel de mult ca si violoncelul...asta pentru ca m-am gandit ca oamenii sunt ca pianele,unii si ca acordeoanele, altii...restul sunt oamenii care asculta, pian sau acordeon dupa preferinte.

Si Blake impartea oamenii in devoratori si creatori...

Ma gandesc ca si oamenii pian sunt de mi multe feluri, la unii nu canta nimeni, pentru ca asa sunt pianele au nevoie de oameni sa poata fi ascultate...altii stau cu capacul deschis, cutia de rezonanta la fel si se aseaza cate un om pe scaun si canta o manea...altora le canta jazz, altii au corzile prea tare stranse, alte piane sunt dezacordate si orice ai vrea sa canti tot urat se aude

Mi-am lustruit clapele, diejii si becarii am deschis capacul, astept sa vina Dumnezeu sa ma acordeze si un om care sa cante ...Sonata 15 de Mozart...sau in fine ceva duios, dar sa cante cu sufletul...

Sile

Am spus ca o sa povestesc despre Sile. Este prietenul meu de ani buni. Este poet, pictor si ceramist. Nu are studii deloc dar a citit mai mult decat un profesor de filologie, viseaza la cuptorul lui de ceramica si picteaza icoane, contra intretinere la bloc. Este un personaj boem care locuieste la Constanta , retras si foarte singur, asculta Infopro si nu se uita la televizor ca nu are.

Mananca in fiecare zi tocanitza de cartofi cu ceapa si locuieste intr-o camera(fost camin de nefamilisti)plina de carti, picturi si obiecte de ceramica. Pentru ca nu are studii, Sile nu poate fi angajat niciunde asadar nu poate sa aiba o pensie.

A scris carti de poezie si este cel care venereaza cartile, le citeste cu grija sa nu indoaie paginile si apoi le vinde, ca altfel nu mai are nici lumina...

Nu mai are caldura de 5 ani ca s-a debransat, iar iarna este vesnic racit si umbla in oras unde bea o cafea cu 7 bani(inca mai exista asa ceva la Constanta, la ibric) la Max, o bodega plina de poeti, pictori, hoti, actori batrani cu pensie mica,, marinari batrani si golani de Constanta ajunsi la varsta senectutii...

Un prieten cu stare i-a dat un telefon mobil. Il tine acasa intr-un papuc sa nu il piarda in oras...raspunde cu greu ca nu stie mereu, care este tasta potrivita.

Nu este o poveste, este viata unui prieten de-al meu care stie pictura, grafica, ceramica, Dali si Dostoevski...Este prietenul imaginar al lui Marquez, Shakespeare, Tolstoi. A iubit-o pe Anna Karennina dar si pe ALis, o femeie din Constanta care e urata dar in care el a vazut o femeie frumoasa si buna de pictat. Acum Alis iubeste un baiat mai tanar iar SIle continua sa o picteze...urata si cu maini lungi

Isi spune "cutia neagra a orasului". Ii stie pe multi, viseaza sa vanda camera pe care o are si sa plece la Paris sa picteze si sa traiasca, acolo nu ii cere nimeni sa aiba studii si poate statul francez o sa-i acorde si o pensie...

Acum mai are de vanzare niste icoane pe sticla si tablori pe care nu vrea sa le vanda , pentru ca se leaga de momente fericite din viata lui...

I-am spus ca o sa scriu de el, m-a rugat sa pun poze cu lucrarile lui pe internet poate le vinde si in iarna o sa aiba bani de intretinere:)

Pentru cei care se gandesc mai departe decat scriitura de aici, ii aunt ca nu exista nimic intre noi, nici nu ar putea sa existe asa ceva este un camarad destoinic si un om cu care imi tin treaza mintea si care are si talent de comediant...

Poate daca nu o sa-i iasa cu pictura in tara asta in care niste tineri platesc pentru o champagne la club cat intretinerea lui Sile pe trei ani, sa se angajeze la un stand up comedy...tot nu are studii. Iti spune insa o gluma pentru o bere, asa-s poetii)

A iubit, a suferit si a creat....si?

Copy Paste Fericit

Atat le urez celor care decat sa alerge dupa o stire , prefera sa ma citeasca si sa ma citeze... Ei nu nimic de spus, nu descopera nimic...de cand cu Mr Google. Este si prietenul meu...visez sa fac sex cu Mr Google pe plaja, cu voi niciodata...de ce? ca Mr Google stie tot...de ce? Ca i-am spus eu...i love u Mr Google:)...Am si un amant sa scrieti si asta va rog, il cheama Blooger, lui ii fac zilnic cate un Blog Job...si acum Copy/Paste Fericit

m

PS Jurnalisti la Constanta sunt putini.

miercuri, iunie 18, 2008

creativitate

Ce cuvant? Cum e sa fii creativ ?! Sa lasi o parte din tine pe un ecran de nu stiu catzi inch si apoi sa vina vreun gigi, prost si sa scrie pe un alt blog , ca homosexualii nu trebuie sa aiba blog. Am avut curiozitatea sa m uit pe blogul domnului numit pe mai departe in acest post, prost.

Domnul prost, cu fatza de porc mutant, are blog!

La naiba, acum toti mutantzii au blog? De fapt este un fel de agentzie de stiri pe genunchi, pentru ca domnul prost nu scrie, copiaza stiri de pe de pe la diversi si scrie un comentariu gen Rodica de la magazin...ai auzit fata...si apoi dintr-o miscare de deget, face "paste" si gata....e blogger.

Cred ca avea dreptate domnul Becali cand le spunea astora "globuri", in fine gloabe. Ideea e ca nu s-au nascut cai de curse, s-au nascut direct gloabe obosite si scopul lor in viata e sa se odihneasca.

De ce se cred unii mari scriitori, cand ei nu fac nici macar serviciul vechi de secole de cronicar, gen Costin , Ureche...

Oricum bine ca e loc pe servere si pe pamant pentru toata lumea, ca altfel nu am stii ca exista prosti, cel putzin asa ne lovim de ei.

marți, iunie 17, 2008

Fluturi


De multe ori m-a fascinat aceasta insecta....cum devine din vierme...o minune, cred ca nu conteaza cum arata...depinde in ce se trasforma. De cele mai multe ori suntem tentati sa judecam fluturii dupa culori insa nu ne amintim niciodata ce parere aveam despre ei atunci cand erau niste viermi.

Apoi mai e si minunea de ai simti in stomac, in jurul lui, in jurul capului. E frumoasa lumea cu fluturi si culori ...

duminică, iunie 15, 2008

Constant-a



De vineri sunt la Constanta,cu arme,munitie,adica,laptop si ganduri si gramezi de vise. Fantezii nu mai am in ultimul timp,libidoul amortit. Am venit la mama,suna cald si era ceea ce aveam nevoie. Lucrul bun e ca daca peste cateva ore mama pleaca in Italia,imi ramane cealalta mama. O am de 3 ani si parca o stiu de 30. Ma iubeste Dumnezeu,ce mai... So, am ajuns la cta buimak,gara se reconstruieste,iar drumul cu taxi, a fost parca in alt oras.


Nu mai miroase a copilarie,nu adulmec arome de adolescent,descopar constructii peste locuri pe care le stiam altfel si care speram sa fie la fel,sa simt miros de volei in pantaloni scurti cu picioare julite prin copaci dupa caise verzi.

Acum acreala vine din toate partile,k asa e la adulti. Ca un spam de la ceilalti participanti la viata si la trafic.

Am plecat sambata sa vad cum arata orasul. M-am dus la masa intr-un loc unde pot sa mananc feta sheftalia,un amestec perfid de branza feta cu ardei gras,rosii,ardei iute, pregatite la cuptor. Inca un motiv pt care iubesc orasul,gustul mediteranean amestecat cu Orient si asezonate cu vant sarat si strigate de pescarusi.

Ca sa nu uit totusi de viata mea, aud cand intru la Cafe-Cafe, la naiba,Oana Roman. Deja ideea de a manca singur si de a scrie,a disparut. Mi-a povestit Oana cum i-a furat Basescu partidul tatalui ei,cum e politica de marsava si cum a prevazut ea dezastrul dar nu a ascultat-o nimeni. De ce oare oamenii crescuti la Bamboo nu sunt luati in serios? Nu e singura in situatia asta si Codin(Poponet) e tot in situatia asta. Cred ca e doar mandrie si prejudecata. Adica eu cred ca au si ei dreptul la afirmare si asta nu numai in Can Can.

Apoi a venit Corina(foto). Mi-era dor de o plimbare cu masina prin oras si un schimb de idei. Corina este o fata care stie ce traiesc,fara sa ne explicam nimic. Suntem nascuti la o zi distanta,ani diferiti,destine...la fel si aceleasi gusturi la baieti;-).

Mi-a placut pana cand am primit o veste aiurea. Cineva la vreo 4000 de km era in impas,iar eu neputincios,stateam si ma gandeam. M-a afectat,de ce? Am ajuns acasa,situatia era sub control acolo departe,insa eu cred in continuare ca locul meu era acolo intre doua aparate care indica pulsul. Stateam si ma gandeam ce fac dk se intampla ceva rau si nu apuc sa promit macar sa ne intalnim in alta viata,in urmatoarea.

M-am dezmeticit la dus. Cada mamei o gasesc acum prea mica desi amintirea e una ca pot sa ma bag cu capul la fund,sa-mi tin respiratia si sa numar pana la 60... M-am imbracat in alb,ca tot a comentat un anonim ca sunt mireasa eterna si am plecat sa ma vad cu Sile. Proasta alegere, albul nu se poarta in tara noastra foarte prafuita.Despre el o sa scriu separat un post,e un personaj:-D. M-am intalnit cu el si evident avea cu el o punga. Sile are mereu in mana o punga,daca nu o are in mana,sigur e impachetata in buzunar. Avea un cadou pentru ziua mea si o dorinta:90 de ron pentru ca trebuie sa plateasca lumina. Am fost pe o terasa sa povestim,am povestit eu si apoi el.

La un moment dat insa nu il mai auzeam...sorbeam cafeaua si gandurile veneau nechemate. M-au dus jos pe plaja,sus pe cerul lui cu luna cu tot,inapoi pe scaun sa ma bata briza usor. Nu ma simteam singur insa mi-am privit mana intinsa pe masa care cerea o alta mana deasupra,intr-un gest dincolo de vorbe. Devin dependent de cuvinte si atingeri... Sile vorbea ceva,nu stiu ce spunea...ma gandeam cum arata urme de vise si dorinte pe nisip si ce fac ele daca bate vant sa le acopere, cum arata suflete dezbracate pe nisip sub un cer care are numai luna si pe care numai ele il vad cu stele. De ce? Ca e cerul lor...

vineri, iunie 13, 2008

Londra

De ziua mea am fost la Londra. A fost dragoste la prima aterizare. Am gasit acel good vibe care mi-a patruns in fiecare celula. Londra nu e un oras,e un spectacol. Mergeam pe strada si aveam impresia ca ma uit la un film. Frumos este ca poti sa alegi rolul,poti fii actor,sau spectator. Nu am fost in cluburi de niciun fel. Mi-am petrecut timpul pe modelul "sex and the city". Am ras si am fost fericit. Daca stiu toate magazinele de pe Oxford Street si cele de pe Regent,nu stiu cum arata Covent Garden sau Hyde Park. Nu am vizitat decat expozitia Dalli si expozitia Vanity Fair,unde mare mi-a fost mirarea sa gasesc coada. Am mancat insa la Nobu unul dintre cele mai bune restaurante din lume. Imi place mancarea japoneza. Am dat o fuga si in Soho sa gasesc some peasants din judetul Hunedoara. Lucreaza intr-o librarie,culmea ironiei si care indignati mi-au spus ca in Soho au vazut prima data si intaiash-oara,gay. Alti romani remarcabili prin pozitie,cersetori, au tinut sa-mi atraga atentia sa ma uit pe "Acasa tv". Daca pana acum am constatat ca Viena e ca Paris si Milan ca Istanbul, Londra nu seamana cu nimic,poate un pic cu mine:p

marți, iunie 10, 2008

spital

De ceva vreme ma supara o ureche, de unde si vorba, Solcanu e intr-o ureche, la naiba!:)

Aseara nu am mai suportat si am ales sa merg la Camera de garda la Spitalul Panduri, desi ma gandeam ca acolo o sa gasesc macar un pandur, nici macar paznicul nu era in zona...

Am dibuit intrarea si semnul catre camera de garda...am ajuns....nimeni...parca eram in zona crepusculara, oare e un spital pustiu...oricum, fiind un spital ORL nu imi imaginam ca toata lumea e surda, am incercat sa fac zgomot sa iasa cineva speriat de undeva si sa ma ajute....am batut la usa...o data....nimic, daca e spital ORL si personalul este surd? Am mai batut o data si am auzit zgomot, asistenta mi-a cerut buletinul si m-a pus sa astept pe hol...a dat un beep medicului de garda....se aude o usa , o yala...si pasi...va dati seama intr-un spital ORL asculti cu atentie tot...sa te convingi ca nu esti surd...pe masura ce se apropiau pasii...vroiam sa imi dau seama daca doctorul e o ea, sau un el...nu am reusit si apare o ea, doamna doctor cu oglinda legata de gat...

Cu ochii carpitzi de somn s-a asezat pe scaun dupa care a inceput sa ma consulte...nu ma incerca decat sentimentul aiurea ca am trezit pe cineva din somn si ma simteam vinovat desi in acelasi timp ma consolam ca si problema mea e importanta si doamna doctor e la job si asta este

S-a terminat consultatia , explicatia diagnosticului, reteta si plec...m-am dus la spital cu un vecin am urmat amandoi acelasi drum si surpriza...cineva inchisese usa spitalului...am batut....am strigat, degeaba...prizonier intr-un spital de surzi...am incercat usi...nimeni, m-am intors la Camera de Garda, nimeni...asistenta si doamna doctor si-au carpit ochii la loc si au adormit pe undeva...de unde nu ne auzeau...

Ma uitam pe geam si vedeam JW Mariott...sunt in secolul 21 sunt intr-un spital si nu pot sa ies...pana la urma din excursia nocturna din spital am gasit o fereastra pe unde am iesit ....in fine am sarit...

Ajungem la poarta, poarta inchisa...am sarit si poarta si am parasit un spital prea surd pentru niste oameni cu urechi

scris...

Nu am mai scris de mult timp, multi dintre voi stiti ca probabil ca atunci cand nu sunt cel mai fericit dintre pamanteni nu mai scriu pe blog desi nu prea suna ....corect.

Am adunat insa experiente ganduri senzatii si amintiri...

Un amestec bitter sweet...prieteni, amici si cunostinte , dar pana la urma asa e si viata ta...nu iti spun noutati

Ce regret? Ca a trecut privara prea repede ca teii se scutura ca uneori vrei sa opresti totul si sa pui viata pe pauza sau macar pe slow