joi, iunie 19, 2008

Sile

Am spus ca o sa povestesc despre Sile. Este prietenul meu de ani buni. Este poet, pictor si ceramist. Nu are studii deloc dar a citit mai mult decat un profesor de filologie, viseaza la cuptorul lui de ceramica si picteaza icoane, contra intretinere la bloc. Este un personaj boem care locuieste la Constanta , retras si foarte singur, asculta Infopro si nu se uita la televizor ca nu are.

Mananca in fiecare zi tocanitza de cartofi cu ceapa si locuieste intr-o camera(fost camin de nefamilisti)plina de carti, picturi si obiecte de ceramica. Pentru ca nu are studii, Sile nu poate fi angajat niciunde asadar nu poate sa aiba o pensie.

A scris carti de poezie si este cel care venereaza cartile, le citeste cu grija sa nu indoaie paginile si apoi le vinde, ca altfel nu mai are nici lumina...

Nu mai are caldura de 5 ani ca s-a debransat, iar iarna este vesnic racit si umbla in oras unde bea o cafea cu 7 bani(inca mai exista asa ceva la Constanta, la ibric) la Max, o bodega plina de poeti, pictori, hoti, actori batrani cu pensie mica,, marinari batrani si golani de Constanta ajunsi la varsta senectutii...

Un prieten cu stare i-a dat un telefon mobil. Il tine acasa intr-un papuc sa nu il piarda in oras...raspunde cu greu ca nu stie mereu, care este tasta potrivita.

Nu este o poveste, este viata unui prieten de-al meu care stie pictura, grafica, ceramica, Dali si Dostoevski...Este prietenul imaginar al lui Marquez, Shakespeare, Tolstoi. A iubit-o pe Anna Karennina dar si pe ALis, o femeie din Constanta care e urata dar in care el a vazut o femeie frumoasa si buna de pictat. Acum Alis iubeste un baiat mai tanar iar SIle continua sa o picteze...urata si cu maini lungi

Isi spune "cutia neagra a orasului". Ii stie pe multi, viseaza sa vanda camera pe care o are si sa plece la Paris sa picteze si sa traiasca, acolo nu ii cere nimeni sa aiba studii si poate statul francez o sa-i acorde si o pensie...

Acum mai are de vanzare niste icoane pe sticla si tablori pe care nu vrea sa le vanda , pentru ca se leaga de momente fericite din viata lui...

I-am spus ca o sa scriu de el, m-a rugat sa pun poze cu lucrarile lui pe internet poate le vinde si in iarna o sa aiba bani de intretinere:)

Pentru cei care se gandesc mai departe decat scriitura de aici, ii aunt ca nu exista nimic intre noi, nici nu ar putea sa existe asa ceva este un camarad destoinic si un om cu care imi tin treaza mintea si care are si talent de comediant...

Poate daca nu o sa-i iasa cu pictura in tara asta in care niste tineri platesc pentru o champagne la club cat intretinerea lui Sile pe trei ani, sa se angajeze la un stand up comedy...tot nu are studii. Iti spune insa o gluma pentru o bere, asa-s poetii)

A iubit, a suferit si a creat....si?

3 comentarii:

  1. Ce poveste frumoasa!Din pacate este si adevarata...Dupa cum l-ai descris tu ca traieste numai in lumea cartilor si ca e prietenul imaginar al lui Marquez,Shakespeare,Tolstoi,eu il vad precum sarmanul Dionis,de parca personajul lui Eminescu s-a incarnat la Constanta.Saracul Sile!:( Nu s-ar putea face nimic pentru el? Ar fi frumos daca i s-ar arata ca si in lumea reala au loc intamplari minunate precum cele din lumea cartilor...

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim4:39 p.m.

    Intotdeauna mi-au placut oamenii care vad lucrurile care ne inconjoara insa care iau atitudine in acest sens..Mircea, daca tu spui ca este prietenul tau, probabil ai putea face ceva mai mult decat o postare pe internet a problemei lui, sau a picturilor lui. Intrat in lumea show bizzului , cunosti o gramada de lume care e dispus sa ajute , intr-o mai mica sau mai mare masura!..Nu te cert, e doar un sfat prietenesc!..sunt stabilita in strainatate de ceva vreme, si de curand am fost in timisoara ( eu provenind dintr-un oras mai mic din romania , am fost uimita de nepasarea si indiferenta oamenilor fata de batranete, batranetea si saracia oamenilor care ii fac la cei 70 de ani sa stea in frig pe strazi , avand diverse produse in fata, pe care asteapta sa le vanda!..
    Probabil ca prietenul tau Sile, asteapta ceva mai mult dintr-o prietenie decat sprijin moral!..Nici tu nu ai fost bogat, insa acum traiesti intr-o alta lume...iar papucii pe care erai silit sa ii porti in prima zi de scoala , care desi erau noi..nu erau dintre cei mai scumpi...i-ai inlocuit cu pantofi sau adidasi de marca!..Poate ca lumea trebuie sa si i-a atitudine nu doar sa constate.
    In speranta ca acest post va fi citit de tine , iti las adresa mea de mess..poate ai placerea sa povestim..sa te invit putin prin frumoasa Austrie..unde locuiesc!
    beum13@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  3. crede-ma ca nu ma implic numai moral...dar nici sa ma laud nu imi place, iar daca ajuti pe cineva sa o faci in liniste, sa tzipi in gura mare cand primesti ceva de la cineva, dar cand daruiesti , e mai bine sa ramai tacut

    RăspundețiȘtergere