miercuri, noiembrie 10, 2010

Casting, ca sa nu ma mai intrebe toata lumea mereu

Daca ai intre 4 si 21 ani, ai voce si talent actoricesc, MediaPro Pictures te asteapta sa te inscrii la CASTING in perioada 1-30 noiembrie 2010 pentru un rol intr-unul din proiectele viitoare. De asemenea, se pot inscrie la casting si trupe muzicale de tineri, deja formate.

Tot ce trebuie sa faci este sa intri la adresa http://casting.acasatv.ro/ si sa completezi formularul de inscriere. Iar la casting, copiii pana in 14 ani trebuie sa vina pregatiti sa impresioneze cu un cantec si o poezie, iar tinerii cu varste cuprinse intre 14 si 17 ani trebuie sa pregateasca un cantec si un monolog/o povestire.

miercuri, octombrie 13, 2010

Pentru ca probabil nu o sa am copii...macar, ma implic

Am primit un e-mail de la Bianca Brad si am hotarat sa ma implic, poate si pe voi, sper eu!


Organizatia E.M.M.A. va celebra vineri, 15 octombrie “Ziua internationala a comemorarii bebelusilor si a copiilor”, eveniment ce se desfasoara in Statele Unite, Canada, Australia, Japonia, dar si in cateva tari europene.
In aceasta zi, la ora 19.00 (ora locala din fiecare tara) se aprind lumanari si sunt lasate sa arda timp de o ora, in memoria copiilor plecati prea curand dintre noi. Atfel, datorita diferentei de fus orar, se va crea un „val de lumina” care va face inconjurul globului si va dura 24 de ore.


In Romania, evenimentul se va desfasura pentru prima oara, si va avea loc simultan in 14 orase in care, la ora 19.00 se vor aprinde sute de lumanari in memoria bebelusilor si a copilasilor deveniti ingerasi.

In Bucuresti, peste 500 de candele se vor aprinde in Parcul din fata Ateneului Roman. Detalii despre locatiile din tara, gasiti pe: www.OrganizatiaEmma.ro

luni, mai 24, 2010

Nu am uitat

Vineri s-au implinit 2 ani de cand Melek Amet, nu mai locuieste pe Pamant , insa locuieste in sufletul meu.
Nu te-am uitat Melek si sunt sigur ca nici tu:)

duminică, aprilie 18, 2010

Povestesc...

O zi trista in Europa. Lacrimi in Polonia, fum si cenusa pe deasupra si la mijloc, niste oameni condamnati la fericire sau la tristete, condamnati la gratar sau sa stea in fata televizorului cu rudele.

O sa incep printr-un exercitiu de imaginatie. Intr-un loc de pe planeta exista cativa arbori in mijlocul desertului, sequia parca, desi sunt in mijlocul pustiului, iar la radacini nu au decat nisip, acestia se incapataneaza sa-si pastreze frunzele verzi, hranindu-se doar cu umezeala pe care o aduce vantul de departe.

Ma gandeam ca uneori desi stam ingropati pana la genunchi in griji , probleme, promiscuitate sau ipocrizie, ne incapatanam sa credem in oameni si in puterea lor de a arata semenilor ca se poate, ca desi suntem inconjurati de cele mai urate lucruri exista viata, si exista in noi forta de a fi verzi, de la vantul acela care ne aduce bine si pace, de la Dumnezeu sau de la ceilalti copaci care ne seamana, ganduri bune de la prieteni.

vineri, aprilie 09, 2010

Animale de companie

Nici nu stiu ce titlu sa pun povestioarei de mai jos.
Joi seara am avut-o invitata in platou pe Celia, care mi-a povestit ca s-a despartit de Kemal, omul cu care trebuia sa se casatoreasca pe 10.10.2010.

Evenimentul nu mai are loc si fata, sincer. e foarte trista. Dupa cum stiti are un catel pe care il cheama Ashk. In parc, Ashk s-a imprietenit cu o catelusa Yorkshire terrier pe care o plimba o fata, verisoara Biancai Dragusanu. Au decis astfel in aceste zilet de primavara si hormoni sa-i imprieteneasca si mai mult adica in sensul in care catelusa Biancai sa faca pui...

In acelasi timp nici Bianca nu mai este cu Catalin, nu stiu daca planuisera vreo nunta pe 10.10.2010, insa cert lucru este ca nu se mai casatoresc.

Intrebarea mea este, noi, oamenii nu suntem de fapt animalele de companie ale partenerilor nostri cu patru picioare ? Nu sunt ei mai intelepti?

Un lucru este sigur, daca ramai singur si esuezi lamentabil inrt-o relatie, inseamna ca animalul tau de companie va cunoaste fericirea si implinirea sexuala...curand!

duminică, aprilie 04, 2010

Lond ON

La ora la care scriu, zboooor. Vin de la Londra unde mi-ar placea sa-mi petrec chiar si sfarsitul lumii, nu de alta dar sunt convins ca englezii l-ar organiza si pe asta foarte bine.

O sursa de creativitate , iar dupa mine un spectacol care nu se termina niciodata, pentru ca daca te opresti sa te uiti in jur e ca si cum te-ai uita la un film, in care toti cei care trec pe langa tine sunt actori.

Atat de diferiti ca stil sau infatisare, idei sau nationalitate, culoare a pielii sau orientare sexuala , mereu am senzatia ca ma uit la un film al carui subiect unitar este chiar Londra.

Desi este plin de reguli peisajul si oamenii care se supun, iti dau o pofta asa de mare sa te simti liber incat intri si tu in acest film. Nu pot sa afirm ca este locul perfect, pentru in astfel de locuri te plictisesti repede, insa este locul care te provoaca succesiv sa iti contruesti efigii ale zilelor pe care le petreci acolo. Iti provoaca mintea si mentalitatea sa se largeasca sa vada ca desi Pamantul se invarte , oamenii nu stau pe loc, iar asta nu numai de dragul de nu exista contradictie in termeni.

De multe ori am senzatia ca orasele europene seamana intre ele, Munchen, cu Praga, Praga cu Paris, Paris cu Milano, insa Londra este altceva, iar asta tine mai mult de spiritul liber al celor nascuti pe insula.

-scris la momentul respectiv si uitat in laptop in documente-

ASTEPT COMENTARII

miercuri, martie 24, 2010

Plastic

Daca inainte de 1989 foloseam lemnul, peste tot, dupa minunata Revolutie a aparut pregnant in viata noastra plasticul, am inlocuit lemnul si nu din dorinta noastra de a proteja natura plasticul. Fiecare roman are o punga de plastic, un pahar sau tacamuri de plastic pe care le uita prin paduri.

Daca stramosii nostri au trecut prin epoca fierului a bronzului a pietrei , am senzatia ca viata noastra s-a mutat in plastic. Avem haine de plastic instrumente de scris si tot felul, de plastic. Viata noastra s-a mutat in plastic, iar limba de lemn a devenit de plastic.

In seara asta vorbim de chirurgie plastica si nu numai, insa speranta mea este ca gandurile si inimile noastre sa nu devina din acelasi material. Plastic.
Inlocuieste plasticul chiar si sentimentul acela ca nu te simti bine in pielea ta , dar cat te tine ?

duminică, martie 14, 2010

Maharu si Sensuala lui

sunt iar impreuna,de fapt cred ca totul e numai o facatura a neuronului blond.  Cand intra in neagra nebagare in seama e singura arma sa atace gazetele si emisiunile.  As fi vrut sa pun o poza cu un olimpic la fizica, dar traiesc in tara in care fetele vor sa fie olimpice in paturile interlopilor si nu la literatura! Peisajul la cota 2000,superb. De la masa blondei,se mai aude(in tot restaurantul)"senzualo, da-i in p... mea". Misto?

m.

duminică, martie 07, 2010

Boc...? Nu, Brown.

m.

Povestesc

Nici nu s-au uscat florile de saptamana ce a trecut ca ne pregatim iar cu flori pentru fiinte dragi. Fie ca sunt mame, sotii, surori, matusi sau mamaia de la tara, sunt rasfatatele acestei luni a lui marte. Recunoscut drept zeu al razboilui si al armelor acesta si-a pus totusi amprenta si asupra perioadei pe care o traim. Nu mai exista zei in vremurile noastre, nici arme cu care ne obisnuise Marte, scut sabie, halebarda, aruncator de flacari. Dar razboiul a ramas si in vremurile noastre. Nu exista inamici, ci doar combatanti, care se impart si se repliaza in functie de sex.
Femeile nu mai ies vopsite cu negru pe fata la lupta si doar cu dermatograful in coltul ochiului ca asa le-a invatat generaleasa Bardot in anii 70. Nu mai trag cu arme , doar cu ochiul printre pleoape. Femeile timpului nostru desi piloteza avioane de razboi nu lanseaza bombe, doar vorbe , asa intr-o doara , cat sa-l doara pe ianmic

Bad Romance is Good

Ma tot intrebam cum vor arata femeile in secolul asta, pentru ca in opinia mea, moda e ciclica. Daca in anii trecuti am observat ca frumusetea corpului dezgolit a fost atuul numarul unu, la fel ca in Grecia sau Roma antica, se pare ca ritmul alert in care se scurg zilele noastre ne face sa mergem catre o alte perioade.

Lady Gaga arata ca o pictura. Uneori din Renastere alta data Impresionista, cert lucru este ca frumusetea vin din ceea ce simte fiecare. Iar daca ceea ce simti este si exprimat vizual atunci inseamna ca esti detinatorul unei carcase imbracate dupa chipul si asemanarea sufletului tau. Esti pictorul,modelul dar si privitorul unei picturi 4D, in fine, depinde de fiecare cate „dimensiuni” poseda sau isi dezvolta.
Revenind la Lady Gaga, e o fata care vine din spate si o impinge cu look-ul ei, dar mai ales cu vocea si calitatile de compozitor si producator pe matusa muzicii pop, Madonna culturista. O impinge serios din spate dupa ce Madonna s-a tot reinventat cu succes, aproape jumatate de secol.

Vorbim asadar despre o „lady” care potrivit Renasterii trebuie sa stie si sa faca multe dar si sa fie foarte instruita. Sa cante, sa danseze, sa compuna, sa produca, sa coregrafieze, sa se produca, sa scrie pe blog, sa provoace controversa nu intr-o Agora adevarata ci intr-una virtuala, sa socializeze cu fanii nu la Therme ci pe Facebook. Ca asa arata Renasterea in anii 2000. Iar fiecare aparitie a artistei este ca un eveniment. Indiferent ca are un homar in cap, sau o peruca, un breton din zilele noastre si un super machiaj, lady gaga, canta si compune si are grija de fiecare aparitie televizata sau nu, din respect pentru sufletul ei dar mai ales pentru voi, cei cativa consumatori de arta moderna, nu de produse.

Am renuntat sa mai cred in soliste de muzica care isi taraie rochia facuta de cineva pe scarile de la „Mamaia”, care canta pisa compusa de altcineva, pe versurile, altcuiva, aranjamentul orchstral al altcuiva sau coregrafia cuiva apropiat. Cred in omul care compune , scrie nu numai versuri, danseaza, coregrafiaza, are un stil al lui in care crede si care se vede, cred in omul care stie sa faca si sa fie.

Am observat aceiasi grija pentru fiecare aparitie si la Xsonia, o romanca pe care viata a azvarlit-o in Australia cu parinti cu tot, pe care mi-e drag sa o invit in emisiuni pentru are ceva din acest suflu nou. Tineretea inseamna prospetime de idei. Munceste mult, se dezvolta pe mai multe dimensiuni, are discurs, dar chiar si piese interesante. Imi plac oamenii temerari, care nu se lasa prada modelelor sau tiparelor, care nu viseaza la Festivalul de la Mamaia, dar care se proiecteaza pe ei insisi, in viitor, pentru ca le apartine. Sunt cei care o surclaseaza pe Monalisa pentru ca ei au ceva in plus, desi nu locuiesc la Luvru, au VIATA.

Afise de campanie, sau cum se termina cu nervi, o zi insorita

Soare peste Bucuresti, masini , praf, agitatie. Nu am chef sa ma enervez, nu cred ca am folosit mijloacele sonore ale masinii mele de 50 de ori intr-un an. Ma reintorc in zona Universitate si mai bine incercam sa gasesc Piatra Filozofala decat sa caut loc de parcare, dar incerc totusi.

Nu gasesc. M-am rotit ca un uliu in toata zona, 40 de minute. Nu s-a miscat nimic. M-am enervat, desi era la fel,soare, iar pentru mine conta mai mult soarele decat locul de parcare. Nu am gasit. Am lasat masina intr-un grup de alte masini in fata la BNR.

Greseala. Mi-au ridicat-o. Cu forta , cu forcepsul, cu ce s-au priceput mai bine, sau nu. Cum cine?!?! Firma domnului Prigoana. Si asa a inceput totul...
Senzatia ca nu mai ai masina acolo unde ai lasat-o este la fel cu cea pe care o ai la o coborare brusca in montagne la Disneyland.

Am sunat la 112 ca nu stii daca masina ti-au luat-o ; hotii masinii lui Becali, Prigoana, vantu’, Politia, cert lucru este ca sub pat m-am uitat si nu era, in schimb in acelasi loc in fata la BNR, erau alte masini, firma nu lucreaza non-stop, nu de alta dar sa nu cumva sa ajunga Clanul Prigoana in Forbes asa peste noapte, ca bate la ochi.

Pana una alta misto serviciu 112. Mi-au gasit-o, statea sarmana in curte la ADP, impreuna cu alte surate. Ce faceau ele acolo, asteptau cu farurile deschise zorii cand de pe urma lor, familia Prigoana va participa din nou la alegeri. Acum inteleg supararea de dupa pierderea alegerilor de catre Prigoana Jr. Dar nu-i nimic, adunam masini de pe strazi, participam la urmatoarele alegeri luam banii de la fraieri, pentru ca tot ei sa ne aleaga, cum vine treaba asta...

Scumpe afise, bannere si outdoor-uri de-alea de apar in campanie, dar acum ne-am asigurat, adunam bani sa le mai dam si cate o sacosica portocalie
Acum stau si ma gandesc ca e greu de intretinut trei baieti, o nevasta , trei filipineze, o soacra, o bucatareasa , cainele, dar nici sa iei bani cu JAPCA, de pe urma lipsei locurilor de parcare. Eram de acord sa platesc 1000 de RON daca eram eu ala „al’dreaq care n-am parcat ”sa ma imbogatesc cu 1,5 Ron /h, dar daca nu gasesc unde...ce sa fac?

Acest clan Negoita Prigoana, in minunata si profitabila asociere dintre public si privat, face o gramada de bani. Negoita nu face parcari , ca sa adune Prigoana masinile de pe urma carora smulge din portofele 700 RON/bucata. Pai davai, ceas, davai masina, davai banu’. Daca nu te prinzi unde este masina, „cazarea” masinii costa 150 RON/zi, adica pretul unei nopti de cazare intr-un hotel mai modest. Pai daca e asa, de ce masina mea nu a stat in pat peste noapte, poate a vrut mititica sa faca si ea un dus ca tot a fost luata cu japca din oras si violata cu franghia?
In alta ordine de idei, acest „serviciu” este executat si de niste incompetenti, care mi-au zgariat masina. Agentul, care nu inteleg de ce „locuieste” la sediul firmei Prigoitza, ca din cunostintele mele, serviciul lui este la o sectie de politie si nu in biroul unei firme private, imi arata o poza. Poza care putea sa fie facuta oriunde si oricand, nu zaresc pe langa zgarietura sediul BNR. Nu-i nimic, imi sare in ajutor angajata firmei”se vede asfaltul!!”. Sa moara Bibi...de unde? De pe DN1, din parc, poza pe care mi-au aratat-o putea sa fie facuta oriunde, dar nu oricand, doar dupa ce au observat ca mi-au zgariat masina. In alta ordine si motorul scoate un sunet ciudat...asdar mi-au scapat-o de la inaltime, nici franele nu mai tin, din acelasi motiv, dar aici o sa-i las pe specialistii de la Fiat sa-mi spuna. Ca poza cu motorul pornit nu am vazut-o si nici nu am „auzit-o”.

Apropos de agent, un corupt. Un alt „ramas fara de masina” s-a tanguit ca are cam multe puncte adunate pe rabojul politiei. Agentul completase deja „comunicarea”. Dar i-a spus sa treaca mai pe seara sa vada ce poate sa faca, adica sa o puna pe sotia domnului drept faptasa. Tot contracost ca asa e in lumea a 3a.

Napoli? Nu, Bucuresti...se aud glasuri de copii. Mafia, nuuu! Prigoitza srl, varianta locala si trista, dintr-o tara fara parcari, dar cu portofele.

miercuri, martie 03, 2010

Povestesc

Impletim ata cu rosu si cu alb , ne legam la cap sa ne doara rau de tot, ne bagam piciorusele in caditza cu apa calda si cu sare si ne gandim de ce fetele bune merg la scoala, la biblioteca de nu mai au timp sa ajunga macar la o manichiura, de coafat nici nu mai incape discutia. Fetele astea bune, spun "buna ziua " si "la revedere" se spala pe maini dupa ce merg la toaleta , nu prea au prietene decat unele cu care sa schimbe carti bune si ieftine dintr-o colectie scoasa de vreun ziar.


Imi place sa calatoresc mult, in ultima mea calatorie am stat langa o fata care dupa ce a citit, dileme si paradigme si revista the One, a sfarsit cu o carte scrisa in limba lui Shakespeare, apoi a adormit. Ma uitam ca nu punea pret cu ce se imbraca, dar isi imbracase bine sufletul si putea sa doarma, mult mai linistita decat o fata rea care nu poate sa puna capul jos pentru ca el, fantele de Dorobanti o arde cu o alta fata rea. Fata asta buna de langa mine isi imbraca sufletul in rochiile cele mai scumpe pentru ca asa trebuie sa se prezinte la un job, in acelasi timp fetele rele pun ce e mai scump pe ele sa il gaseasca pe el, cel care are un job si care o cauta pe ea, fata rea din Dorobanti , cu rochie si poseta scumpa numai buna de scos la la brat la club sa o vada tot targul si apoi sa o duca acasa sa o puna la pastrat in vitrina cu bibelouri(oare mai are balerina, betivul pe banca si pescarul chinez?), pentru saptamana viitoare.

duminică, februarie 28, 2010

Gandul.info

Merg printre oameni si simt priviri si ganduri, uneori imi fac liniste si aud ganduri, de acolo de unde ele se nasc, mai trec printre alti oameni dar gandurile lor nu exista, pentru ei exista televizorul. Este cel care se GANDeste pentru ei si le serveste regulat o portie de ganduri , sa fie si ei in randul lumii, sa faca si ei zgomot cu Gandul lor.

Ceilalti isi alunga gandurile departe si le trimit la capatul Universului lor finit, de griji si intrebari la care nu au raspuns dar acolo le-a trimis jena si rusinea de a nu gasi raspunsul cel mai bun.

Ale mele sunt libere, calatoresc iau avioane, navete spatiale si merg acolo unde le trimite mintea mea usor obosita sa vada atatea ganduri si sa treaca galagios printre ganduri care sunt pe "silent" sau pe "vibratii".

Abia astept sa va aud gandurile, puse pe un ecran alb, din care sper eu sa aud muzici si nu zgomote...ganduri, ce mai!

Gandeste Liber

duminică, februarie 21, 2010

La Naiba sa PoveStim...duminica, 21 februarie

Aseara am iesit la club, cluburi, ma rog, la discoteca. Nu prea aveam chef sa intru in atmosfera asa ca am privit si culmea....nu la baietii din club ci la fete. Am observat aseara de exemplu ca fetele sunt ca si instrumentele dintr-o orchestra. Adica aseara am vazut femeia trombon, care sta in drumul taberei , nu merge o zi la sala, dar care se lauda ca este sunata de toti baietii de prin tabloide, mai exista femeia flaut, care spune vorbe frumoase despre toata lumea insa ea, despre ea , nu are ce sa spuna. Mai exista femeia care a fost vioara, viola, violoncel iar acum e contrabas, nu canta ca vocea nu s-a schimbat, exista femeia pian, aia nu iese la club, exista insa multe femei, trompeta, scoate sunete stridente si tipa pe toate cararile cum sufla ea, sau trage aer in pieptul plin de silicon, dupa caz.
Am vazut femeia taragot, pe matasari... Mai sunt femeile sef de partida, astea incearca sa le convinga pe femeile viori sa se faca suflatoare. Sefele astea de partida sunt niste fete, care au fost viori, suflatori si cu varsta au devenit partituri, le-a citit toata lumea, insa au pretentia sa le dai saru' mana, in virtutea anilor lor de aur.
Exista insa si femei harpa, se plimba prin club pana isi dau kilometrajul peste cap si pleaca acasa exact cum au venit, singure si nefericite.Si mai exista o gramada de femei fagot, care sunt de fapt barbati.

vineri, februarie 12, 2010

A murit Regele Reginelor?

Vestea ca Alexander McQueen si-a pus capat zilelor, a cazut ieri ca un traznet. Deja cred ca Ovidiu Buta (care a adunat in urma cu o saptamana lumea in Gaia pentru un "Funeral Party"), este paranormal...

Dincolo de asta McQueen nu mai este, raman insa operele sale de arta si spiritul sau liber

De ce il regret eu? Pentru ca era un Creator, nu un cusator de rochii, ca a facut din moda Arta si ca era Creatorul meu preferat, de ce? Priveste aici si o sa intelegi, o secunda dintr-un veac McQueen...


Intotdeauna l-am vazut ca pe un Mozart in moda si stil, asta il face nemuritor si din nefericire pentru noi, rece.
Nu ma mira absolut deloc ca Lady Gaga a ales sa-si prezinte piesa "Bad Romance" in premiera intr-un show McQueen, erau din "acelasi film" , il stii sigur, ala cu Creatori care nu mor niciodata