Povestesc...

O zi trista in Europa. Lacrimi in Polonia, fum si cenusa pe deasupra si la mijloc, niste oameni condamnati la fericire sau la tristete, condamnati la gratar sau sa stea in fata televizorului cu rudele.

O sa incep printr-un exercitiu de imaginatie. Intr-un loc de pe planeta exista cativa arbori in mijlocul desertului, sequia parca, desi sunt in mijlocul pustiului, iar la radacini nu au decat nisip, acestia se incapataneaza sa-si pastreze frunzele verzi, hranindu-se doar cu umezeala pe care o aduce vantul de departe.

Ma gandeam ca uneori desi stam ingropati pana la genunchi in griji , probleme, promiscuitate sau ipocrizie, ne incapatanam sa credem in oameni si in puterea lor de a arata semenilor ca se poate, ca desi suntem inconjurati de cele mai urate lucruri exista viata, si exista in noi forta de a fi verzi, de la vantul acela care ne aduce bine si pace, de la Dumnezeu sau de la ceilalti copaci care ne seamana, ganduri bune de la prieteni.

Plastic

Daca inainte de 1989 foloseam lemnul, peste tot, dupa minunata Revolutie a aparut pregnant in viata noastra plasticul, am inlocuit lemnul si nu din dorinta noastra de a proteja natura plasticul. Fiecare roman are o punga de plastic, un pahar sau tacamuri de plastic pe care le uita prin paduri.

Daca stramosii nostri au trecut prin epoca fierului a bronzului a pietrei , am senzatia ca viata noastra s-a mutat in plastic. Avem haine de plastic instrumente de scris si tot felul, de plastic. Viata noastra s-a mutat in plastic, iar limba de lemn a devenit de plastic.

In seara asta vorbim de chirurgie plastica si nu numai, insa speranta mea este ca gandurile si inimile noastre sa nu devina din acelasi material. Plastic.
Inlocuieste plasticul chiar si sentimentul acela ca nu te simti bine in pielea ta , dar cat te tine ?

Povestesc

Nici nu s-au uscat florile de saptamana ce a trecut ca ne pregatim iar cu flori pentru fiinte dragi. Fie ca sunt mame, sotii, surori, matusi sau mamaia de la tara, sunt rasfatatele acestei luni a lui marte. Recunoscut drept zeu al razboilui si al armelor acesta si-a pus totusi amprenta si asupra perioadei pe care o traim. Nu mai exista zei in vremurile noastre, nici arme cu care ne obisnuise Marte, scut sabie, halebarda, aruncator de flacari. Dar razboiul a ramas si in vremurile noastre. Nu exista inamici, ci doar combatanti, care se impart si se repliaza in functie de sex.
Femeile nu mai ies vopsite cu negru pe fata la lupta si doar cu dermatograful in coltul ochiului ca asa le-a invatat generaleasa Bardot in anii 70. Nu mai trag cu arme , doar cu ochiul printre pleoape. Femeile timpului nostru desi piloteza avioane de razboi nu lanseaza bombe, doar vorbe , asa intr-o doara , cat sa-l doara pe ianmic

Povestesc

Impletim ata cu rosu si cu alb , ne legam la cap sa ne doara rau de tot, ne bagam piciorusele in caditza cu apa calda si cu sare si ne gandim de ce fetele bune merg la scoala, la biblioteca de nu mai au timp sa ajunga macar la o manichiura, de coafat nici nu mai incape discutia. Fetele astea bune, spun "buna ziua " si "la revedere" se spala pe maini dupa ce merg la toaleta , nu prea au prietene decat unele cu care sa schimbe carti bune si ieftine dintr-o colectie scoasa de vreun ziar.


Imi place sa calatoresc mult, in ultima mea calatorie am stat langa o fata care dupa ce a citit, dileme si paradigme si revista the One, a sfarsit cu o carte scrisa in limba lui Shakespeare, apoi a adormit. Ma uitam ca nu punea pret cu ce se imbraca, dar isi imbracase bine sufletul si putea sa doarma, mult mai linistita decat o fata rea care nu poate sa puna capul jos pentru ca el, fantele de Dorobanti o arde cu o alta fata rea. Fata asta buna de langa mine isi imbraca sufletul in rochiile cele mai scumpe pentru ca asa trebuie sa se prezinte la un job, in acelasi timp fetele rele pun ce e mai scump pe ele sa il gaseasca pe el, cel care are un job si care o cauta pe ea, fata rea din Dorobanti , cu rochie si poseta scumpa numai buna de scos la la brat la club sa o vada tot targul si apoi sa o duca acasa sa o puna la pastrat in vitrina cu bibelouri(oare mai are balerina, betivul pe banca si pescarul chinez?), pentru saptamana viitoare.