marți, iunie 10, 2008

spital

De ceva vreme ma supara o ureche, de unde si vorba, Solcanu e intr-o ureche, la naiba!:)

Aseara nu am mai suportat si am ales sa merg la Camera de garda la Spitalul Panduri, desi ma gandeam ca acolo o sa gasesc macar un pandur, nici macar paznicul nu era in zona...

Am dibuit intrarea si semnul catre camera de garda...am ajuns....nimeni...parca eram in zona crepusculara, oare e un spital pustiu...oricum, fiind un spital ORL nu imi imaginam ca toata lumea e surda, am incercat sa fac zgomot sa iasa cineva speriat de undeva si sa ma ajute....am batut la usa...o data....nimic, daca e spital ORL si personalul este surd? Am mai batut o data si am auzit zgomot, asistenta mi-a cerut buletinul si m-a pus sa astept pe hol...a dat un beep medicului de garda....se aude o usa , o yala...si pasi...va dati seama intr-un spital ORL asculti cu atentie tot...sa te convingi ca nu esti surd...pe masura ce se apropiau pasii...vroiam sa imi dau seama daca doctorul e o ea, sau un el...nu am reusit si apare o ea, doamna doctor cu oglinda legata de gat...

Cu ochii carpitzi de somn s-a asezat pe scaun dupa care a inceput sa ma consulte...nu ma incerca decat sentimentul aiurea ca am trezit pe cineva din somn si ma simteam vinovat desi in acelasi timp ma consolam ca si problema mea e importanta si doamna doctor e la job si asta este

S-a terminat consultatia , explicatia diagnosticului, reteta si plec...m-am dus la spital cu un vecin am urmat amandoi acelasi drum si surpriza...cineva inchisese usa spitalului...am batut....am strigat, degeaba...prizonier intr-un spital de surzi...am incercat usi...nimeni, m-am intors la Camera de Garda, nimeni...asistenta si doamna doctor si-au carpit ochii la loc si au adormit pe undeva...de unde nu ne auzeau...

Ma uitam pe geam si vedeam JW Mariott...sunt in secolul 21 sunt intr-un spital si nu pot sa ies...pana la urma din excursia nocturna din spital am gasit o fereastra pe unde am iesit ....in fine am sarit...

Ajungem la poarta, poarta inchisa...am sarit si poarta si am parasit un spital prea surd pentru niste oameni cu urechi

scris...

Nu am mai scris de mult timp, multi dintre voi stiti ca probabil ca atunci cand nu sunt cel mai fericit dintre pamanteni nu mai scriu pe blog desi nu prea suna ....corect.

Am adunat insa experiente ganduri senzatii si amintiri...

Un amestec bitter sweet...prieteni, amici si cunostinte , dar pana la urma asa e si viata ta...nu iti spun noutati

Ce regret? Ca a trecut privara prea repede ca teii se scutura ca uneori vrei sa opresti totul si sa pui viata pe pauza sau macar pe slow