duminică, martie 07, 2010
Bad Romance is Good
Lady Gaga arata ca o pictura. Uneori din Renastere alta data Impresionista, cert lucru este ca frumusetea vin din ceea ce simte fiecare. Iar daca ceea ce simti este si exprimat vizual atunci inseamna ca esti detinatorul unei carcase imbracate dupa chipul si asemanarea sufletului tau. Esti pictorul,modelul dar si privitorul unei picturi 4D, in fine, depinde de fiecare cate „dimensiuni” poseda sau isi dezvolta.
Revenind la Lady Gaga, e o fata care vine din spate si o impinge cu look-ul ei, dar mai ales cu vocea si calitatile de compozitor si producator pe matusa muzicii pop, Madonna culturista. O impinge serios din spate dupa ce Madonna s-a tot reinventat cu succes, aproape jumatate de secol.
Vorbim asadar despre o „lady” care potrivit Renasterii trebuie sa stie si sa faca multe dar si sa fie foarte instruita. Sa cante, sa danseze, sa compuna, sa produca, sa coregrafieze, sa se produca, sa scrie pe blog, sa provoace controversa nu intr-o Agora adevarata ci intr-una virtuala, sa socializeze cu fanii nu la Therme ci pe Facebook. Ca asa arata Renasterea in anii 2000. Iar fiecare aparitie a artistei este ca un eveniment. Indiferent ca are un homar in cap, sau o peruca, un breton din zilele noastre si un super machiaj, lady gaga, canta si compune si are grija de fiecare aparitie televizata sau nu, din respect pentru sufletul ei dar mai ales pentru voi, cei cativa consumatori de arta moderna, nu de produse.
Am renuntat sa mai cred in soliste de muzica care isi taraie rochia facuta de cineva pe scarile de la „Mamaia”, care canta pisa compusa de altcineva, pe versurile, altcuiva, aranjamentul orchstral al altcuiva sau coregrafia cuiva apropiat. Cred in omul care compune , scrie nu numai versuri, danseaza, coregrafiaza, are un stil al lui in care crede si care se vede, cred in omul care stie sa faca si sa fie.
Am observat aceiasi grija pentru fiecare aparitie si la Xsonia, o romanca pe care viata a azvarlit-o in Australia cu parinti cu tot, pe care mi-e drag sa o invit in emisiuni pentru are ceva din acest suflu nou. Tineretea inseamna prospetime de idei. Munceste mult, se dezvolta pe mai multe dimensiuni, are discurs, dar chiar si piese interesante. Imi plac oamenii temerari, care nu se lasa prada modelelor sau tiparelor, care nu viseaza la Festivalul de la Mamaia, dar care se proiecteaza pe ei insisi, in viitor, pentru ca le apartine. Sunt cei care o surclaseaza pe Monalisa pentru ca ei au ceva in plus, desi nu locuiesc la Luvru, au VIATA.
marți, martie 25, 2008
Am uitat sa va spun
Sambata cand iese romanul la club am iesit si eu fara un laxativ,in queens,singurul club gay in care merg. La toaleta,la naiba,toata lumea canta in baie,numai ca la queens vreo 7 din cei 12 tenori irlandezi.
Sa nu va imaginati ca sunt irlandezi ca nu sunt. Eu am vorbit cu vreo 3 dupa concertul din wc. Au cantat magnific dar nu am inteles de ce grupul nu se cheama cei 12 tenori gay?
Se pare ca in ultimul timp a intrat dihonia printre cantaretii d opera. Ieri la Marutza se jura un baiat pe rochia Violetei din Traviata ca nu e gay,doar ca se da cu ruj si putin pe fund,scuze,fond de ten si isi pune rochie. Atunci de ce mai radem de Naomi? Ca nu are studii la Conservator? Nu o incurajez pe Naomy,doar sinceritatea.
Pana la urma cred ca a fost ceva in aer in week-end. Am fost la Atheneu. Super concert si eveniment. Am trait senzatia ca nu sunt in Romania. La intrare erau ospatari cu vin spumos. Lume frumoasa si un bilet care costa cat un bilet la Bamboo,30 Ron. Vreau sa-i felicit pe cei din orchestra Filarmonicii George Enescu,pentru mine sambata,mi-au adus primavara in suflet si le promit sa mai vin:-)
PS Pentru mine cei care canta pentru 100 de straini si 4 pensionari bucuresteni, au studii si master in muzica, sunt vedete, pacat ca atunci cand s-au nascut au gresit tara.
luni, martie 24, 2008
schimba-ma
Iubirea e un miracol si nu am crezut niciodata ca oamenii se schimba, ca nu se schimba, devin ei insisi. Stau si ma gandesc ca daca ar iubi cu adevarat si Gigi Becali ar fi un om mai bun...pentru ca in fiecare din noi exista si omul bun care sta pitit sa nu fie lovit de ploaia de pietre pe care omul cel mai putin bun o arunca cu gandul, cu fapta sau cu omisiunea
Am fost la deschidere la Pacha, lume multa, buna si mai putin buna, ca deh si Adrian Mutu nu deschisese manastire sa cheme numai oameni buni a mai chemat si oameni mai putin buni.
M-am intalnit cu Raluca Badulescu, pe care am vazut-o altfel, iubeste si de-asta a slabit, iubeste si nu mai scrie ca X este prost imbracata, iubeste iar privirea ei este una blanda si calda. Raluca asta de acum a stat inchisa in cealalta Raluca si inainte, dar cine a avut timp si disponibilitate sa o descopere. Lumea o vedea grasa si cu unghii, iar "prietenii" nu mai conteneau sa o judece de parca ar fi trait in locul lor. Acum insa e admirata...desi admiratia asta la romani se trensforma in invidie si in capra vecinului cat ai clipi.
De ce mergem la coafor la sala si la masaj cand ne indragostim, si nu atunci cand rautatea ne face riduri pe fata sa ne aminteasca ce urati suntem cand nu iubim ?
Oamenii buni nu au nevoie de botox, iubirea din ei le lumineaza sufletul si ochii iar zambetul nu ii lasa sa imbatraneasca.
Ma gandeam acum ca venit primavara si fara nicio legatura ar trebui sa punem combustibilul asta iubire in motoarele obosite si neunse de ura si sa pornim sa-l eliberam pe omul ala firav si frumos din noi care sta pitit cu ursuletul in brate si sa-i dam aripi de inger
luni, iulie 02, 2007
Stele
Mi-am revenit insa acum si cred ca din cauza stelelor.
M-am intalnit inaintea transmisiunii in direct a concertului dedicat Printesei Diana cu Netty Sandu.
Wow, ce om extraordinar mi-am spus, la televizor lumea asculta mai mult ce spune decat sa o remarce. Va spun un secret are niste ochi senzationali, de albastri si de calzi.
Mi-a explicat de ce m-am simtit rau, ca luna neagra era in ascendent dar deja inversasem obiceiul de consum...nu mai ascultam priveam...
De multe ori ii auzim pe cei de langa noi ii simtim si uitam sa ne ii privim, mi-au mai reprosat asta , soarele, copacul din curtea blocului meu si cateva stele....
marți, iunie 26, 2007
praf...
Nu am mai scris pentru ca nu m-am simtit in stare sa scriu. Nu m-am simtit in stare nici sa dorm, nici sa mananc, nici sa traiesc. S-a pus praful pe sufletul meu.
Traiesc intr-o lume in care preful e materia prima, daca sufli peste imagine unui vip local si astepti sa straluceasca o sa vezi ca mai bine lasai praful peste...
Altii merg in cluburi si inhaleaza praful pe care il ridica ceilalti care danseaza, ceilalti inhaleaza prafuri ca cica viata e mai cool asa...pe draq
Iesi la plimbare in parc si te umpli de praf, pe nataloni, pe pantofi...
Traiesc intr-un univers prafuit unde visele stau in colb si asteapta vremuri cu ploaie sa-mi spele visurile de praf , desi as schimba colbul pamantean cu putin praf de stele...tu, nu?
joi, iunie 07, 2007
relatii
Unii sunt albine, pastreaza de la fiecare floare(relatie) amintiri dulci, altii trantori , se ocupa numai cu fecundatul florilor si nu pastreaza nimic. Altii merg in stup si intemeiaza o familie.
Se poate spune ca invatam de la albine, dar cu ce ne alegem dupa atatea relatii?
Cred in relatii chiar daca nu sunt statornic, de ce nu suntem statornici si nu ne facem toti stupuri?
Pentru ca sunt fluture dar unul care jinduieste la viatza de albina cu stup cu tot
vineri, iunie 01, 2007
se regenereaza
Al meu tzopaie intr-un picior, acum, se simte iubit....al tau ce face acum?
miercuri, martie 14, 2007
Dans
Corpul semn este cel care deseneaza in aer in miscare stari si uite asa ne trezim ca de la simplul mers pe strada prin care explicam lumii intregi ce viata obositoaree avem pana la dans pe care il facem in situatii in care vrem sa aratam lumii intregi cat de mult iubim si ca iubim.
Atunci cand vine vorba de iubire ne inchidem si cuvintele sunt de prisos, o mana crispata si tremuranda este de 1000 de ori mai expresiva decat un te iubesc scris sau spus.
Aleg sa dansez iar atunci cand nu dansez ma duc sa ascult povesti de dragoste spuse din varful de pointes al unei balerine pentru ca de acolo incepe povestea si termina la incheietura unei maini imobile...in dans povestea nu se termina niciodata trebuie numai sa asculti dans si sa privesti muzica.
luni, martie 05, 2007
Ganduri
Gandul este intotdeuna sincer. Eu de ce as fi altfel? Oare nu suntem noi masura gandurilor noastre? E ca la zidarie; folosesti un echer de zidarie, el are laturile egale , cu o latura se masoara fapta si cu cealalta gandul. Cum sa construiesti cu caramizii inegale. Constructia nu va rezista, nici macar o zi. Masura gandului trebuie sa fie masura faptelor, iar sinceritatea construieste vise si le face sa devina realitate.
iar eu? eu sunt un gand