Atunci cand pierdem ceva drag avem un sentiment de frustrare ca am pierdut ca suntem pagubitzi in adancul sufletului. Am stat si m-am gandit ca atunci cand ai in viata parte de oameni buni si drepti, trebuie sa-i imparti cu Dumnezeu.
Poate ca uneori suntem egoisti si credem ca ce e bun ne apartine numai noua si uitam ca Dumnezeu ne-a daruit oameni si lucruri inestimabile dar doar ca sa le impartim cu El, asa cum facem cand suntem veseli sau tristi.
Oare aici nu e Iadul? Pe care zi de zi il pavam noi cu intentii si fapte bunedin dorinta de a schimba Universul in care traim si care nu seamana deloc a Rai...
Oamenii care pleaca, cred ca pleaca spre ceva mai bun si lasa in spate fapte si intentii bune, pentru Lumina si Adevar
Intr-adevar pierderea e grea, dar castigul celui pe care l-am iubit s-a cladit cu lacrimi, suferinta si viata...si merita Raiul
imi place... scrii frumos... dai stare de bine...
RăspundețiȘtergereAmestecate si neintelese de multe ori cuvintele ce le simtim. De multe ori le simtim atat de bine batute in cuie in creier incat cu mare straduinta reusim sa le expunem celor care merita sa le auda, cu atat mai mult, mai tarziu pe o hartie electronica, in speranta ca mai putem salva un pic de durerea de a nu da nastere sentimentelor ce le nutrim. Imi place tot ce ai scris pana acum. Sincer si atat. Succes cu accest blog. Denis.
RăspundețiȘtergere