La mare

La ora la care scriu soarele abia mai palpaie enervat k niste bieti muritori il baga in seama doar cand au pielea arsa. Unde se ard sufletele si la ce soare? Sunt mai bine de 10 ani de cand nu am mai vazut un rasarit la mare. Nu a mai fost nimeni pentru care sa se bucure sufletul la un rasarit,sufletul a ales sa doarma mult si sa se arda la soarele unei dupa amieze,k asa e la 30 d ani,k la amiaza. Am vazut rasaritul dupa ce am stat cu echipa cu care lucrez,in club pana in zori. Tin mult la acesti copii frumosi care mi-au amintit k soarele apune dupa niste mari si rasare iarasi din mare. Pentru toti. Ascult verdi,requiem,libera me domine de morte aeterna...si miroase a mare si a suflet

I am sterdam

Sambata seara am fost la Amsterdam...lume multa voiosie, o sarbatoare, tot poporul astepta meciul. E o tara in care cred ca si sangele in vine curge portocaliu, asta pentru ca peste tot culoarea portocalie predomina. Sambata predomina pe locuitori, pe deasupra lor, pe cladirile lor...totul era portocaliu la AMsterdam.Cred ca si visele lor de olandezi fara sabotzi erau tot portocalii.

Cea mai mare satisfactie a fost cand s-a terminat meciul si au simtit si ei ce au simtit si romanii batuti de olandezi, in buza sferturilor...Rusia,i-a batut...O bucurie marunta pentru mine, o tristete mare insa pe ei, cei care se pregatisera sa bea pana dimineatza si sa petreaca, nu au mi baut nici macar de suparare, iar cheful de viata a disparut o data cu fluierul arbitrului...

Ieri...