Astazi am trait o alta experienta, cu fiecare dintre ele ma simt mai aproape de Idiotul lui Dostoevski. Acest baiat rus care devine actual oricand ii citesti cartile, come on, oamenii nu se schimba , devin ei insisi.
M-am intalnit cu Delia Matache o fata pe care incepand cu seara trecuta o admir pentru ca si-a depasit conditia, nu ii mai este rusine cu familia ei. Majoritatea artistilor din Romania provin din familii simple si le este rusine cu ceea ce au fost sau sunt parintii lor. eu sunt mandru ca mama mea este pensionara si munceste inca in Italia, pentru ca aici se simtea inutila. Aregrija de niste batrani, castiga bani si ii este dor de mine si de sora mea.
Lui Mihai Traistariu ii era rusine cu familia lui si nu am inteles niciodata de ce? Este o familie simpla dar care nu se potrivea cu imaginea de participant la Eurovision. Mama lui a murit intre timp, oare nu ii pare rau ca nu a putut sa apara intr-o revista cu mama lui si sa spuna mandru: "femeia asta cu batic este mama mea si datorita ei sunt ceea ce sunt"
Mariah Carey si Jennifer Lopez nu s-au simtit niciodata frustrate ca parintii lor spalau vase sau pe jos. Daca ei nu spalau pe jos ele nu ar fi fost nimic astazi.
La noi toti au parinti profesori, doctori, stau in strainatate...cunosc un singur caz al Elenei Gheorghe care a fost mandra ca tatal ei este preot.
Cu totii provenim de undeva si sunt mandru sa spun ca mama mea cea care m0a crescut dupa divortul de tatal meu, era o simpla angajata la Primarie. Ca sora mea a lucrat la CEC la logistica si ca nu conteaza de unde vii important este unde si cum ajungi...atentie nu calcati pe cadavre si nu rupeti florile
joi, aprilie 12, 2007
miercuri, aprilie 11, 2007
Si pana la urma ce ramane?
Am scris saptamana trecuta cand aveam insomnii ca nu stiu ce sa fac de Paste, sa merg sa stau sa ciocnesc oua sa-mi plang de mila....aveam o gramada de lucruri dintre care l-am ales pe unul care a fost "last call". Joi seara ma intreaba o amica daca nu vreau sa merg in Bulgaria...nu aveam de unde sa stiu ca din gramada de lucruri aleg unul cu o gramada de compatrioti...
Am fost la Sunny Beach...o statiune noua si in santier , ca baietzii aia cu cefe late acoperite de chica nu stau degeaba. Pe langa Nessebar, un oras medieval senzational...un fel de Sighisoara pe malul marii...
Senzatii amestecate intr-o camera imensa de hotel care avea si titlul statusului meu....camera single , ocupantul....la fel...in rest romani veniti in vacantza care isi indeasa in posetele nevestelor banane si portocale, felii de paine sau un ou fiert....ca asa e la cinci stele...pe gratis si daca nu pot sa mananc acum, sa am mai tarziu. 'Geaba se casnea un sef de sala sa le explice unor oameni ca nu e voie, ca nu e frumos, ca e un aprozar peste drum...indesau in continuare cu titlul "da' ce, le-am platit"...
Eu in continuare single ca si camera mea...un zambet ici, o privire colo...si un soi de lehamite de care m-am molipsit de la Bucuresti din 311.
Am asteptat seara sa merg intr-o lume noua sa simt ca Isus mare intr-o alta limba dr in acelasi rit ortodox. O seara trista si rece luminata de o semiluna cateva stele cu fum pe strazile din Nessebar si cu miros de lemn ars, cu cativa nori pe cer, cu o procesiune pe stradutzele pavate cu piatra, iar peste toate, nu se auzeau decat pasii, comentariile in limba lui Stoichkov legate de pregatirile de Paste, de parca Isus murea, ca sa mancam noi cozonac a doua zi...iar din cnd in cand un dangat de clopot spart si prohoditul preotilor...
O senzatie stranie ca stii ce se intampla dar nu intelegi cuvintele, ca treci pe sub masa , dar ca nu intelegi Evanghelia, ca Isus moare la crestini la fel peste tot, dar pentru aceleasi pacate omenesti , numai ca o face cu o demnitate de Rege, in alta limba...
M-am intors la camera mea de single cu un sentiment ca am pacate dar ca spalatul lor nu se face la Biserica si nici aruncatul lor la cosul de gunoi al subconstientului nu sunt solutii...spalatul in mare nu se pune acum ca marea era destul de rece si de neagra...am ales solutia la indemana, un minunat SPA in care niste fete din Indonezia iti masau corpul si pacatele lui pana aproape de topire...
Asiaticele astea au ceva din Maria Magdalena...le place sa maseze picioarele barbtilor cu ulei, nu sunt niste sfinte nici in ale trupului si fac asta nu din umilintza sau cu umilintza , ci pentru patru cifre, codul PIN de la card...
Invierea...la fel, o gramada de romani si o minoriate de bulgari...artificii la miezul noptii si cate o injuratura cu radacini profund latine de pe geamul unei masini care nu-ai gasea loc de parcare intr0un oras medieval....Avem bani, putere de cumparare si ne place sa-i umilim pe cei mai saraci ca noi dar poate cu mult mai bogati sufleteste, apropos i-a intrebat cineva pe bulgari ce parere au, despre vecinii de la nord?
Pana la urma, ce ramane, o senzatie, un regret ca nu accepta caini la hotel, niste pacate masate dar nespalate, iertate probabil pe undeva prin lume, altele uitate si Lumina de la miezul noptii care trebuie sa stea aprinsa pana la anul...macar in suflet...
Am fost la Sunny Beach...o statiune noua si in santier , ca baietzii aia cu cefe late acoperite de chica nu stau degeaba. Pe langa Nessebar, un oras medieval senzational...un fel de Sighisoara pe malul marii...
Senzatii amestecate intr-o camera imensa de hotel care avea si titlul statusului meu....camera single , ocupantul....la fel...in rest romani veniti in vacantza care isi indeasa in posetele nevestelor banane si portocale, felii de paine sau un ou fiert....ca asa e la cinci stele...pe gratis si daca nu pot sa mananc acum, sa am mai tarziu. 'Geaba se casnea un sef de sala sa le explice unor oameni ca nu e voie, ca nu e frumos, ca e un aprozar peste drum...indesau in continuare cu titlul "da' ce, le-am platit"...
Eu in continuare single ca si camera mea...un zambet ici, o privire colo...si un soi de lehamite de care m-am molipsit de la Bucuresti din 311.
Am asteptat seara sa merg intr-o lume noua sa simt ca Isus mare intr-o alta limba dr in acelasi rit ortodox. O seara trista si rece luminata de o semiluna cateva stele cu fum pe strazile din Nessebar si cu miros de lemn ars, cu cativa nori pe cer, cu o procesiune pe stradutzele pavate cu piatra, iar peste toate, nu se auzeau decat pasii, comentariile in limba lui Stoichkov legate de pregatirile de Paste, de parca Isus murea, ca sa mancam noi cozonac a doua zi...iar din cnd in cand un dangat de clopot spart si prohoditul preotilor...
O senzatie stranie ca stii ce se intampla dar nu intelegi cuvintele, ca treci pe sub masa , dar ca nu intelegi Evanghelia, ca Isus moare la crestini la fel peste tot, dar pentru aceleasi pacate omenesti , numai ca o face cu o demnitate de Rege, in alta limba...
M-am intors la camera mea de single cu un sentiment ca am pacate dar ca spalatul lor nu se face la Biserica si nici aruncatul lor la cosul de gunoi al subconstientului nu sunt solutii...spalatul in mare nu se pune acum ca marea era destul de rece si de neagra...am ales solutia la indemana, un minunat SPA in care niste fete din Indonezia iti masau corpul si pacatele lui pana aproape de topire...
Asiaticele astea au ceva din Maria Magdalena...le place sa maseze picioarele barbtilor cu ulei, nu sunt niste sfinte nici in ale trupului si fac asta nu din umilintza sau cu umilintza , ci pentru patru cifre, codul PIN de la card...
Invierea...la fel, o gramada de romani si o minoriate de bulgari...artificii la miezul noptii si cate o injuratura cu radacini profund latine de pe geamul unei masini care nu-ai gasea loc de parcare intr0un oras medieval....Avem bani, putere de cumparare si ne place sa-i umilim pe cei mai saraci ca noi dar poate cu mult mai bogati sufleteste, apropos i-a intrebat cineva pe bulgari ce parere au, despre vecinii de la nord?
Pana la urma, ce ramane, o senzatie, un regret ca nu accepta caini la hotel, niste pacate masate dar nespalate, iertate probabil pe undeva prin lume, altele uitate si Lumina de la miezul noptii care trebuie sa stea aprinsa pana la anul...macar in suflet...
Se intampla...
De doua zile merg in diverse locatii de unde transmitem PoveStiri de Noapte, de doua zile se intrerupe curentul ori la 22:20 ori la 22:25 cum a fost aseara in dormitorul familiei Columbeanu.
Se misca, prin dormitoare, oameni, cabluri, microfoane, Irinel, Ovidiu baiatul in casa, apare Monica, e bronzata, ma uit la ea ca o fetiscana care aibia a iesit din aparatul de brozat si brusc imi amintesc ca nu e o fetiscana e doamna Columbeanu, ca are un copil si ca nasul meu de vulpoi batran imi spune ca este insarcinata si ca vor anunta acest lucru pe 26 la botezul Irinei.
5..4...3..2...Bafta motanei.....si....
Incepem si descopar oamenii pe care i-am cunoscut acum doi ani aproape, acelasi el si o ea putin diferita. Are aceiasi talie, chiar daca a nascut, semn ca-i pasa. Daca nu-l iubea era depresiva se apuca sa manance mult ca oricum nu-i pasa, daca se ingrasa....ii pasa, chiar daca lumea spune ca nu-l iubeste, nu pot sa ma pronunt, dar pot spune sigur ca ii este cel putin, recunoscatoare. Si pana la urma daca tot si-au pus viata la vedere, lumea tot ii judeca...o fi bine? Sinceritatea lor este adesea amendata de vreun frustrat care pofteste la Rolls si la Dom Perignon, dar care daca le-ar avea, nu le-ar imparti cu nimeni, nici macar cu publicul telespectator....
Se misca, prin dormitoare, oameni, cabluri, microfoane, Irinel, Ovidiu baiatul in casa, apare Monica, e bronzata, ma uit la ea ca o fetiscana care aibia a iesit din aparatul de brozat si brusc imi amintesc ca nu e o fetiscana e doamna Columbeanu, ca are un copil si ca nasul meu de vulpoi batran imi spune ca este insarcinata si ca vor anunta acest lucru pe 26 la botezul Irinei.
5..4...3..2...Bafta motanei.....si....
Incepem si descopar oamenii pe care i-am cunoscut acum doi ani aproape, acelasi el si o ea putin diferita. Are aceiasi talie, chiar daca a nascut, semn ca-i pasa. Daca nu-l iubea era depresiva se apuca sa manance mult ca oricum nu-i pasa, daca se ingrasa....ii pasa, chiar daca lumea spune ca nu-l iubeste, nu pot sa ma pronunt, dar pot spune sigur ca ii este cel putin, recunoscatoare. Si pana la urma daca tot si-au pus viata la vedere, lumea tot ii judeca...o fi bine? Sinceritatea lor este adesea amendata de vreun frustrat care pofteste la Rolls si la Dom Perignon, dar care daca le-ar avea, nu le-ar imparti cu nimeni, nici macar cu publicul telespectator....
miercuri, aprilie 04, 2007
Strada Sperantei
Ieri m-am intanit cu Corina Chiriac. O admiram cand eram foarte mic si o gasesc neschimbata. Aceiasi voce ,acelasi zambet amar in coltul gurii, ii lipseste numai rochia cu trena de pe scena de la Mamaia, sau cea cu buline in care aparea la TVR si ne povestea printr-un cantec ca sta pe strada Sperantzei la parter.
Fericirea nu a locuit la ea prea mult dar ce am invatat de la Corina Chiriac este ca trebuie sa ai grija de tine. Celorlalti nu le pasa ca imbatranesti ca iti apar riduri sau ca nu te-ai intalnit niciodata cu Fericirea.
Si atunci , tragi linie o iei de la capat o mai astepti si mai speri chiar daca pe strada sperantei iti zambesc oameni de varsta a treia, ca un copil mic nu stie "ce dor ti-a fost", ca ai trait povesti de dragoste cu parfum de nopti cu stele la Mamaia. Lumea fuge si nu are rabdare sa o asculte pe Corina ca-i pasa, ca traieste si ca are forta sa o ia de la capat de maine, sau de astazi.
Cu ea a ramas Dumnezeu si cativa prieteni, unii dintre ei necuvantatori, nu multi pentru ca mai toti sunt ocupati cu altele, cu Raiul, cu batranetea. Ea nu vrea sa imbatraneasca, refuza, pentru ca poate nu s-a intalnit inca cu Fericirea.
M-am bucurat ca a impartit cu mine un Miracol. A facut-o la fel de natural de parca a cantat. Am inteles ca miracolele sunt in noi dar stau ingropate iar atunci cand suferim dezgropam in disperare comori nebanuite din noi. Ma uitam la Corina Chiriac si ma gandesc ca la vremea ei a fost judecata aspru. Iar daca a fost asa, este mai bine. Se poate considera un fel de Maria Magdalena care a trait pana la un moment dat fara Dumnezeu iar Dumnezeu nu s-a suparat. A deschis un ochi al mamei ei pentru ca si Corina Chiriac sa-L vada pe Dumnezeu. Oare asta este Strada Sperantzei...o mai astept si mai sper
Fericirea nu a locuit la ea prea mult dar ce am invatat de la Corina Chiriac este ca trebuie sa ai grija de tine. Celorlalti nu le pasa ca imbatranesti ca iti apar riduri sau ca nu te-ai intalnit niciodata cu Fericirea.
Si atunci , tragi linie o iei de la capat o mai astepti si mai speri chiar daca pe strada sperantei iti zambesc oameni de varsta a treia, ca un copil mic nu stie "ce dor ti-a fost", ca ai trait povesti de dragoste cu parfum de nopti cu stele la Mamaia. Lumea fuge si nu are rabdare sa o asculte pe Corina ca-i pasa, ca traieste si ca are forta sa o ia de la capat de maine, sau de astazi.
Cu ea a ramas Dumnezeu si cativa prieteni, unii dintre ei necuvantatori, nu multi pentru ca mai toti sunt ocupati cu altele, cu Raiul, cu batranetea. Ea nu vrea sa imbatraneasca, refuza, pentru ca poate nu s-a intalnit inca cu Fericirea.
M-am bucurat ca a impartit cu mine un Miracol. A facut-o la fel de natural de parca a cantat. Am inteles ca miracolele sunt in noi dar stau ingropate iar atunci cand suferim dezgropam in disperare comori nebanuite din noi. Ma uitam la Corina Chiriac si ma gandesc ca la vremea ei a fost judecata aspru. Iar daca a fost asa, este mai bine. Se poate considera un fel de Maria Magdalena care a trait pana la un moment dat fara Dumnezeu iar Dumnezeu nu s-a suparat. A deschis un ochi al mamei ei pentru ca si Corina Chiriac sa-L vada pe Dumnezeu. Oare asta este Strada Sperantzei...o mai astept si mai sper
marți, aprilie 03, 2007
Insomnia
Nu pot sa dorm si ma gandesc la ce va fi si cum va fi....e ora 4:20, la ce este buna insomnia? La citit , la scris, la fumat...
Inca stau si ma gandesc unde sa merg de Paste as vrea la Vatican, imi place fastul catolic si ceremonia demna a Invierii unui Rege.
Nu conteaza ce coroana porti, daca o faci demn, ramai in istorie
Inca stau si ma gandesc unde sa merg de Paste as vrea la Vatican, imi place fastul catolic si ceremonia demna a Invierii unui Rege.
Nu conteaza ce coroana porti, daca o faci demn, ramai in istorie
luni, aprilie 02, 2007
Viseaza
Nu stiu daca a devenit obsesie dar dansul mi-a acaparat viata si existenta. Il prefer pentru ca vorbeste milioane de limbi si spune miliarde de lucruri din simpla incordare a unor muschi. Nu toti ajung la astefl de performate, aseara am vazut singurul spectacol de dans prezentat la Bucuresti in acest an...Dupa Bejart, un clasic in viata, Kylian a trimis la Bucuresti trei lucrari.
Kylian asadar chiar daca nu a fost prezent s-a asezat peste scena si peste emotii le-a facut una cu pamantul si a vorbit romanilor, ma rog la cativa dintre ei despre dragoste si pacat despre viata si zbor, despre lume despre viata si ar mai fi avut mii de lucruri de spus dar doua ora sunt o secunda intr-o viata, dar o secunda care poate schimba o viata.
I-am zarit pentru ca erau foarte eleganti pe trei dintre membrii familiei Nastase, Dana Adrian si fiul lor mai mare, pe Adina Cezar impreuna cu familia, Pe Silvia Ciurascu(madam ballet&talk show, mi-ar placea eu sa-i spun) singura si tot Corpul Diplomatic acreditat intr-o tara care a facut cunostinta cu Kylian aseara. Uneori secundele vin prea tarziu...
Kylian asadar chiar daca nu a fost prezent s-a asezat peste scena si peste emotii le-a facut una cu pamantul si a vorbit romanilor, ma rog la cativa dintre ei despre dragoste si pacat despre viata si zbor, despre lume despre viata si ar mai fi avut mii de lucruri de spus dar doua ora sunt o secunda intr-o viata, dar o secunda care poate schimba o viata.
I-am zarit pentru ca erau foarte eleganti pe trei dintre membrii familiei Nastase, Dana Adrian si fiul lor mai mare, pe Adina Cezar impreuna cu familia, Pe Silvia Ciurascu(madam ballet&talk show, mi-ar placea eu sa-i spun) singura si tot Corpul Diplomatic acreditat intr-o tara care a facut cunostinta cu Kylian aseara. Uneori secundele vin prea tarziu...
Viseaza
Nu stiu daca a devenit obsesie dar dansul mi-a acaparat viata si existenta. Il prefer pentru ca vorbeste milioane de limbi si spune miliarde de lucruri din simpla incordare a unor muschi. Nu toti ajung la astefl de performate, aseara am vazut singurul spectacol de dans prezentat la Bucuresti in acest an...Dupa Bejart, un clasic in viata, Kylian a trimis la Bucuresti trei lucrari.
Kylian asadar chiar daca nu a fost prezent s-a asezat peste scena si peste emotii le-a facut una cu pamantul si a vorbit romanilor, ma rog la cativa dintre ei despre dragoste si pacat despre viata si zbor, despre lume despre viata si ar mai fi avut mii de lucruri de spus dar doua ora sunt o secunda intr-o viata, dar o secunda care poate schimba o viata.
I-am zarit pentru ca erau foarte eleganti pe trei dintre membrii familiei Nastase, Dana Adrian si fiul lor mai mare, pe Adina Cezar impreuna cu familia, Pe Silvia Ciurascu(madam ballet&talk show, mi-ar placea eu sa-i spun) singura si tot Corpul Diplomatic acreditat intr-o tara care a facut cunostinta cu Kylian aseara. Uneori secundele vin prea tarziu...
Kylian asadar chiar daca nu a fost prezent s-a asezat peste scena si peste emotii le-a facut una cu pamantul si a vorbit romanilor, ma rog la cativa dintre ei despre dragoste si pacat despre viata si zbor, despre lume despre viata si ar mai fi avut mii de lucruri de spus dar doua ora sunt o secunda intr-o viata, dar o secunda care poate schimba o viata.
I-am zarit pentru ca erau foarte eleganti pe trei dintre membrii familiei Nastase, Dana Adrian si fiul lor mai mare, pe Adina Cezar impreuna cu familia, Pe Silvia Ciurascu(madam ballet&talk show, mi-ar placea eu sa-i spun) singura si tot Corpul Diplomatic acreditat intr-o tara care a facut cunostinta cu Kylian aseara. Uneori secundele vin prea tarziu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)