Constant-a

De vineri sunt la Constanta,cu arme,munitie,adica,laptop si ganduri si gramezi de vise. Fantezii nu mai am in ultimul timp,libidoul amortit. Am venit la mama,suna cald si era ceea ce aveam nevoie. Lucrul bun e ca daca peste cateva ore mama pleaca in Italia,imi ramane cealalta mama. O am de 3 ani si parca o stiu de 30. Ma iubeste Dumnezeu,ce mai... So, am ajuns la cta buimak,gara se reconstruieste,iar drumul cu taxi, a fost parca in alt oras.


Nu mai miroase a copilarie,nu adulmec arome de adolescent,descopar constructii peste locuri pe care le stiam altfel si care speram sa fie la fel,sa simt miros de volei in pantaloni scurti cu picioare julite prin copaci dupa caise verzi.

Acum acreala vine din toate partile,k asa e la adulti. Ca un spam de la ceilalti participanti la viata si la trafic.

Am plecat sambata sa vad cum arata orasul. M-am dus la masa intr-un loc unde pot sa mananc feta sheftalia,un amestec perfid de branza feta cu ardei gras,rosii,ardei iute, pregatite la cuptor. Inca un motiv pt care iubesc orasul,gustul mediteranean amestecat cu Orient si asezonate cu vant sarat si strigate de pescarusi.

Ca sa nu uit totusi de viata mea, aud cand intru la Cafe-Cafe, la naiba,Oana Roman. Deja ideea de a manca singur si de a scrie,a disparut. Mi-a povestit Oana cum i-a furat Basescu partidul tatalui ei,cum e politica de marsava si cum a prevazut ea dezastrul dar nu a ascultat-o nimeni. De ce oare oamenii crescuti la Bamboo nu sunt luati in serios? Nu e singura in situatia asta si Codin(Poponet) e tot in situatia asta. Cred ca e doar mandrie si prejudecata. Adica eu cred ca au si ei dreptul la afirmare si asta nu numai in Can Can.

Apoi a venit Corina(foto). Mi-era dor de o plimbare cu masina prin oras si un schimb de idei. Corina este o fata care stie ce traiesc,fara sa ne explicam nimic. Suntem nascuti la o zi distanta,ani diferiti,destine...la fel si aceleasi gusturi la baieti;-).

Mi-a placut pana cand am primit o veste aiurea. Cineva la vreo 4000 de km era in impas,iar eu neputincios,stateam si ma gandeam. M-a afectat,de ce? Am ajuns acasa,situatia era sub control acolo departe,insa eu cred in continuare ca locul meu era acolo intre doua aparate care indica pulsul. Stateam si ma gandeam ce fac dk se intampla ceva rau si nu apuc sa promit macar sa ne intalnim in alta viata,in urmatoarea.

M-am dezmeticit la dus. Cada mamei o gasesc acum prea mica desi amintirea e una ca pot sa ma bag cu capul la fund,sa-mi tin respiratia si sa numar pana la 60... M-am imbracat in alb,ca tot a comentat un anonim ca sunt mireasa eterna si am plecat sa ma vad cu Sile. Proasta alegere, albul nu se poarta in tara noastra foarte prafuita.Despre el o sa scriu separat un post,e un personaj:-D. M-am intalnit cu el si evident avea cu el o punga. Sile are mereu in mana o punga,daca nu o are in mana,sigur e impachetata in buzunar. Avea un cadou pentru ziua mea si o dorinta:90 de ron pentru ca trebuie sa plateasca lumina. Am fost pe o terasa sa povestim,am povestit eu si apoi el.

La un moment dat insa nu il mai auzeam...sorbeam cafeaua si gandurile veneau nechemate. M-au dus jos pe plaja,sus pe cerul lui cu luna cu tot,inapoi pe scaun sa ma bata briza usor. Nu ma simteam singur insa mi-am privit mana intinsa pe masa care cerea o alta mana deasupra,intr-un gest dincolo de vorbe. Devin dependent de cuvinte si atingeri... Sile vorbea ceva,nu stiu ce spunea...ma gandeam cum arata urme de vise si dorinte pe nisip si ce fac ele daca bate vant sa le acopere, cum arata suflete dezbracate pe nisip sub un cer care are numai luna si pe care numai ele il vad cu stele. De ce? Ca e cerul lor...

Londra

De ziua mea am fost la Londra. A fost dragoste la prima aterizare. Am gasit acel good vibe care mi-a patruns in fiecare celula. Londra nu e un oras,e un spectacol. Mergeam pe strada si aveam impresia ca ma uit la un film. Frumos este ca poti sa alegi rolul,poti fii actor,sau spectator. Nu am fost in cluburi de niciun fel. Mi-am petrecut timpul pe modelul "sex and the city". Am ras si am fost fericit. Daca stiu toate magazinele de pe Oxford Street si cele de pe Regent,nu stiu cum arata Covent Garden sau Hyde Park. Nu am vizitat decat expozitia Dalli si expozitia Vanity Fair,unde mare mi-a fost mirarea sa gasesc coada. Am mancat insa la Nobu unul dintre cele mai bune restaurante din lume. Imi place mancarea japoneza. Am dat o fuga si in Soho sa gasesc some peasants din judetul Hunedoara. Lucreaza intr-o librarie,culmea ironiei si care indignati mi-au spus ca in Soho au vazut prima data si intaiash-oara,gay. Alti romani remarcabili prin pozitie,cersetori, au tinut sa-mi atraga atentia sa ma uit pe "Acasa tv". Daca pana acum am constatat ca Viena e ca Paris si Milan ca Istanbul, Londra nu seamana cu nimic,poate un pic cu mine:p

spital

De ceva vreme ma supara o ureche, de unde si vorba, Solcanu e intr-o ureche, la naiba!:)

Aseara nu am mai suportat si am ales sa merg la Camera de garda la Spitalul Panduri, desi ma gandeam ca acolo o sa gasesc macar un pandur, nici macar paznicul nu era in zona...

Am dibuit intrarea si semnul catre camera de garda...am ajuns....nimeni...parca eram in zona crepusculara, oare e un spital pustiu...oricum, fiind un spital ORL nu imi imaginam ca toata lumea e surda, am incercat sa fac zgomot sa iasa cineva speriat de undeva si sa ma ajute....am batut la usa...o data....nimic, daca e spital ORL si personalul este surd? Am mai batut o data si am auzit zgomot, asistenta mi-a cerut buletinul si m-a pus sa astept pe hol...a dat un beep medicului de garda....se aude o usa , o yala...si pasi...va dati seama intr-un spital ORL asculti cu atentie tot...sa te convingi ca nu esti surd...pe masura ce se apropiau pasii...vroiam sa imi dau seama daca doctorul e o ea, sau un el...nu am reusit si apare o ea, doamna doctor cu oglinda legata de gat...

Cu ochii carpitzi de somn s-a asezat pe scaun dupa care a inceput sa ma consulte...nu ma incerca decat sentimentul aiurea ca am trezit pe cineva din somn si ma simteam vinovat desi in acelasi timp ma consolam ca si problema mea e importanta si doamna doctor e la job si asta este

S-a terminat consultatia , explicatia diagnosticului, reteta si plec...m-am dus la spital cu un vecin am urmat amandoi acelasi drum si surpriza...cineva inchisese usa spitalului...am batut....am strigat, degeaba...prizonier intr-un spital de surzi...am incercat usi...nimeni, m-am intors la Camera de Garda, nimeni...asistenta si doamna doctor si-au carpit ochii la loc si au adormit pe undeva...de unde nu ne auzeau...

Ma uitam pe geam si vedeam JW Mariott...sunt in secolul 21 sunt intr-un spital si nu pot sa ies...pana la urma din excursia nocturna din spital am gasit o fereastra pe unde am iesit ....in fine am sarit...

Ajungem la poarta, poarta inchisa...am sarit si poarta si am parasit un spital prea surd pentru niste oameni cu urechi

scris...

Nu am mai scris de mult timp, multi dintre voi stiti ca probabil ca atunci cand nu sunt cel mai fericit dintre pamanteni nu mai scriu pe blog desi nu prea suna ....corect.

Am adunat insa experiente ganduri senzatii si amintiri...

Un amestec bitter sweet...prieteni, amici si cunostinte , dar pana la urma asa e si viata ta...nu iti spun noutati

Ce regret? Ca a trecut privara prea repede ca teii se scutura ca uneori vrei sa opresti totul si sa pui viata pe pauza sau macar pe slow

Coada

Daca alte bloguri dadeau fericite din coada l vestea k cineva pleca dintr-o pozitie, blogul meu da fericit din coada k nu e tocmai asa. Mai da fericit din coada cand constata k oamenii cu adevarat valorosi din toate punctele de vedere sunt si stiu sa fie pro-fi(deli),asta e caracter!Mircea

Singur si fericit

Atunci cand mi-au urat toti Paste Fericit am ras in sinea mea crezand k va fi la fel k in toti anii,obisnuit sau mai rau singur cu cainele.

Anul asta niste oameni pe care eu ii consider prietenii mei mi-au daruit cea mai fericita saptamana din ultimii ani.

Trebuie sa le multumesc lui Adi si Sebi pe care nu ii cunosteam si care probabil nici nu isi imagineaza cata bucurie si multumire mi-au adus cu un zambet si un salut dimineata.

As vrea sa ii bucur si eu pe ei macar pe jumatate din cat au facut ei pentru mine. Ii multumesc si lui Iulian omul in care am crezut ca imi va schimba viata si de care am crezut ca vreau sa imbatranesc frumos alaturi. Oricum nu e ca ceilalti,a facut gesturile pe care le asteptam si ii multumesc. Nu ii fac reprosuri pt k dk urasc ceva pe lumea asta reprosurile si minciuna sunt in top. Ii multumesc pentru caldura si pentru k pentru o saptamana din viata mea m-a facut cel mai fericit om din lume.


Mircea

Slanic

Sunt singurel bing bang. Echipa este la releu si ma plimb prin padure. O groaza de oameni cauta izvoare cu apa miraculoasa pt sanatate,eu il caut pe cel care da iubire. Pana la urmj ne cautam singuri pe noi sa intelegem in final ca Dumnezeu e iubire iar iubirea e izvorul din noi. Ti-e sete? Mie imi este!Mircea