luni, iunie 24, 2013

Telefonul

Viata mea e ca in filme, ca nu pot sa spun ca trăiesc intr-unul singur. Sfanta zi de Rusalii m-a dus la plaja. Mi-am lasat "acareturile" si m-am dus cu Rich pana in apa. Avea o rana la picior si cunosc proprietatile vindecatoare ale apei sărate de cand eram
Mic, ma juleam in genunchi si dădeam fuga sa fac o baie ca vazusem eu ca asa trece mai repede . 
Ma întorc la "acareturi" si imi caut telefonul...nu e, probabil ca e in mașina . Mai trece ceva timp si ma duc la mașina , noroc ca e mică , încep sa caut si nu il gasesc. Cred ca e acasa imi spun si ma asez si ma gândesc sa stau si eu fără el...

Un gând nu imi da pace si il iau pe Rich si plec pana acasa sa iau minunea tehnicii cu mine. Ajung acasa, o rascolesc ( tot mică si casa, ca si mașina , ca si cainele) si nu gasesc telefonul.

L-am pierdut imi spun si fug înapoi la plaja si rog un prieten la fel de posesor de iPhone sa ma lase sa-l caut ch aplicatia "find my phone". Nu o avea. O descarca, cu greu si intru. Telefonul era pe undeva spre Navodari in curtea unei case. Ce sa  fac acum... sun la poliția Mamaia si le povestesc ce-am patit si ca nu pot sa ma duc sa bat la poarta si sa tip "vreau telefonul meu" iar poliția imi spune ca va trimite un echipaj sa vada despre ce este vorba. Ai venit repede, le povestesc, iau cainele si prietenul si mergem la biroul de poliție Mamaia. Le mai explic le arat si unde este telefonul ( nu era închis ) si pornim, insa nu era in jurisdictia lor asa ca mai cheama un echipaj de la Navodari si mergem. A durat ceva toată aceasta operatiune si intre timp si telefonul si-a schimbat "domiciliul" . Acum eram cu doua echipaje de poliție si mergem la noua locatie indicata de aplicatie. Cu greu ajungem acolo unde ne indica harta, adică prin spate pe la Scoica. Atmosfera de amiaza de duminica cu muncitori care se aflau la odihna... Poliția întreabă, nimeni nu răspunde ...

Aveam senzatia ca mă uit la un film in care culmea jucam rolul victimei tampite care se uita la niste muncitori si care se întreabă ... la care dintre astia e telefonul meu... Trec câteva secunde si unul dintre polițiști ma întreabă "asta e?" Si ăla era. Il privesc pe om direct in ochi...ai el la fel, zambeste ... sunt halucinat. Polițistul ia telefonul si imi spune ca il primesc dupa niste formalitati pe care trebuie sa le îndeplinim la biroul din mamaia. Inițial omul a spus ca a găsit telefonul, apoi pana la sectie, s-a sucit, il luase de la un alt muncitor. Ajungem la Sectia din mamaia si începem si eu si prietenul care m-a ajutat si căruia ii multumesc, sa dam declarații . Chestia asta cu declarațiile ma oboseste enorm. Am mai facut asta la o alta sectie, tot pe litoral, dar despre care nu am povestit, dar promit sa o fac atunci cand ancheta care durează de doi ani, o sa fie completa. 

Declaram si acum merg afara sa vad ce face cainele care stătea in mașina cu aerul pornit si avea fata lui nedumerita, eu ce caut in filmul asta cu telefoane, poliție, girofar, muncitori, sectie de poliție ....sunt york, nu caine de paza ... si lui trebuie sa-i multumesc 1 ca ma suporta 2 ca s-a comportat ca si cum ar fi înțeles despre ce este vorba

In timp ce scriam declarația i-am spus politistului ca îi iert si ca doresc sa nu pateasca ceva nasol, închisoare sau ceva de gen, la care am primit in răspuns demn de citat " de iertat se iarta la popa la noi nu se iarta ca suntem la poliție " ( in mintea mea era ceva de gen, dar tot cu P începe )

Terminam formalitatile si merg afara sa astept scrierea procesului verbal prin care eu primesc telefonul înapoi . Intre timp si cei doi "gasitori" de telefon ies si așteaptă si ei. 

Începe o discuție trista despre cum au găsit ei telefonul ( la care am sunat de pe diverse numere dar nu au răspuns ) si cum nu au știut sa răspundă iar eu tai toată aceasta tânguire simplu: v-am iertat, gata, sunt Rusaliile astazi. Ma uitam la doi oameni trecuți de 40 de ani si imi era si mila si rusine. Sper ca si lor. Le-am strâns mâinile muncite si i-am lasat pe treptele poliției. Le multumesc totuși ca nu închis telefonul si ca l-am găsit. Ii multumesc lui Steve Jobs ca si-a folosit geniul pentru ca o duminica din viata mea si nu orice duminica ci una de sărbătoare sa se încheie vesel, chiar daca in unele momente a semanat a drama cu accente kafkiene. Si ii multumesc Politistului din Mamaia. 

De ce am scris cu majuscule?!? PENTRU CA ESTE SINGURUL POLIȚIST DIN MAMAIA SI NU E KAFKA, E ROMANIA 2013! 

Da, la mare, intr-o mare de turiști , e un singur polițist care daca in tot acest timp in care umblam cu GPS, find MY phone si Google maps se intampla altceva, trebuia sa ma lase pe mine cu telefonul meu tampit si sa meargă acolo unde era nevoie de el si era si normal sa se întâmple asa, in aceste condiții de polițist solitar intre zeci de mii de turiști . 

In final trebuie sa-I multumesc Lui Dumnezeu ca pana la urma El a muncit cel mai mult in ziua in care nu se munceste, doar erau Rusaliile...






P.S. Rich acum doarme, a avut o zi de caine semi-polițist 

P. S. 2. Nici acum nu imi vine sa cred, desi scriu pe el, ca l-am găsit 

Un comentariu:

  1. orcum cine la furat o sa mai fure asta clar,bine ca ai gasit telefonul

    RăspundețiȘtergere