Strada Sperantei

Ieri m-am intanit cu Corina Chiriac. O admiram cand eram foarte mic si o gasesc neschimbata. Aceiasi voce ,acelasi zambet amar in coltul gurii, ii lipseste numai rochia cu trena de pe scena de la Mamaia, sau cea cu buline in care aparea la TVR si ne povestea printr-un cantec ca sta pe strada Sperantzei la parter.

Fericirea nu a locuit la ea prea mult dar ce am invatat de la Corina Chiriac este ca trebuie sa ai grija de tine. Celorlalti nu le pasa ca imbatranesti ca iti apar riduri sau ca nu te-ai intalnit niciodata cu Fericirea.

Si atunci , tragi linie o iei de la capat o mai astepti si mai speri chiar daca pe strada sperantei iti zambesc oameni de varsta a treia, ca un copil mic nu stie "ce dor ti-a fost", ca ai trait povesti de dragoste cu parfum de nopti cu stele la Mamaia. Lumea fuge si nu are rabdare sa o asculte pe Corina ca-i pasa, ca traieste si ca are forta sa o ia de la capat de maine, sau de astazi.

Cu ea a ramas Dumnezeu si cativa prieteni, unii dintre ei necuvantatori, nu multi pentru ca mai toti sunt ocupati cu altele, cu Raiul, cu batranetea. Ea nu vrea sa imbatraneasca, refuza, pentru ca poate nu s-a intalnit inca cu Fericirea.

M-am bucurat ca a impartit cu mine un Miracol. A facut-o la fel de natural de parca a cantat. Am inteles ca miracolele sunt in noi dar stau ingropate iar atunci cand suferim dezgropam in disperare comori nebanuite din noi. Ma uitam la Corina Chiriac si ma gandesc ca la vremea ei a fost judecata aspru. Iar daca a fost asa, este mai bine. Se poate considera un fel de Maria Magdalena care a trait pana la un moment dat fara Dumnezeu iar Dumnezeu nu s-a suparat. A deschis un ochi al mamei ei pentru ca si Corina Chiriac sa-L vada pe Dumnezeu. Oare asta este Strada Sperantzei...o mai astept si mai sper

Insomnia

Nu pot sa dorm si ma gandesc la ce va fi si cum va fi....e ora 4:20, la ce este buna insomnia? La citit , la scris, la fumat...

Inca stau si ma gandesc unde sa merg de Paste as vrea la Vatican, imi place fastul catolic si ceremonia demna a Invierii unui Rege.

Nu conteaza ce coroana porti, daca o faci demn, ramai in istorie

Viseaza

Nu stiu daca a devenit obsesie dar dansul mi-a acaparat viata si existenta. Il prefer pentru ca vorbeste milioane de limbi si spune miliarde de lucruri din simpla incordare a unor muschi. Nu toti ajung la astefl de performate, aseara am vazut singurul spectacol de dans prezentat la Bucuresti in acest an...Dupa Bejart, un clasic in viata, Kylian a trimis la Bucuresti trei lucrari.

Kylian asadar chiar daca nu a fost prezent s-a asezat peste scena si peste emotii le-a facut una cu pamantul si a vorbit romanilor, ma rog la cativa dintre ei despre dragoste si pacat despre viata si zbor, despre lume despre viata si ar mai fi avut mii de lucruri de spus dar doua ora sunt o secunda intr-o viata, dar o secunda care poate schimba o viata.



I-am zarit pentru ca erau foarte eleganti pe trei dintre membrii familiei Nastase, Dana Adrian si fiul lor mai mare, pe Adina Cezar impreuna cu familia, Pe Silvia Ciurascu(madam ballet&talk show, mi-ar placea eu sa-i spun) singura si tot Corpul Diplomatic acreditat intr-o tara care a facut cunostinta cu Kylian aseara. Uneori secundele vin prea tarziu...

Viseaza

Nu stiu daca a devenit obsesie dar dansul mi-a acaparat viata si existenta. Il prefer pentru ca vorbeste milioane de limbi si spune miliarde de lucruri din simpla incordare a unor muschi. Nu toti ajung la astefl de performate, aseara am vazut singurul spectacol de dans prezentat la Bucuresti in acest an...Dupa Bejart, un clasic in viata, Kylian a trimis la Bucuresti trei lucrari.

Kylian asadar chiar daca nu a fost prezent s-a asezat peste scena si peste emotii le-a facut una cu pamantul si a vorbit romanilor, ma rog la cativa dintre ei despre dragoste si pacat despre viata si zbor, despre lume despre viata si ar mai fi avut mii de lucruri de spus dar doua ora sunt o secunda intr-o viata, dar o secunda care poate schimba o viata.



I-am zarit pentru ca erau foarte eleganti pe trei dintre membrii familiei Nastase, Dana Adrian si fiul lor mai mare, pe Adina Cezar impreuna cu familia, Pe Silvia Ciurascu(madam ballet&talk show, mi-ar placea eu sa-i spun) singura si tot Corpul Diplomatic acreditat intr-o tara care a facut cunostinta cu Kylian aseara. Uneori secundele vin prea tarziu...

Dans

mi place corpul semn, imi plac semnele, iubesc dansul pentru ca este limba oamenilor asta in cazul in care muzica ne asigura conversatii savante cu Dumnezeu.

Corpul semn este cel care deseneaza in aer in miscare stari si uite asa ne trezim ca de la simplul mers pe strada prin care explicam lumii intregi ce viata obositoaree avem pana la dans pe care il facem in situatii in care vrem sa aratam lumii intregi cat de mult iubim si ca iubim.

Atunci cand vine vorba de iubire ne inchidem si cuvintele sunt de prisos, o mana crispata si tremuranda este de 1000 de ori mai expresiva decat un te iubesc scris sau spus.

Aleg sa dansez iar atunci cand nu dansez ma duc sa ascult povesti de dragoste spuse din varful de pointes al unei balerine pentru ca de acolo incepe povestea si termina la incheietura unei maini imobile...in dans povestea nu se termina niciodata trebuie numai sa asculti dans si sa privesti muzica.

Ganduri

Imi trec prin minte 1000 de ganduri, ma gandesc de unde am plecat si unde am ajuns si tot drumul de 1000 de ganduri care s-au transformat in fapte, realizari si sentimente. Gandul este motorul care mi-a suflat tot timpul in ceafa si am mers mai departe, cu forta si viteza lui am calatorit unde am vrut eu si am fost ce am vrut eu.

Gandul este intotdeuna sincer. Eu de ce as fi altfel? Oare nu suntem noi masura gandurilor noastre? E ca la zidarie; folosesti un echer de zidarie, el are laturile egale , cu o latura se masoara fapta si cu cealalta gandul. Cum sa construiesti cu caramizii inegale. Constructia nu va rezista, nici macar o zi. Masura gandului trebuie sa fie masura faptelor, iar sinceritatea construieste vise si le face sa devina realitate.

iar eu? eu sunt un gand