demult...

Nu am mai scris de foarte mult timp si m-ati bodoganit si merit....mea culpa...acum insa m-am intors la voi...

sambata am fost la nunta Ralucai Sandu cu Todd Medina si pentru ca eram singurul jurnalist (am insotit-o pe Rita Muresan) pot sa povestesc multe de acolo.

Desi am insotit-o pe Rita asta nu inseamna ca amorul nebun nu dat peste ea.

Se pare ca statutul de femeie divortata i-a dat aripi Ritei si iata ca starea de spirit buna a atras si norocul in dragoste.

Cel care a fost cucerit de farmecul creatoarei este un tanar din Marbella caruia eu nu i-am gasit cusur. Este actor in Germania, are tatal roman si mama fosta Miss Ucraina. Si cand sa spun ca nu are bani i-a sunat telefonul , iar din buzunar a rasarit un Vertu de multe mii de euro.

Se pare totusi ca Rita l-a cunoscut in vara la Marbella atunci cand creatoarea si-a prezentat colectia la Niky Beach o destinatie exclusivista din Marbella, adica locul unde bogatzii din lume, merg sa se distreze.

Sa speram ca relatia va evolua si cine stie, poate ca a venit si randul Ritei Muresan la fericire.

Este insa un exemplu bun ca fericirea poate sa apara si atunci cand esti divortat si ai si doi copii in grija...nu?

Rita in acest an implineste 35 de ani iar la ziua ei si-a anuntat prezenta si tanarul de care va povesteam dar si alt barbat care ii face o curte, un printz arab...

Povesti exista si in vremurile noastre, nu-i asa?

Parca imi vine si mie sa mai sper in ceva bun, pentru mine, pentru voi...

SEMNEAZA PETITIA

M-AM ALATURAT CAMPANIEI INITIATA DE COLEGII DE LA PRO TV...STIU CA SI TU SIMTI LA FEL....


SEMNEAZA AICI PETITIA!!!

frunze

As vrea sa va scriu ca am fost la o filmare la Constanta, si in drum spre Bucuresti, duminica am vazut cum pleaca cocorii. Imi amintesc de un film japonez sau chinezesc pe care l-am vazut cand eram mic cand vine vorba de cocori si de un copil care statea in marginea unei orezarii si plangea...

As vrea sa va spun ca am iesit ieri pe strada si "miroase" a frig...

As vrea sa va mint ca sunt trist ca vine toamna cu vant si ploi, cu frunze vestede si o melancolie care te duce catre cana cu ceai si prietenii care au filme de imprumut...

As vrea sa va spun ca mi-am cumparat un stilou cu rezervor sa nu scriu nimic cu el, doar din cauza unei nostalgii legate de 15 septembrie...

Va scriu insa ca ma bucur cum cad frunzele, cum cad ploi, cum vad ca toamna are cele mai frumoase culori din Univers, cum zboara frunzele pe trotuar, va scriu ca ceva ce a pus stapanire pe mine si pe sufletul meu, transforma totul din toamna in primavara...

Iubirea este alchimia, sa transformi suflete de plumb in unele de aur, este atat de usor si totodata greu...alchimia sufletului tine numai de iubire, sa lasi sufletul la foc mic si sa stii cum sa combini starile si sentimentele si sa faci flacara mai mare sa gusti din potiunea miraculuoasa si sa-ti potoleasca setea pentru totdeuna

Nu uit insa ca ieri vedeam altfel lucrurile si ca trebuie sa multzumesc...

Ploii, toamnei, inimii, copacului din fata blocului, frunzelor...care nu mai sunt rosii de melancolie ci doar de bucurie...

Iubesc?

...poate ca am invatat si acum stiu...sa iubesc

vocea

In ultimul timp ma afecteaza mortea unei persoane publice, pardon vedete (astia de mor si de care ma doare sufletul chiar sunt vedete, nu le pot spune istorie ca pentru mine traiesc inca)

Eram la Paris in Gare du lést cand am auzit ca a murit Printesa Diana...era atat de aproape de mine, mi-am dat seama cam calcat amandoi prin aceleasi locuri cu cateva ore in urma, dar ea nu mai era...

Multi preoti din Romania citesc pomelnice scrise de mine si pe care scriu Printesa Diana, Corneliu Coposu, Laura Stoica, Petre Tutea iar acum mai adaug acum si Luciano Pavarotti. Pe Papa Ioan Paul al II lea nu il trec la morti ca sfintii sunt vesnici.

Cu aproape fiecare dintre ei, am amintiri ...

Pe Corneliu Coposu mi-l amintesc ca pe cel mai bland batran pe care l-am cunoscut, fuma Kent lung si iubea tinerii nespus. Aveam 16 ani si il intrebam numai tampenii...dar nu regret, altfel poate nu imi zambea cald...avea o fata cianotica si maini la fel, era ca o pictura din Scoala Spaniola...

Pe Laura mi-o amintesc fericita si ubita intr-o sufragerie in care asculta muzica indiana veche si incare mirosea a betisoare arse si cum tinea post miercurea si vinerea...

Pe Ioan Paul al II lea cum respira greu si care avea incaltari rosii tzuguiate in fata. De cum spunea Pater Noster si Ave Maria impreuna cu 400 000 de tineri pe Longchamp la Paris, desi era racit si avusese febra

Pavarotti m-a invatat Pucinni, si mi-a facut cunostinta cu Mimi cu Mussette si Butterfly si m-a facut sa regret ca Maria Callas a murit inaintea lui. Uneori cred ca Dumnezeu are nevoie in cer de o reprezentatie perfecta si asa cum face orice regizor de opera, care viseaza la distributia perfecta l-a luat sa aiba Callas partener de Traviata

Si daca Dumnezeu i-a sarutat corzile vocale, inseamna ca Dumnezeu isi vrea sarutul inapoi?

Anii de radio m-au invatat sa ascult , muzica, timpul si vocile...

De la ei mi-au ramas vocile

Nu a inteles nimeni?

Am difuzat un material la Povestiri de Noapte cu Catalin Botezatu. Bon...Sunt curios ce a inteles fiecare, mai bine spus daca cineva a tras vreo concluzie...

Singura pe care am tras-o eu este ca viata intima a fiecaruia este un lucru atat de sensibil si de frumos incat nu cred ca trebuie lasati porcii in campul cu zambile.

Oare cati dintre noi ar fi mai buni daca s-ar proba sexualitatea unui om...oare asta ne face mai intelepti, mai destepti?

La Tecuci s-ar rezolva problema inundatiilor...?

Ar disparea orfanii? Mamele nu si-ar mai arunca plozii langa containerul de gunoi in sacosa de la Metro?

Omul a spus printre randuri ce e cu el si ca vrea 1,5 mil euro pe care sa-i doneze copiilor sarmani.

Nu am auzit de vreun baiat din top 100 care sa faca vreo astfel de donatie de 1,5 mil euro pentru sarmani sau pentru asociatia gospodinelor care calca cu fierul fara aburi , sau pentru asociatia postasilor...

Cred ca pana la urma caracterul este cel mai important, ce faci si ce ramane in urma ta, daca ai facut o fapta buna in fiecare zi oricat de neinsemnata pare ea (asta am invatat la Cercetasii Romaniei), dr daca peste toate astea mai si iubesti, esti un om adevarat indiferent ca iubirea se indreapta catre semeni, flori, caini, pisici, femei , barbati, parinti

Daca ai intinde mana catre o alta si nu dupa vreo piatra cu care sa lovesti ar fi mai bine, nu?

in ce se transforma...

Oamenii din generatia mea sunt cei care s-au nascut cu mult inainte de 1989 iar comunismul s-a transmis ca orice boala urata cum ar fi ciuma bubonica, prin laptele Humana baby luat pe sub mana de la farmacia comunista.

Pentru cei care citesc acest blog si au mai putin de 18 ani nu cum sa inteleaga, dar pot vedea "urmele" unei mentalitati a unor oameni care nu au fost mai departe de Varna, de unde isi cumparau Rosa, o esenta de parfum bulgareasca care mirosea a trandafir, nu tare, iti distrugea si ideea de miros pe care o ai pe cortex. Asa ca va imaginati viata de dinainte de 1989, gri si mirosind puternic a trandafiri...

Vremurile s-au schimbat iar mentalitatea a ramas, ca piatra in rau si potrivit careia trebuia sa-ti respecti seful pe scara ierarhica mergand pana la al astepta in fiecare zi la munca intr-o mana cu un pachet de Kent lung iar in cealalata cu raportul in productie pe ramura si planul cincinal.

Ganditi-va ca acei oameni au facut si copii, ca altfel plateai mai mult la salariu, un fel de impozit, daca erai celibatar...

Copii lor au crescut in acelasi spirit, kent lung, week-end cu familia si Dacia la Amara la lac, plan cincinal si toate astea mirosind a Rosa(cine avea ma multa punea o fiola si in masina de spalat ALBALUX 9).

Copii aceia, fumeaza kent lung, fac rapoarte, ganguresc ca niste matze pe langa sefi iar cand ii lauda cineva spun ca si-au facut "numai datoria".

Stiti ce ii da de gol? Educatia si mirosul de Rosa.

Vacantza

Vacanta mea a fost de fapt o aventura pentru ca de la Bucuresti nu mi-am rezervat decat biletul de avion pana Athena. Am plecat la drum singur cu un bilet de avion si cu visul sa ajung in Mykonos. Auzisem eu ca acolo e Marea (cu sarea) Egee si o petrecere non stop. In Athena am ajuns la 7:30 si eram eu o geanta(distrusa de compania cu care am calatorit) un rucsac si mp3 playerul pornit. In prima faza m0am descurcat am luat un autobuz si am ajuns in port, unde am aflat ca urmatorul ferryboat pleaca in Mykonos peste 8 ore. O zi de munca pe care mi-am petrecut-o in port din cafenea in cafenea, din taverna in taverna si cu ochii pe ceas din jumatate in jumatate de ora. Am plecat pe la ora 16 nestiind unde o sa dorm noaptea... La ora 18 am ajuns la destinatie; Mykonos. O insula cu cladiri albe(toate!!!!) si acoperisuri albastre, usi si ferestre tot albastre. In port insa venit salvarea mea, o gramada de mamaite cum gasesti si la Vama Veche aveau niste cartoane pe care scria ROOMS. Pe mine m-a acostat un domn in camasa hawaiana care mi-a spus in engleza ca ma stie de undeva(in mintea mea imi spuneam ca asta spune tuturor turistilor care ajung in port si de-asta nici nu am vrut sa-i spun de unde sunt. Pana la Urm m0a convins ca cel mai bine pentru mine este sa merg la Paradise Beach, o plaja celebra in intreaga lume entru spiritul liber instaurat acolo inca din anii '60. Stiam despre ce este vorba si am acceptat, tot in engleza sa stau acolo. Pe drum(vreo 10 km) mi-a marturisit, tot in engleza ca seman cu un prezentator de televiziune din Romania pentru ca el este roman si numeste Iulian Nicoara. Eram deja Acasa.
Viata mea la Mykonos nu a fost atat de complcata doar agitata. E mai greu pana te pinzi ca acolo se traieste pe un alt fus orar. Lumea merge la plaja la ora 15 l ora 18 ramane tot acolo la un beach bar pentru o super petrecere merge la masa se spala, parfumeaza si scoate vuittonul din geamantan si merge pe la miezul noptii in oras la un drink pentru ca la ora 2 sa mearga la club, unde se sta pana la 6,7,8....
Am renuntat intr-o zi sa merg la plaja si sa-l cunosc pe Petros, pelicanul, simbolul insulei, prietenos si cred ca cel mai fotografiat personaj, hranit de patronii de taverne din port cu peste. Iar Petros intra pana in bucatarie, cu tupeu, ca si fotografiatul asta in soare e obositor.
Cat despre cluburi si lumea care populeaza insula...sunt simple si scumpe in acelasi timp. Mykons este supranumit Saint Tropez-ul sudului iar fitele sunt la ele acasa. Vedetele din Grecia si din lumea intreaga trag pe insula cu iahtul personal, se plimba prin port si pe micile stradute sa arate ultima creatie cumparata de la D&G sau Prada.
Shoppingul este un sport periculos in Mykonos pentru ca acum in perioada reducerilor, preturile tot astronomice au ramas, insa acolo mergi sa aculti cei mai tari DJ, sa te distrezi la maxim, sa vezi si sa fii vazut...