schimba-ma

De ce aunci cand ne indragostim si iubim devenim mai buni, nu suntem tot noi aia de dinainte rai si cu limba ascutzita gata oricand sa muscam si din masa si din perete si din fratele nostru?

Iubirea e un miracol si nu am crezut niciodata ca oamenii se schimba, ca nu se schimba, devin ei insisi. Stau si ma gandesc ca daca ar iubi cu adevarat si Gigi Becali ar fi un om mai bun...pentru ca in fiecare din noi exista si omul bun care sta pitit sa nu fie lovit de ploaia de pietre pe care omul cel mai putin bun o arunca cu gandul, cu fapta sau cu omisiunea

Am fost la deschidere la Pacha, lume multa, buna si mai putin buna, ca deh si Adrian Mutu nu deschisese manastire sa cheme numai oameni buni a mai chemat si oameni mai putin buni.

M-am intalnit cu Raluca Badulescu, pe care am vazut-o altfel, iubeste si de-asta a slabit, iubeste si nu mai scrie ca X este prost imbracata, iubeste iar privirea ei este una blanda si calda. Raluca asta de acum a stat inchisa in cealalta Raluca si inainte, dar cine a avut timp si disponibilitate sa o descopere. Lumea o vedea grasa si cu unghii, iar "prietenii" nu mai conteneau sa o judece de parca ar fi trait in locul lor. Acum insa e admirata...desi admiratia asta la romani se trensforma in invidie si in capra vecinului cat ai clipi.

De ce mergem la coafor la sala si la masaj cand ne indragostim, si nu atunci cand rautatea ne face riduri pe fata sa ne aminteasca ce urati suntem cand nu iubim ?

Oamenii buni nu au nevoie de botox, iubirea din ei le lumineaza sufletul si ochii iar zambetul nu ii lasa sa imbatraneasca.

Ma gandeam acum ca venit primavara si fara nicio legatura ar trebui sa punem combustibilul asta iubire in motoarele obosite si neunse de ura si sa pornim sa-l eliberam pe omul ala firav si frumos din noi care sta pitit cu ursuletul in brate si sa-i dam aripi de inger

Corbii

Sunt o pasare de prada, mananc din vietile altora din fericirea si nefericirea oamenilor , consum la desert sentimente si reinventez Cenusareasa.

Imi place dansul, devorez carti si fac scenarii de viata care nu se intampla niciodata. Stiu totul despre oamenii cu care operez si imi plac vietile lor.

Dar oare nu traiesc in locul lor ?

Bonjour

Bonsoir ...ca va! Am fost la Paris impreuna cu Catalin Botezatu, manechinele lui , Laurent Tourette si Cristian Carligeanu cunscut si sub numele de Carli, cameramanul care ma insoteste in toate deplasarile externe.

O sa va povestesc cu sigurantza intr-un blog desprte Carligeanu, e un roman...:)

Parisul, este orasul de care m-am indragostit iremediabil cand aveam 17 ani si de atunci m-am regasit in el si in elegantza celor care il populeaza.

Imi plac oamenii bine crescuti si parizienii sunt asa, insa in adancul sufletului ii urasc; vorbesc mult, sunt auto-suficienti, se cred buricul pamantului, sunt zgarciti.

Imi plac pentru ca respecta animalele si le pun pe acelasi loc cu copii si batranii. Eram de exemplu intr-o farmacie la coada, intre o batrana si un dulau...iar farmacia umana avea si sectiune , veterinara.

La Paris intotdeuna m-am simtit ca la Bucuresti. Am cunoscut niste oameni care lucreaza la Ambasada Romaniei si am constatat ca tot nioste romani cu sepci a la Lenin lucreaza acolo. M-am saturat de romanii cu sepci de Lenin asa cum m-am saturat de romanii cu sepci de basseball, probabil pastrez in memoria colectiva amintirea romanilor cu palarie.

Parisul e un oras subtil, este periculos si romantiuc , frumos si ciudat cred ca iti trebuie ceva timp sa-l gusti mai departe de Champ Elysee si Galeriile LaFayette, acolo e Parisulk pentru turisti si pentru Smiley care isiu plimba iubita de curand tot pe acolo. Parisul s-a refugiat la mansarda.

M-a prins duminica acolo si m-am dus la cimitir asta dupa ce in prealabil am stat la slujba la Sacre Coeur. De ce am fost la cimitir ? Ca acolo nu mer turistii...i-am vizitat pe Nijinski, Dalida, Hector Berlioz, care s-au oprit sa se odihneasca pentru o eternitate in Montmarte...Pana la urma chiar daca in viata esti inconjurat de oameni si glorie, atunci cvand te odihnesti , esti singur, ca Nijinski...

Cumparaturi nu prea am facut ca era frig si nu aveam chef si sa fim sinceri nici tgimp nu am avut...

Insa pot sa spun ca am vazut cum Catalin Botezatu a dat spaga. Spaga nu s-a inventat la Bucuresti sau la Ploiesti...

A dat spaga sa intram mai repede la Lido, la cabaret. Biletul a costat o mica avere iar spaga a fost de 80 de euro ....si a functionat:)

demult...

Nu am mai scris de foarte mult timp si m-ati bodoganit si merit....mea culpa...acum insa m-am intors la voi...

sambata am fost la nunta Ralucai Sandu cu Todd Medina si pentru ca eram singurul jurnalist (am insotit-o pe Rita Muresan) pot sa povestesc multe de acolo.

Desi am insotit-o pe Rita asta nu inseamna ca amorul nebun nu dat peste ea.

Se pare ca statutul de femeie divortata i-a dat aripi Ritei si iata ca starea de spirit buna a atras si norocul in dragoste.

Cel care a fost cucerit de farmecul creatoarei este un tanar din Marbella caruia eu nu i-am gasit cusur. Este actor in Germania, are tatal roman si mama fosta Miss Ucraina. Si cand sa spun ca nu are bani i-a sunat telefonul , iar din buzunar a rasarit un Vertu de multe mii de euro.

Se pare totusi ca Rita l-a cunoscut in vara la Marbella atunci cand creatoarea si-a prezentat colectia la Niky Beach o destinatie exclusivista din Marbella, adica locul unde bogatzii din lume, merg sa se distreze.

Sa speram ca relatia va evolua si cine stie, poate ca a venit si randul Ritei Muresan la fericire.

Este insa un exemplu bun ca fericirea poate sa apara si atunci cand esti divortat si ai si doi copii in grija...nu?

Rita in acest an implineste 35 de ani iar la ziua ei si-a anuntat prezenta si tanarul de care va povesteam dar si alt barbat care ii face o curte, un printz arab...

Povesti exista si in vremurile noastre, nu-i asa?

Parca imi vine si mie sa mai sper in ceva bun, pentru mine, pentru voi...

SEMNEAZA PETITIA

M-AM ALATURAT CAMPANIEI INITIATA DE COLEGII DE LA PRO TV...STIU CA SI TU SIMTI LA FEL....


SEMNEAZA AICI PETITIA!!!

frunze

As vrea sa va scriu ca am fost la o filmare la Constanta, si in drum spre Bucuresti, duminica am vazut cum pleaca cocorii. Imi amintesc de un film japonez sau chinezesc pe care l-am vazut cand eram mic cand vine vorba de cocori si de un copil care statea in marginea unei orezarii si plangea...

As vrea sa va spun ca am iesit ieri pe strada si "miroase" a frig...

As vrea sa va mint ca sunt trist ca vine toamna cu vant si ploi, cu frunze vestede si o melancolie care te duce catre cana cu ceai si prietenii care au filme de imprumut...

As vrea sa va spun ca mi-am cumparat un stilou cu rezervor sa nu scriu nimic cu el, doar din cauza unei nostalgii legate de 15 septembrie...

Va scriu insa ca ma bucur cum cad frunzele, cum cad ploi, cum vad ca toamna are cele mai frumoase culori din Univers, cum zboara frunzele pe trotuar, va scriu ca ceva ce a pus stapanire pe mine si pe sufletul meu, transforma totul din toamna in primavara...

Iubirea este alchimia, sa transformi suflete de plumb in unele de aur, este atat de usor si totodata greu...alchimia sufletului tine numai de iubire, sa lasi sufletul la foc mic si sa stii cum sa combini starile si sentimentele si sa faci flacara mai mare sa gusti din potiunea miraculuoasa si sa-ti potoleasca setea pentru totdeuna

Nu uit insa ca ieri vedeam altfel lucrurile si ca trebuie sa multzumesc...

Ploii, toamnei, inimii, copacului din fata blocului, frunzelor...care nu mai sunt rosii de melancolie ci doar de bucurie...

Iubesc?

...poate ca am invatat si acum stiu...sa iubesc

vocea

In ultimul timp ma afecteaza mortea unei persoane publice, pardon vedete (astia de mor si de care ma doare sufletul chiar sunt vedete, nu le pot spune istorie ca pentru mine traiesc inca)

Eram la Paris in Gare du lést cand am auzit ca a murit Printesa Diana...era atat de aproape de mine, mi-am dat seama cam calcat amandoi prin aceleasi locuri cu cateva ore in urma, dar ea nu mai era...

Multi preoti din Romania citesc pomelnice scrise de mine si pe care scriu Printesa Diana, Corneliu Coposu, Laura Stoica, Petre Tutea iar acum mai adaug acum si Luciano Pavarotti. Pe Papa Ioan Paul al II lea nu il trec la morti ca sfintii sunt vesnici.

Cu aproape fiecare dintre ei, am amintiri ...

Pe Corneliu Coposu mi-l amintesc ca pe cel mai bland batran pe care l-am cunoscut, fuma Kent lung si iubea tinerii nespus. Aveam 16 ani si il intrebam numai tampenii...dar nu regret, altfel poate nu imi zambea cald...avea o fata cianotica si maini la fel, era ca o pictura din Scoala Spaniola...

Pe Laura mi-o amintesc fericita si ubita intr-o sufragerie in care asculta muzica indiana veche si incare mirosea a betisoare arse si cum tinea post miercurea si vinerea...

Pe Ioan Paul al II lea cum respira greu si care avea incaltari rosii tzuguiate in fata. De cum spunea Pater Noster si Ave Maria impreuna cu 400 000 de tineri pe Longchamp la Paris, desi era racit si avusese febra

Pavarotti m-a invatat Pucinni, si mi-a facut cunostinta cu Mimi cu Mussette si Butterfly si m-a facut sa regret ca Maria Callas a murit inaintea lui. Uneori cred ca Dumnezeu are nevoie in cer de o reprezentatie perfecta si asa cum face orice regizor de opera, care viseaza la distributia perfecta l-a luat sa aiba Callas partener de Traviata

Si daca Dumnezeu i-a sarutat corzile vocale, inseamna ca Dumnezeu isi vrea sarutul inapoi?

Anii de radio m-au invatat sa ascult , muzica, timpul si vocile...

De la ei mi-au ramas vocile