Saptamana tercuta m-am uitat la deschiderea festivalului Cerbul de Aur, mi-a placut...Iris, Directia 5 si 40 de ani de hit-uri romanesti. Am spus in sinea mea....excelent.M-a impresionat prestatia live a Angelei Similea, nu sunt un fan insa a fost singura care a trecut dincolo de "sticla" si acompaniata de doua trupe rock nu a facut rabat de la calitatea interpretarii...
Am vazut insa si inchiderea cu tot cu premii...un blat, asa s-a vazut la televizor.
Tipau doua blonde de zor din micul ecran...isterice....Cerbul ramane acasa!, Cerbul ramane acasa!........mai bine mergea in padure...m-am gandit eu...pana la urma si cerbii se impusca nu-i asa? Al nostru de rusine cred ca e in varful muntelui...si isi smulge coarnele de ciuda
M-am simtit jenat fata de trupa Biondo pacalita a doua oara, victima a unui sistem de spagi inteverit de 40 de ani...
Cum ne puteam imagina o clipa ca trupa Biondo cunoscuta de la selectia pentru Eurovision, nu a luat premiul publicului, ca si la Eurovision au luat un loc 2, eternul loc doi pe care il iau cei buni la noi...
A trebuit insa ca premiul publicului sa revina unei fatuci, Canci care desi nu s-a calificat a fost in semifinala, desi nu a intrat in finala...ne-am trezit cu ea la Brasov, desi nu placea nimanui, a luat premiul publicului, care public?! doamnelor si domnilor, ca publicul ei este limitat ca doar nu s-a inventat un pat mare cat Piata Sfatului din Brasov si nici ea nu cred ca ar fi facut fata...altfel nu imi imaginez de ce a fost impinsa in fata cu forta...ok, a cantat ca asa a visat ea de mica de cand se credea Angele Similea in fata blocului, dar sa mai primeasca si premiu!?!?!
Megastara dezvelise o plapuma si a pus panza pe ea si jumatate din piesa era sub ton...halal dor de viata. Daca ai 2 kilograme in plus nu pui pe tine roz...jamais,oricum mai bine decat costumatia de sala de forta a Nicolei...
Megastara este singura persoana care are o greutate mai mare si pe care nu o gasesc demna.Mahalia Jackson era la fel si avea pe ea cel mult mov si asta din considerentte legate strict de religie.
Prietenii mei mai grasi au o demnitate pe care prietenii mei slabi nu o au si par niste razgaiatzi obraznici, astia slabi. Si oricum grasii sunt mult mai haiosi si mai placutzi decat infumuratzii slabi, care daca au arderi mai puternice au si senzatia ca asta se datoreaza lor si numai lor.
In final iar ne-am dat premii intre noi...de ce mai este festival international? E un blat national din care unii castiga bani....multi bani....ai nostri!
Pacat, incepuse atat de frumos...
luni, septembrie 08, 2008
marți, septembrie 02, 2008
Aseara...

....am ajuns acasa la la ora 0, am stat in parcare de vorba cu Loredana.
A fost in America si a inregistrat acolo dupa parerea mea cele mai bune piese ale ei(am ascultat in masina in parcare) ....ever.
A inregistrat de toate si cred ca va fi cea mai placuta surpriza a unui artist roman care canta in engleza. Mi-am dat seama ca Lori a ajuns la cea mai frumoasa maturitate a unui artist, aia in care este stapan pe ceea ce face si nu mai are emotii ca nu o sa fie placut, desi Lori este in continuare cel mai frumos copil din muzica romaneasca si artistul care indiferent ca e la nunta in cort la Buzau sau in fata unor capete incoronate, canta LIVE....la naiba!
Eu deja pot spune Bravo Lori....publicul mai asteapta insa merita, va spun sincer!
luni, septembrie 01, 2008
duminică, august 31, 2008
Cum...
Nu am scris de mult si de fiecare data imi gasesc scuze...Nu mai am nicio scuza, s-au terminat...revenitzi, bagam scuze in doua saptamani, pana atunci mancati pareri de rau si iertari succesive.
M-am transformat inca o data. Credeam ca omida si fluture esti numai o data in viata , insa se vede treaba ca nu e tocmai asa. Acum sunt iar omida, larva....viata s-a schimbat...iar.
Din nou de la capat....cu copilarie si adolescenta cu cosuri pe fata...uneori am senzatia ca fiecare zi de dupa 1 August , este o copilarie , o alta zi o alta adolescenta...
Culmea e ca daca intr-o buna zi au navalit 3000 de sentimete in mine de nu mai stiam ca le invitasem....nu le invitasem au intrat cu forta pe ferestrele sufletului , pe sub usa lui chiar si prin gaura cheii s-au strecurat niste ganduri de iubire....restul, de ura, compasiune, mila si curajul intrasera demult prin geamul spart cu piatra al sufletului meu...
Scriu si ascult Astor Piazzola, mi-ar fi placut sa ma nasc pe un tango de Piazzola, e senzual si are o enigma a lui...de murit , nu cred ca e cazul, insa as alege sa dansez un requiem pe un fir de ata...
De cand nu am mai scris am ceva pozitiv in felul de a trai viata...nu mai exista minusuri...si pana la urma viata nu e matematica desi ne numaram sentimentele si iubirile...Oricum am o detasare searbada fata de lucrurile mici din viata, de nobile sau jalnice nimicuri...
Traiesc si pana la urma chiar daca viata e un iad, traiesc pentru oamenii aia frumosi la suflet si la gand...ei sunt cei care imi umplu viata cu o vorba sau un sms...e trist ca trebuie sa treci prin multe ca sa ajungi la astfel de concluzii, insa viata ne da lectii in fiecare zi...Succes pe 15 sept in noul an de scoala a vietii!
M-am transformat inca o data. Credeam ca omida si fluture esti numai o data in viata , insa se vede treaba ca nu e tocmai asa. Acum sunt iar omida, larva....viata s-a schimbat...iar.
Din nou de la capat....cu copilarie si adolescenta cu cosuri pe fata...uneori am senzatia ca fiecare zi de dupa 1 August , este o copilarie , o alta zi o alta adolescenta...
Culmea e ca daca intr-o buna zi au navalit 3000 de sentimete in mine de nu mai stiam ca le invitasem....nu le invitasem au intrat cu forta pe ferestrele sufletului , pe sub usa lui chiar si prin gaura cheii s-au strecurat niste ganduri de iubire....restul, de ura, compasiune, mila si curajul intrasera demult prin geamul spart cu piatra al sufletului meu...
Scriu si ascult Astor Piazzola, mi-ar fi placut sa ma nasc pe un tango de Piazzola, e senzual si are o enigma a lui...de murit , nu cred ca e cazul, insa as alege sa dansez un requiem pe un fir de ata...
De cand nu am mai scris am ceva pozitiv in felul de a trai viata...nu mai exista minusuri...si pana la urma viata nu e matematica desi ne numaram sentimentele si iubirile...Oricum am o detasare searbada fata de lucrurile mici din viata, de nobile sau jalnice nimicuri...
Traiesc si pana la urma chiar daca viata e un iad, traiesc pentru oamenii aia frumosi la suflet si la gand...ei sunt cei care imi umplu viata cu o vorba sau un sms...e trist ca trebuie sa treci prin multe ca sa ajungi la astfel de concluzii, insa viata ne da lectii in fiecare zi...Succes pe 15 sept in noul an de scoala a vietii!
joi, iulie 24, 2008
Rezidenta
A intrat în salon şi a spus că este rezidenţă doamnei conferenţiar. Pare genul de faţă care a vrut de mică să fie medic şi care a luat numai 10 până în clasa a 12a. Episodul în care nu a luat şpagă mi-a plăcut cel mai tare. Cred că orice fata ar fi vrut omul parfum de la Lanvin.-nu însă şi rezidenta. Un alt băiat rezident şi el i-a spus unui alt pacient că a greşit generaţia dacă aşa svă fi noua generaţie de medici , îmi place
miercuri, iulie 23, 2008
Povesti de viata,povesti de moarte
Duminica trebuia sa va povestesc cat de minunat a fost la Azuga. A fost minunat insa s-a terminat prost,urat,had...la spital. O experienta care insa m-a schimbat oarecum.
Dupa ce duminik noaptea am fost dus de Peter Pan la Urgenta la Floreasca, a doua zi m-am dus singur la Matei Bals. Dupa o investigatie am fost trimis la chirurgie. Aveam senzatia de domn Lazarescu numai k eu eram pe jos prin curte la Colentina. Aveam aceasta senzatie pentru ca pe fruntea mea erau 40 de grade,la fel insa si afara. Aveam senzatia ca soarele imi trage cu niste ciocane in cap. Pana la urma m-au internat. Enterocolita acuta,capatata la Casa Azugeana,sambata/daca sunteţi sensibili ocoliti locul.
Ma dezmeticesc; stau pe un pat intr-un salon cu trei paturi, in dreapta un baiat cu barba si un tatuaj interesant pe mana stanga,in dreapta un batran cu un prosop in cap. In mijloc eu si cele 40 de surate, Celsius. Dupa tratament transpiratii,analize,am inceput sa ne cunoastem. Tanarul,ajunsese adus de mama lui dupa o convulsie grava datorita unei suprainfectii a sinusurilor. Mi-a povestit cat de greu a fost,dar a trecut,acum vrea inapoi la job in Dorobanti la o cafenea. Domnul de langa mine e din Tecuci,are 71 de ani,dintre care 46 de munca din care 35,sef de gara . Initial a racit,nu a dat importanta,dupa care a cazut la pat. La Tecuci a fost internat 2 saptamani dar tratat pentru altceva,apoi la Galati pentru alte doua saptamani,si a ajuns la Bucuresti. Acest om sta de doua luni in spitale. Are un telefon mobil cu care vorbeste cu famila. Imi spune ca are un baiat care lucreaza in China la un santier naval si care a luat avionul sa vina sa-l vada...si plange. Plangea unkiul sa-i spunem,de cate ori vorbea cu ai lui despre situatia lui medicala. Îi era frica de moarte. Dar oare la 71 de ani ce mai aştepti decat asta,o logodna si o tanara cu cracii lungi? Doctorii i-au spus că are o problema cu celulele roşii deşi din câte mi-a spus el este cancer. În disperare să plece acasă îi arată doctoritei că are mama roşie semn că şi globulele alea vor acasă. L-au transferat la municipal. Pe băiatul cu barbă a venit să-l ia acasă , mama. Situaţia în salonul 33 de la Matei Bals s-a schimbat. Am rămas în mijloc însă în dreapta a venit un băiat din bărăgan. Are hepatită şi este aici pentru testele care-l califica pentru interferon. În stânga un domn mai în vârstă pentru acelaşi lucru. Tânărul a venit cu mama şi cu un plic pe care rezidenta doamnei conferenţiar dr. Aramă l-a refuzat violent. Apoi unchiul care nu plecare încă mi-a spus că şi el a vrut să ofere ceva însă la fel a păţit. Ba mai mult l-cu ameninţat că-l dau afară pentru şpagă. Scenă cu plicul s-a petrecut în faţa mea însă celelalte multe pe petrec în fiecare zi. La Matei Bals se schimbă cearceafuri zilnic stăm 3 într-o camera care are dus şi toaletă şi asta e în România. Mi-ar plăcea să fac un stand-up din faţă în care să spun .."oameni buni sunt în românia în faţă unui spital în care nu se da şpagă" . Apropo aici lucrează Nela o infirmieră drăguţă care mereu zâmbeşte şi o altă tanti mai grasă care face curat şi împarte mâncare şi pe care eu o văd Tanti Roz. E târziu acum şi nu mai stat la poveşti . Mâine o să plec de aici şi nu regret dar mă bucur că încă există oameni care fac lucruri din pasiune iar pasiunea lor sunt ceilalţi oameni sunt sting dar uite există şi pentru fi merită să spun în seara asta "bună seara şi bine v-am găsit la povestiri de noapte..
Dupa ce duminik noaptea am fost dus de Peter Pan la Urgenta la Floreasca, a doua zi m-am dus singur la Matei Bals. Dupa o investigatie am fost trimis la chirurgie. Aveam senzatia de domn Lazarescu numai k eu eram pe jos prin curte la Colentina. Aveam aceasta senzatie pentru ca pe fruntea mea erau 40 de grade,la fel insa si afara. Aveam senzatia ca soarele imi trage cu niste ciocane in cap. Pana la urma m-au internat. Enterocolita acuta,capatata la Casa Azugeana,sambata/daca sunteţi sensibili ocoliti locul.
Ma dezmeticesc; stau pe un pat intr-un salon cu trei paturi, in dreapta un baiat cu barba si un tatuaj interesant pe mana stanga,in dreapta un batran cu un prosop in cap. In mijloc eu si cele 40 de surate, Celsius. Dupa tratament transpiratii,analize,am inceput sa ne cunoastem. Tanarul,ajunsese adus de mama lui dupa o convulsie grava datorita unei suprainfectii a sinusurilor. Mi-a povestit cat de greu a fost,dar a trecut,acum vrea inapoi la job in Dorobanti la o cafenea. Domnul de langa mine e din Tecuci,are 71 de ani,dintre care 46 de munca din care 35,sef de gara . Initial a racit,nu a dat importanta,dupa care a cazut la pat. La Tecuci a fost internat 2 saptamani dar tratat pentru altceva,apoi la Galati pentru alte doua saptamani,si a ajuns la Bucuresti. Acest om sta de doua luni in spitale. Are un telefon mobil cu care vorbeste cu famila. Imi spune ca are un baiat care lucreaza in China la un santier naval si care a luat avionul sa vina sa-l vada...si plange. Plangea unkiul sa-i spunem,de cate ori vorbea cu ai lui despre situatia lui medicala. Îi era frica de moarte. Dar oare la 71 de ani ce mai aştepti decat asta,o logodna si o tanara cu cracii lungi? Doctorii i-au spus că are o problema cu celulele roşii deşi din câte mi-a spus el este cancer. În disperare să plece acasă îi arată doctoritei că are mama roşie semn că şi globulele alea vor acasă. L-au transferat la municipal. Pe băiatul cu barbă a venit să-l ia acasă , mama. Situaţia în salonul 33 de la Matei Bals s-a schimbat. Am rămas în mijloc însă în dreapta a venit un băiat din bărăgan. Are hepatită şi este aici pentru testele care-l califica pentru interferon. În stânga un domn mai în vârstă pentru acelaşi lucru. Tânărul a venit cu mama şi cu un plic pe care rezidenta doamnei conferenţiar dr. Aramă l-a refuzat violent. Apoi unchiul care nu plecare încă mi-a spus că şi el a vrut să ofere ceva însă la fel a păţit. Ba mai mult l-cu ameninţat că-l dau afară pentru şpagă. Scenă cu plicul s-a petrecut în faţa mea însă celelalte multe pe petrec în fiecare zi. La Matei Bals se schimbă cearceafuri zilnic stăm 3 într-o camera care are dus şi toaletă şi asta e în România. Mi-ar plăcea să fac un stand-up din faţă în care să spun .."oameni buni sunt în românia în faţă unui spital în care nu se da şpagă" . Apropo aici lucrează Nela o infirmieră drăguţă care mereu zâmbeşte şi o altă tanti mai grasă care face curat şi împarte mâncare şi pe care eu o văd Tanti Roz. E târziu acum şi nu mai stat la poveşti . Mâine o să plec de aici şi nu regret dar mă bucur că încă există oameni care fac lucruri din pasiune iar pasiunea lor sunt ceilalţi oameni sunt sting dar uite există şi pentru fi merită să spun în seara asta "bună seara şi bine v-am găsit la povestiri de noapte..
duminică, iulie 13, 2008
La mare
La ora la care scriu soarele abia mai palpaie enervat k niste bieti muritori il baga in seama doar cand au pielea arsa. Unde se ard sufletele si la ce soare? Sunt mai bine de 10 ani de cand nu am mai vazut un rasarit la mare. Nu a mai fost nimeni pentru care sa se bucure sufletul la un rasarit,sufletul a ales sa doarma mult si sa se arda la soarele unei dupa amieze,k asa e la 30 d ani,k la amiaza. Am vazut rasaritul dupa ce am stat cu echipa cu care lucrez,in club pana in zori. Tin mult la acesti copii frumosi care mi-au amintit k soarele apune dupa niste mari si rasare iarasi din mare. Pentru toti. Ascult verdi,requiem,libera me domine de morte aeterna...si miroase a mare si a suflet
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-712085.jpg)

