Prejudecati

Nu am regrete decat pentru ce nu am facut in trecut. Nu o sa regret ca am declarat la tv cine sunt. Asta mi-a aratat ca sunt puternic si ca m-am luat la tranta cu prejudecatile, desi uneori mi se pare ca m-am luat la tranta cu morile de vant. Cervantes este unul dintre preferatii mei insa nu credeam niciodata ca mi-a patruns atat de puternic in viata.

Primesc multe e-mail-uri in ultimul timp, pe adresa personala de la tineri, adolescenti, care vor sa se sinucida doar pentru ca nutresc sentimente fata de oameni de acelasi sex. Deja cred ca am obosit sa folosesc aceleasi expresii si sa le raspund, ca nu e nicio problema. Le spun ca in eventualitatea ca parintii sau prietenii ar afla, ii prefera vii si gay decat altfel...

Gay-ii sunt oameni veseli in general cu pofta si chef de viata, glumeti si uneori incomozi de glumeti, usor intepatori, insa cu suflet bun...si extrem de talentati in ceea ce fac. Este ca si in cazul femeilor, daca se afla despre ei trebuie sa fie de doua ori mai buni decat un heterosexual sau ca un barbat. De-asta Acasa are mereu opinie si conteaza, pentru ca fiecare se regaseste intr-o poveste de viata si capata curaj sa mearga mai departe sa lupte cu ei. Am deschis ochii din mintea multor romani, iar asta devine periclos pentru ceilalti care nu vor decat o masa de telespectatori care sa cumpere detergent.

Problema care m-a scos din pat la ora asta 2:49 AM este ca atunci cand acei adolescenti se uita la televizor si vad ca de gay se rade, se gandesc ca nu vor ca de ei sa se rada, se considera frustrati si handicapati si nu sunt. Sunt convins ca sunt mai binevoitori si stiu sa fie prieteni mai buni decat multi dintre semenii lor.

Acest status ii stigmatizeaza pe acesti adolescenti care au preocupari bizare pentru secolul in care traim, de exemplu ieri mi-a scris un tanar care merge duminica intr-un loc si recita. Cati realizatori tv, merg duminica la un azil de batrani sa le citeasca sau sa le recite? E mai placut sa stai la o cafenea in Dorobanti sa te vada lumea si paparazzi...? Si dupa o poza in tabloidul de saptamana asta, ce ramane? Cel putin daca le reciti o poezie unor batrani, te intrebi, ce ramane? Amintirea in sufletul unui om, care o sa traiasca acolo vesnic.

Ceea ce crede X sau Y despre gay cred ca nu trebuie interpretat ca parere general valabila, pentru ca sunt oameni si se pot insela, chiar daca X si Y apar la televizor, asta nu le da si dreptul de a fi detinatorii Adevarului Absolut iar daca ei cred altfel decat voi asta nu inseamna ca parerea lor e Lege.

Constat in ultimul timp ca acesti detinatori de Adevar Absolut sunt mai interesati de ceea ce face un om si nu de ceea ce simte un om. Pot insa sa afirm ca nu conteaza cu cine faci sex, pana si maimutele fac asta si nu rad una de cealalta, important este daca Iubesti. Cu asta ramai, cat ai iubit, nu cat sex si cu cine ai facut.
Sufletul tau este cel mai important si nu ceea ce faci tu sub plapuma. Iar Dumnezeu este Iubire, nu sex. Cine se opreste la sex, atat poate, mergi mai departe si asa o sa-L cunosti pe Dumnezeu.

Iubeste si Iubeste-te in egala masura pentru ca esti masura Iubirii si a faptelor tale, ele conteaza daca tu esti o caramida buna de constructie la Templu.

Asculta-ti inima si pe Dumnezeu care iti lasa acolo un sentiment de care trebuie sa ai grija sa-l sadesti , sa ai grija de el si sa-l cresti asa cum se cuvine, daca Dumnezeu a lasat acolo inseamna ca a arunct samanta intr-un teren fertil, pe pietre u cresc decat idei seci si nu sentimente.

Iar daca e am reusit cumva, tu o sa fii mai bun decat mine!

Pet

De astazi am un nou pet. Este un hamster pitic pe care il cheama Mr. Jingle:)

Acum o luna,era cald

De astazi vedeti vedetele Acasa in noi ipostaze inaine de filme,publicitate sau emisiuni,atunci am facut aceasta fotografie. Dincolo de aceasta fabrica de viata si vise,care munceste non-stop,Buftea e un loc pentru suflete si placerea lor de a gusta, cele mai frumoase apusuri. Mircea

Dansez pentru mine

Iubesc dansul, abia astept sa merg la Alvin Ailey American Dance Theater ,vin pe 22 septembrie la Bucuresti. Acum insa vreau sa va arat altceva.



Am ramas pasionat de dans de cand eram purtator de cuvant la Teatrul de Balet Clasic si Contemporan "Oleg Danovski" din Constanta care acum nu mai exista.



Atunci m-am indragostit pentru totdeuna de Pina Bausch, Caciuleanu si Bejart, insa ce vreau sa va arat se inscrie in ceea ce cred eu; Dansul este limba oamenilor de pretutindeni. Daca prin muzica Dumnezeu ne vorbeste, prin dans, vorbim noi cu El.



Astept sa imi spuneti, ce vor cei doi sa-i spuna lui Dumnezeu si noua?

Prima zi de scoala

Aici Bucuresti, Romania, ora exacta. . . . . . a fost ora 7(asta auzeam la radio bucuresti in fiecare zi de scoala, inclusiv sambata)

Asa incepea ziua de 15 septembrie pentru mine.

de cele mai multe ori satul de nisip, soare, rude in vizita, asteptam sa vina 15 septembrie, chiar daca temele de vacanta nu erau gata in totalitate, nu mai aveam rabdare. ma uitam pe geam sa vad daca s-au strans colegii in curtea scolii. Erau cativa, era abia 7:15. Locuiam la Constanta vis-a-vis de scoala 11.

Mai stateam putin. Mama pregatise ceai si paine prajita cu unt. Mult timp nu am mai mancat combinatia asta. Imi amintea de fiecare dimineata cand plecam la scoala si cat de saraci eram.

Desi nu aveam bani, mama avea o obsesie, pantofi noi pentru prima zi de scoala. Si astazi cand trec pe langa copii de clasa intai ma uit sa vad daca au pantofi noi. Ai mei cei de atunci erau frumoasi, imi doresc o pereche identica si astazi, insa pe aceia i-am urat vreo saptamana, ma strangeau si prima saptamana de scoala imi venea sa-i arunc dupa care ne imprieteneam. In ultima saptamana de scoala abia daca imi mai stateau in picioare, deveneau largi din cauza alergarilor frecvente si urcatului in copaci se largeau....mult.

Prima mea zi de scoala, clasa intai nu era chiar una fericita. Va spuneam ca nu aveam bani mai deloc. Mama divortase cu vreo luna inainte de 15 septembrie. Ramasese sa lucreze pe aceiasi pozitie,datorita divortului nu era eligibila sa fie membru de partid asa ca a ramas pana in 1989 pe acelasi post.

Tata ne lasase linistea si luase toata mobila de sufragerie. Nu o sa uit niciodata ca in sufrageria noastra nu erau nici macar perdele la geam si imi amintesc si acum ca acolo mirosea doar a parchet. Nu intram in camera pentru ca avea un sunet ciudat asa goala.

Dupa un proces in care am fost intrebat de un domn de la autoritatea tutelara cu cine vreau sa traiesc...alesesem, tatal meu nu era chiar asa de mandru de mine sau de sora mea, pentru ca nu il alesesem pe el.

Cu o saptamana inainte de scoala mergeam sa cumparam rechizite. Pana si astea se gaseau greu atunci, insa functiona un sistem de relatii bine pus la punct. Mama avea o prietena la o librarie pe care o aproviziona cu oua si faina iar ea ne dadea rechizite si carti. Imi amintesc ca o data doamna respectiva m-a intrebat daca nu vreau o jucarie, ceva, o mingie. Avea o privire complice si insista ca astfel mama sa imi cumpere si o jucarie sau o mingie. Mama atunci m-a intrebat ce vreau sa imi cumpere de acolo. Am spus ca nu vreau nimic, ca nu avem bani. A fost prima data cand mama a plans de fata cu mine.

Prima zi de scoala a devenit cu anii, super cool. Stiam ca trebuie sa am in minte compunerea cu tema, cum mi-am petrecut vacanta de vara...asta era prima zi de scoala.

Inca duc dorul unor zile cu mainile manjite cu cerneala, a pauzelor in care fugeam acasa si stateam cu urechea ciulita sa aud soneria.Mi-e dor de Gina prietena mea care locuia deasupra mea, cea cu care mi-am petrecut mai mult timp decat cu sora mea mai mare, de Radu vecinul de usa si de mine...cel de atunci.

Prea bun...

...sau prea prost. Unde se termina bunatatea si incepe prostia.

Unde se termina memoria ultimului bine facut, sa inceapa bataia de joc...?

De ce oamenii buni , nu sunt decat oameni buni si atat fara ca cineva sa le puna eticheta, prost?

uneori dorul...