Am ajuns la Milano seara. N stiu de ce este atat de familiar pentru mine acest oras insa daca as vrea sa stau aici, ma gandesc ca as putea. Dupa un dus scurt, am plecat in oras. E aproape la fel si totusi schimbat.Reclame la haine pe IL Duomo. Nu stiu de ce se ingramadeste lumea sa-l vada, ca si daca stai o viata la Milano tot nu reusesti sa-l vezi cu adevarat. Eu abia daca am vazut o usa si vin de ceva timp la Milano. Am obosit sunt trezuit de la 8 dimineatza si este deja 11 si ma plimb pe strazi goale. Desi metropola, lumea totusi doarme, orasul totusi doarme.
M-am cazat in fata Garii din Milano, am o terasa superba cu vedere catre Gara. Construita de Musollini este intr-adevar tot un Dom unde vin sa se inchine trenurile. Cred ca si printre trenuri si locomotive exista mandrii de genul"eu m-am garat la Milano" , altfel nu imi explic.
E apropae miezul noptii si nu ma dau plecat de pe Via dela Spiga si celebrele magazine. Cred ca daca aduni preturile si inmultesti cu ce au ei pe acolo da PIB-ul unei tari africane. M-am oprit putin sa ma uit la niste lucruri prin vitrine...am plecat tot pe jos cum am venit, am vorbit la telefon o groaza si am ajuns iar in zona Gari Centrale.
Acum daca iar a venit vorba de gara trebuie sa va spun ca in fata garii din Milano e ca in fata garii din Galati. Se vorbeste romaneste mai mult decat orice alta limba, pana si africanii aciuati pe acolo sunt in minoritate. Ma asez si langa mine apar doi tineri, nu au mai mult de 20 de ani si ma intreaba in italiana daca nu cumva caut servicii sexuale complete.Am spus ca nu, dupa care ii aud vorbind romaneste"hai ma sa plecam". Deja in mintea mea m-am gandit cati ore sunt?!? Multi. Ma opresc alti doi tineri, ma stiau de data asta, la fel de prostituati ca si ceilalti doi. Unul e din Vaslui celallt din Husi, stau de doi ani la Milano si cu asta se ocupa;prostitutia. Parintii acasa stiu ca lucreaza in constructii insa nu prea vad pe mainile lor nici urma de var sau mortar. Pe fata insa, teama sa nu fie prinsi iar de politie si oboseala acumulata dupa doi ani in care au dormit in fiecare seara in alta parte.
Mi-am pus gluga si am inceput sa mai umblu putin deja era trecut de miezul noptii. In jurul garii numai romani care daca nu au reusit, nu se pot intoarce acasa, nereusiti si au apelat la cea mai veche meserie din lume. Gasesc batrani homosexuali dispusi sa plateasca. Alti doi rmani trec pe langa mine tragand de o anumita parte a pantalonului..."e jale bah, nu e nimic in seara asta " il aud pe unul. Parul meu blond m-a ajutat intotdeuna in astfel de situatii...celalalt are un cercel dizgratios in ureche, merge se opreste langa o masina si incepe sa urinez exact pe portiera siferului.
Acum ma intreb de se mira unii si altii de tratamentul pe care romanii il au in Italia cand fac asa ceva, iar cei care vin cu texte gen, "sunt si romani buni si muncitori(sunt asta stim si noi), sa mearga sa spele portiera unde un roman a facut ceea ce probabil facea si acasa, unde ar fi luat si o bataie zdravana.
milan
Asculta mai multe audio Blog »
luni, octombrie 13, 2008
luni, septembrie 29, 2008
J.L. Borges
Am inceput sa il iubesc pe Borges cand Ana Maria Munteanu, mentorul meu de la acea vreme mi l-a dezvaluit. Facea un spectacol cu Sergiu Anghel, Adio Tristezza...de atunci il iunbesc si pe Piazzola si tangoul. Am regasit un text a lui Borges pe blogul Danei Nalbaru, mi-am reamintit de Borges, tristezza, tango , Piazzola si cum eram dar si ce am invatat.
Dupa un anumit timp,omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta si asa, omul incepe sa invete…ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum,pentru ca terenul lui ‘ maine ‘este prea nesigur pentru a face planuri …si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet,in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta,ca intradevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi decineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,fara a pretinde sa te schimbe,iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tinesi acum s-au dus si nu mai sunt…
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau saceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten,dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,toate se invata doar cu timpul…
J.L. Borges
Dupa un anumit timp,omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta si asa, omul incepe sa invete…ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum,pentru ca terenul lui ‘ maine ‘este prea nesigur pentru a face planuri …si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet,in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta,ca intradevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi decineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,fara a pretinde sa te schimbe,iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tinesi acum s-au dus si nu mai sunt…
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau saceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten,dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,toate se invata doar cu timpul…
J.L. Borges
luni, septembrie 22, 2008
Prejudecati
Nu am regrete decat pentru ce nu am facut in trecut. Nu o sa regret ca am declarat la tv cine sunt. Asta mi-a aratat ca sunt puternic si ca m-am luat la tranta cu prejudecatile, desi uneori mi se pare ca m-am luat la tranta cu morile de vant. Cervantes este unul dintre preferatii mei insa nu credeam niciodata ca mi-a patruns atat de puternic in viata.
Primesc multe e-mail-uri in ultimul timp, pe adresa personala de la tineri, adolescenti, care vor sa se sinucida doar pentru ca nutresc sentimente fata de oameni de acelasi sex. Deja cred ca am obosit sa folosesc aceleasi expresii si sa le raspund, ca nu e nicio problema. Le spun ca in eventualitatea ca parintii sau prietenii ar afla, ii prefera vii si gay decat altfel...
Gay-ii sunt oameni veseli in general cu pofta si chef de viata, glumeti si uneori incomozi de glumeti, usor intepatori, insa cu suflet bun...si extrem de talentati in ceea ce fac. Este ca si in cazul femeilor, daca se afla despre ei trebuie sa fie de doua ori mai buni decat un heterosexual sau ca un barbat. De-asta Acasa are mereu opinie si conteaza, pentru ca fiecare se regaseste intr-o poveste de viata si capata curaj sa mearga mai departe sa lupte cu ei. Am deschis ochii din mintea multor romani, iar asta devine periclos pentru ceilalti care nu vor decat o masa de telespectatori care sa cumpere detergent.
Problema care m-a scos din pat la ora asta 2:49 AM este ca atunci cand acei adolescenti se uita la televizor si vad ca de gay se rade, se gandesc ca nu vor ca de ei sa se rada, se considera frustrati si handicapati si nu sunt. Sunt convins ca sunt mai binevoitori si stiu sa fie prieteni mai buni decat multi dintre semenii lor.
Acest status ii stigmatizeaza pe acesti adolescenti care au preocupari bizare pentru secolul in care traim, de exemplu ieri mi-a scris un tanar care merge duminica intr-un loc si recita. Cati realizatori tv, merg duminica la un azil de batrani sa le citeasca sau sa le recite? E mai placut sa stai la o cafenea in Dorobanti sa te vada lumea si paparazzi...? Si dupa o poza in tabloidul de saptamana asta, ce ramane? Cel putin daca le reciti o poezie unor batrani, te intrebi, ce ramane? Amintirea in sufletul unui om, care o sa traiasca acolo vesnic.
Ceea ce crede X sau Y despre gay cred ca nu trebuie interpretat ca parere general valabila, pentru ca sunt oameni si se pot insela, chiar daca X si Y apar la televizor, asta nu le da si dreptul de a fi detinatorii Adevarului Absolut iar daca ei cred altfel decat voi asta nu inseamna ca parerea lor e Lege.
Constat in ultimul timp ca acesti detinatori de Adevar Absolut sunt mai interesati de ceea ce face un om si nu de ceea ce simte un om. Pot insa sa afirm ca nu conteaza cu cine faci sex, pana si maimutele fac asta si nu rad una de cealalta, important este daca Iubesti. Cu asta ramai, cat ai iubit, nu cat sex si cu cine ai facut.
Sufletul tau este cel mai important si nu ceea ce faci tu sub plapuma. Iar Dumnezeu este Iubire, nu sex. Cine se opreste la sex, atat poate, mergi mai departe si asa o sa-L cunosti pe Dumnezeu.
Iubeste si Iubeste-te in egala masura pentru ca esti masura Iubirii si a faptelor tale, ele conteaza daca tu esti o caramida buna de constructie la Templu.
Asculta-ti inima si pe Dumnezeu care iti lasa acolo un sentiment de care trebuie sa ai grija sa-l sadesti , sa ai grija de el si sa-l cresti asa cum se cuvine, daca Dumnezeu a lasat acolo inseamna ca a arunct samanta intr-un teren fertil, pe pietre u cresc decat idei seci si nu sentimente.
Iar daca e am reusit cumva, tu o sa fii mai bun decat mine!
Primesc multe e-mail-uri in ultimul timp, pe adresa personala de la tineri, adolescenti, care vor sa se sinucida doar pentru ca nutresc sentimente fata de oameni de acelasi sex. Deja cred ca am obosit sa folosesc aceleasi expresii si sa le raspund, ca nu e nicio problema. Le spun ca in eventualitatea ca parintii sau prietenii ar afla, ii prefera vii si gay decat altfel...
Gay-ii sunt oameni veseli in general cu pofta si chef de viata, glumeti si uneori incomozi de glumeti, usor intepatori, insa cu suflet bun...si extrem de talentati in ceea ce fac. Este ca si in cazul femeilor, daca se afla despre ei trebuie sa fie de doua ori mai buni decat un heterosexual sau ca un barbat. De-asta Acasa are mereu opinie si conteaza, pentru ca fiecare se regaseste intr-o poveste de viata si capata curaj sa mearga mai departe sa lupte cu ei. Am deschis ochii din mintea multor romani, iar asta devine periclos pentru ceilalti care nu vor decat o masa de telespectatori care sa cumpere detergent.
Problema care m-a scos din pat la ora asta 2:49 AM este ca atunci cand acei adolescenti se uita la televizor si vad ca de gay se rade, se gandesc ca nu vor ca de ei sa se rada, se considera frustrati si handicapati si nu sunt. Sunt convins ca sunt mai binevoitori si stiu sa fie prieteni mai buni decat multi dintre semenii lor.
Acest status ii stigmatizeaza pe acesti adolescenti care au preocupari bizare pentru secolul in care traim, de exemplu ieri mi-a scris un tanar care merge duminica intr-un loc si recita. Cati realizatori tv, merg duminica la un azil de batrani sa le citeasca sau sa le recite? E mai placut sa stai la o cafenea in Dorobanti sa te vada lumea si paparazzi...? Si dupa o poza in tabloidul de saptamana asta, ce ramane? Cel putin daca le reciti o poezie unor batrani, te intrebi, ce ramane? Amintirea in sufletul unui om, care o sa traiasca acolo vesnic.
Ceea ce crede X sau Y despre gay cred ca nu trebuie interpretat ca parere general valabila, pentru ca sunt oameni si se pot insela, chiar daca X si Y apar la televizor, asta nu le da si dreptul de a fi detinatorii Adevarului Absolut iar daca ei cred altfel decat voi asta nu inseamna ca parerea lor e Lege.
Constat in ultimul timp ca acesti detinatori de Adevar Absolut sunt mai interesati de ceea ce face un om si nu de ceea ce simte un om. Pot insa sa afirm ca nu conteaza cu cine faci sex, pana si maimutele fac asta si nu rad una de cealalta, important este daca Iubesti. Cu asta ramai, cat ai iubit, nu cat sex si cu cine ai facut.
Sufletul tau este cel mai important si nu ceea ce faci tu sub plapuma. Iar Dumnezeu este Iubire, nu sex. Cine se opreste la sex, atat poate, mergi mai departe si asa o sa-L cunosti pe Dumnezeu.
Iubeste si Iubeste-te in egala masura pentru ca esti masura Iubirii si a faptelor tale, ele conteaza daca tu esti o caramida buna de constructie la Templu.
Asculta-ti inima si pe Dumnezeu care iti lasa acolo un sentiment de care trebuie sa ai grija sa-l sadesti , sa ai grija de el si sa-l cresti asa cum se cuvine, daca Dumnezeu a lasat acolo inseamna ca a arunct samanta intr-un teren fertil, pe pietre u cresc decat idei seci si nu sentimente.
Iar daca e am reusit cumva, tu o sa fii mai bun decat mine!
vineri, septembrie 19, 2008
luni, septembrie 15, 2008
Acum o luna,era cald
-711003.jpg)
Dansez pentru mine
Iubesc dansul, abia astept sa merg la Alvin Ailey American Dance Theater ,vin pe 22 septembrie la Bucuresti. Acum insa vreau sa va arat altceva.
Am ramas pasionat de dans de cand eram purtator de cuvant la Teatrul de Balet Clasic si Contemporan "Oleg Danovski" din Constanta care acum nu mai exista.
Atunci m-am indragostit pentru totdeuna de Pina Bausch, Caciuleanu si Bejart, insa ce vreau sa va arat se inscrie in ceea ce cred eu; Dansul este limba oamenilor de pretutindeni. Daca prin muzica Dumnezeu ne vorbeste, prin dans, vorbim noi cu El.
Astept sa imi spuneti, ce vor cei doi sa-i spuna lui Dumnezeu si noua?
Am ramas pasionat de dans de cand eram purtator de cuvant la Teatrul de Balet Clasic si Contemporan "Oleg Danovski" din Constanta care acum nu mai exista.
Atunci m-am indragostit pentru totdeuna de Pina Bausch, Caciuleanu si Bejart, insa ce vreau sa va arat se inscrie in ceea ce cred eu; Dansul este limba oamenilor de pretutindeni. Daca prin muzica Dumnezeu ne vorbeste, prin dans, vorbim noi cu El.
Astept sa imi spuneti, ce vor cei doi sa-i spuna lui Dumnezeu si noua?
Prima zi de scoala
Aici Bucuresti, Romania, ora exacta. . . . . . a fost ora 7(asta auzeam la radio bucuresti in fiecare zi de scoala, inclusiv sambata)
Asa incepea ziua de 15 septembrie pentru mine.
de cele mai multe ori satul de nisip, soare, rude in vizita, asteptam sa vina 15 septembrie, chiar daca temele de vacanta nu erau gata in totalitate, nu mai aveam rabdare. ma uitam pe geam sa vad daca s-au strans colegii in curtea scolii. Erau cativa, era abia 7:15. Locuiam la Constanta vis-a-vis de scoala 11.
Mai stateam putin. Mama pregatise ceai si paine prajita cu unt. Mult timp nu am mai mancat combinatia asta. Imi amintea de fiecare dimineata cand plecam la scoala si cat de saraci eram.
Desi nu aveam bani, mama avea o obsesie, pantofi noi pentru prima zi de scoala. Si astazi cand trec pe langa copii de clasa intai ma uit sa vad daca au pantofi noi. Ai mei cei de atunci erau frumoasi, imi doresc o pereche identica si astazi, insa pe aceia i-am urat vreo saptamana, ma strangeau si prima saptamana de scoala imi venea sa-i arunc dupa care ne imprieteneam. In ultima saptamana de scoala abia daca imi mai stateau in picioare, deveneau largi din cauza alergarilor frecvente si urcatului in copaci se largeau....mult.
Prima mea zi de scoala, clasa intai nu era chiar una fericita. Va spuneam ca nu aveam bani mai deloc. Mama divortase cu vreo luna inainte de 15 septembrie. Ramasese sa lucreze pe aceiasi pozitie,datorita divortului nu era eligibila sa fie membru de partid asa ca a ramas pana in 1989 pe acelasi post.
Tata ne lasase linistea si luase toata mobila de sufragerie. Nu o sa uit niciodata ca in sufrageria noastra nu erau nici macar perdele la geam si imi amintesc si acum ca acolo mirosea doar a parchet. Nu intram in camera pentru ca avea un sunet ciudat asa goala.
Dupa un proces in care am fost intrebat de un domn de la autoritatea tutelara cu cine vreau sa traiesc...alesesem, tatal meu nu era chiar asa de mandru de mine sau de sora mea, pentru ca nu il alesesem pe el.
Cu o saptamana inainte de scoala mergeam sa cumparam rechizite. Pana si astea se gaseau greu atunci, insa functiona un sistem de relatii bine pus la punct. Mama avea o prietena la o librarie pe care o aproviziona cu oua si faina iar ea ne dadea rechizite si carti. Imi amintesc ca o data doamna respectiva m-a intrebat daca nu vreau o jucarie, ceva, o mingie. Avea o privire complice si insista ca astfel mama sa imi cumpere si o jucarie sau o mingie. Mama atunci m-a intrebat ce vreau sa imi cumpere de acolo. Am spus ca nu vreau nimic, ca nu avem bani. A fost prima data cand mama a plans de fata cu mine.
Prima zi de scoala a devenit cu anii, super cool. Stiam ca trebuie sa am in minte compunerea cu tema, cum mi-am petrecut vacanta de vara...asta era prima zi de scoala.
Inca duc dorul unor zile cu mainile manjite cu cerneala, a pauzelor in care fugeam acasa si stateam cu urechea ciulita sa aud soneria.Mi-e dor de Gina prietena mea care locuia deasupra mea, cea cu care mi-am petrecut mai mult timp decat cu sora mea mai mare, de Radu vecinul de usa si de mine...cel de atunci.
Asa incepea ziua de 15 septembrie pentru mine.
de cele mai multe ori satul de nisip, soare, rude in vizita, asteptam sa vina 15 septembrie, chiar daca temele de vacanta nu erau gata in totalitate, nu mai aveam rabdare. ma uitam pe geam sa vad daca s-au strans colegii in curtea scolii. Erau cativa, era abia 7:15. Locuiam la Constanta vis-a-vis de scoala 11.
Mai stateam putin. Mama pregatise ceai si paine prajita cu unt. Mult timp nu am mai mancat combinatia asta. Imi amintea de fiecare dimineata cand plecam la scoala si cat de saraci eram.
Desi nu aveam bani, mama avea o obsesie, pantofi noi pentru prima zi de scoala. Si astazi cand trec pe langa copii de clasa intai ma uit sa vad daca au pantofi noi. Ai mei cei de atunci erau frumoasi, imi doresc o pereche identica si astazi, insa pe aceia i-am urat vreo saptamana, ma strangeau si prima saptamana de scoala imi venea sa-i arunc dupa care ne imprieteneam. In ultima saptamana de scoala abia daca imi mai stateau in picioare, deveneau largi din cauza alergarilor frecvente si urcatului in copaci se largeau....mult.
Prima mea zi de scoala, clasa intai nu era chiar una fericita. Va spuneam ca nu aveam bani mai deloc. Mama divortase cu vreo luna inainte de 15 septembrie. Ramasese sa lucreze pe aceiasi pozitie,datorita divortului nu era eligibila sa fie membru de partid asa ca a ramas pana in 1989 pe acelasi post.
Tata ne lasase linistea si luase toata mobila de sufragerie. Nu o sa uit niciodata ca in sufrageria noastra nu erau nici macar perdele la geam si imi amintesc si acum ca acolo mirosea doar a parchet. Nu intram in camera pentru ca avea un sunet ciudat asa goala.
Dupa un proces in care am fost intrebat de un domn de la autoritatea tutelara cu cine vreau sa traiesc...alesesem, tatal meu nu era chiar asa de mandru de mine sau de sora mea, pentru ca nu il alesesem pe el.
Cu o saptamana inainte de scoala mergeam sa cumparam rechizite. Pana si astea se gaseau greu atunci, insa functiona un sistem de relatii bine pus la punct. Mama avea o prietena la o librarie pe care o aproviziona cu oua si faina iar ea ne dadea rechizite si carti. Imi amintesc ca o data doamna respectiva m-a intrebat daca nu vreau o jucarie, ceva, o mingie. Avea o privire complice si insista ca astfel mama sa imi cumpere si o jucarie sau o mingie. Mama atunci m-a intrebat ce vreau sa imi cumpere de acolo. Am spus ca nu vreau nimic, ca nu avem bani. A fost prima data cand mama a plans de fata cu mine.
Prima zi de scoala a devenit cu anii, super cool. Stiam ca trebuie sa am in minte compunerea cu tema, cum mi-am petrecut vacanta de vara...asta era prima zi de scoala.
Inca duc dorul unor zile cu mainile manjite cu cerneala, a pauzelor in care fugeam acasa si stateam cu urechea ciulita sa aud soneria.Mi-e dor de Gina prietena mea care locuia deasupra mea, cea cu care mi-am petrecut mai mult timp decat cu sora mea mai mare, de Radu vecinul de usa si de mine...cel de atunci.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)