Animale de companie

Nici nu stiu ce titlu sa pun povestioarei de mai jos.
Joi seara am avut-o invitata in platou pe Celia, care mi-a povestit ca s-a despartit de Kemal, omul cu care trebuia sa se casatoreasca pe 10.10.2010.

Evenimentul nu mai are loc si fata, sincer. e foarte trista. Dupa cum stiti are un catel pe care il cheama Ashk. In parc, Ashk s-a imprietenit cu o catelusa Yorkshire terrier pe care o plimba o fata, verisoara Biancai Dragusanu. Au decis astfel in aceste zilet de primavara si hormoni sa-i imprieteneasca si mai mult adica in sensul in care catelusa Biancai sa faca pui...

In acelasi timp nici Bianca nu mai este cu Catalin, nu stiu daca planuisera vreo nunta pe 10.10.2010, insa cert lucru este ca nu se mai casatoresc.

Intrebarea mea este, noi, oamenii nu suntem de fapt animalele de companie ale partenerilor nostri cu patru picioare ? Nu sunt ei mai intelepti?

Un lucru este sigur, daca ramai singur si esuezi lamentabil inrt-o relatie, inseamna ca animalul tau de companie va cunoaste fericirea si implinirea sexuala...curand!

Lond ON

La ora la care scriu, zboooor. Vin de la Londra unde mi-ar placea sa-mi petrec chiar si sfarsitul lumii, nu de alta dar sunt convins ca englezii l-ar organiza si pe asta foarte bine.

O sursa de creativitate , iar dupa mine un spectacol care nu se termina niciodata, pentru ca daca te opresti sa te uiti in jur e ca si cum te-ai uita la un film, in care toti cei care trec pe langa tine sunt actori.

Atat de diferiti ca stil sau infatisare, idei sau nationalitate, culoare a pielii sau orientare sexuala , mereu am senzatia ca ma uit la un film al carui subiect unitar este chiar Londra.

Desi este plin de reguli peisajul si oamenii care se supun, iti dau o pofta asa de mare sa te simti liber incat intri si tu in acest film. Nu pot sa afirm ca este locul perfect, pentru in astfel de locuri te plictisesti repede, insa este locul care te provoaca succesiv sa iti contruesti efigii ale zilelor pe care le petreci acolo. Iti provoaca mintea si mentalitatea sa se largeasca sa vada ca desi Pamantul se invarte , oamenii nu stau pe loc, iar asta nu numai de dragul de nu exista contradictie in termeni.

De multe ori am senzatia ca orasele europene seamana intre ele, Munchen, cu Praga, Praga cu Paris, Paris cu Milano, insa Londra este altceva, iar asta tine mai mult de spiritul liber al celor nascuti pe insula.

-scris la momentul respectiv si uitat in laptop in documente-

ASTEPT COMENTARII

Plastic

Daca inainte de 1989 foloseam lemnul, peste tot, dupa minunata Revolutie a aparut pregnant in viata noastra plasticul, am inlocuit lemnul si nu din dorinta noastra de a proteja natura plasticul. Fiecare roman are o punga de plastic, un pahar sau tacamuri de plastic pe care le uita prin paduri.

Daca stramosii nostri au trecut prin epoca fierului a bronzului a pietrei , am senzatia ca viata noastra s-a mutat in plastic. Avem haine de plastic instrumente de scris si tot felul, de plastic. Viata noastra s-a mutat in plastic, iar limba de lemn a devenit de plastic.

In seara asta vorbim de chirurgie plastica si nu numai, insa speranta mea este ca gandurile si inimile noastre sa nu devina din acelasi material. Plastic.
Inlocuieste plasticul chiar si sentimentul acela ca nu te simti bine in pielea ta , dar cat te tine ?

Maharu si Sensuala lui

sunt iar impreuna,de fapt cred ca totul e numai o facatura a neuronului blond.  Cand intra in neagra nebagare in seama e singura arma sa atace gazetele si emisiunile.  As fi vrut sa pun o poza cu un olimpic la fizica, dar traiesc in tara in care fetele vor sa fie olimpice in paturile interlopilor si nu la literatura! Peisajul la cota 2000,superb. De la masa blondei,se mai aude(in tot restaurantul)"senzualo, da-i in p... mea". Misto?

m.

Boc...? Nu, Brown.

m.

Povestesc

Nici nu s-au uscat florile de saptamana ce a trecut ca ne pregatim iar cu flori pentru fiinte dragi. Fie ca sunt mame, sotii, surori, matusi sau mamaia de la tara, sunt rasfatatele acestei luni a lui marte. Recunoscut drept zeu al razboilui si al armelor acesta si-a pus totusi amprenta si asupra perioadei pe care o traim. Nu mai exista zei in vremurile noastre, nici arme cu care ne obisnuise Marte, scut sabie, halebarda, aruncator de flacari. Dar razboiul a ramas si in vremurile noastre. Nu exista inamici, ci doar combatanti, care se impart si se repliaza in functie de sex.
Femeile nu mai ies vopsite cu negru pe fata la lupta si doar cu dermatograful in coltul ochiului ca asa le-a invatat generaleasa Bardot in anii 70. Nu mai trag cu arme , doar cu ochiul printre pleoape. Femeile timpului nostru desi piloteza avioane de razboi nu lanseaza bombe, doar vorbe , asa intr-o doara , cat sa-l doara pe ianmic