La ora la care scriu, zboooor. Vin de la Londra unde mi-ar placea sa-mi petrec chiar si sfarsitul lumii, nu de alta dar sunt convins ca englezii l-ar organiza si pe asta foarte bine.
O sursa de creativitate , iar dupa mine un spectacol care nu se termina niciodata, pentru ca daca te opresti sa te uiti in jur e ca si cum te-ai uita la un film, in care toti cei care trec pe langa tine sunt actori.
Atat de diferiti ca stil sau infatisare, idei sau nationalitate, culoare a pielii sau orientare sexuala , mereu am senzatia ca ma uit la un film al carui subiect unitar este chiar Londra.
Desi este plin de reguli peisajul si oamenii care se supun, iti dau o pofta asa de mare sa te simti liber incat intri si tu in acest film. Nu pot sa afirm ca este locul perfect, pentru in astfel de locuri te plictisesti repede, insa este locul care te provoaca succesiv sa iti contruesti efigii ale zilelor pe care le petreci acolo. Iti provoaca mintea si mentalitatea sa se largeasca sa vada ca desi Pamantul se invarte , oamenii nu stau pe loc, iar asta nu numai de dragul de nu exista contradictie in termeni.
De multe ori am senzatia ca orasele europene seamana intre ele, Munchen, cu Praga, Praga cu Paris, Paris cu Milano, insa Londra este altceva, iar asta tine mai mult de spiritul liber al celor nascuti pe insula.
-scris la momentul respectiv si uitat in laptop in documente-
duminică, aprilie 04, 2010
miercuri, martie 24, 2010
Plastic
Daca inainte de 1989 foloseam lemnul, peste tot, dupa minunata Revolutie a aparut pregnant in viata noastra plasticul, am inlocuit lemnul si nu din dorinta noastra de a proteja natura plasticul. Fiecare roman are o punga de plastic, un pahar sau tacamuri de plastic pe care le uita prin paduri.
Daca stramosii nostri au trecut prin epoca fierului a bronzului a pietrei , am senzatia ca viata noastra s-a mutat in plastic. Avem haine de plastic instrumente de scris si tot felul, de plastic. Viata noastra s-a mutat in plastic, iar limba de lemn a devenit de plastic.
In seara asta vorbim de chirurgie plastica si nu numai, insa speranta mea este ca gandurile si inimile noastre sa nu devina din acelasi material. Plastic.
Inlocuieste plasticul chiar si sentimentul acela ca nu te simti bine in pielea ta , dar cat te tine ?
Daca stramosii nostri au trecut prin epoca fierului a bronzului a pietrei , am senzatia ca viata noastra s-a mutat in plastic. Avem haine de plastic instrumente de scris si tot felul, de plastic. Viata noastra s-a mutat in plastic, iar limba de lemn a devenit de plastic.
In seara asta vorbim de chirurgie plastica si nu numai, insa speranta mea este ca gandurile si inimile noastre sa nu devina din acelasi material. Plastic.
Inlocuieste plasticul chiar si sentimentul acela ca nu te simti bine in pielea ta , dar cat te tine ?
duminică, martie 14, 2010
Maharu si Sensuala lui
sunt iar impreuna,de fapt cred ca totul e numai o facatura a neuronului blond. Cand intra in neagra nebagare in seama e singura arma sa atace gazetele si emisiunile. As fi vrut sa pun o poza cu un olimpic la fizica, dar traiesc in tara in care fetele vor sa fie olimpice in paturile interlopilor si nu la literatura! Peisajul la cota 2000,superb. De la masa blondei,se mai aude(in tot restaurantul)"senzualo, da-i in p... mea". Misto?
m.
duminică, martie 07, 2010
Povestesc
Nici nu s-au uscat florile de saptamana ce a trecut ca ne pregatim iar cu flori pentru fiinte dragi. Fie ca sunt mame, sotii, surori, matusi sau mamaia de la tara, sunt rasfatatele acestei luni a lui marte. Recunoscut drept zeu al razboilui si al armelor acesta si-a pus totusi amprenta si asupra perioadei pe care o traim. Nu mai exista zei in vremurile noastre, nici arme cu care ne obisnuise Marte, scut sabie, halebarda, aruncator de flacari. Dar razboiul a ramas si in vremurile noastre. Nu exista inamici, ci doar combatanti, care se impart si se repliaza in functie de sex.
Femeile nu mai ies vopsite cu negru pe fata la lupta si doar cu dermatograful in coltul ochiului ca asa le-a invatat generaleasa Bardot in anii 70. Nu mai trag cu arme , doar cu ochiul printre pleoape. Femeile timpului nostru desi piloteza avioane de razboi nu lanseaza bombe, doar vorbe , asa intr-o doara , cat sa-l doara pe ianmic
Femeile nu mai ies vopsite cu negru pe fata la lupta si doar cu dermatograful in coltul ochiului ca asa le-a invatat generaleasa Bardot in anii 70. Nu mai trag cu arme , doar cu ochiul printre pleoape. Femeile timpului nostru desi piloteza avioane de razboi nu lanseaza bombe, doar vorbe , asa intr-o doara , cat sa-l doara pe ianmic
Bad Romance is Good
Ma tot intrebam cum vor arata femeile in secolul asta, pentru ca in opinia mea, moda e ciclica. Daca in anii trecuti am observat ca frumusetea corpului dezgolit a fost atuul numarul unu, la fel ca in Grecia sau Roma antica, se pare ca ritmul alert in care se scurg zilele noastre ne face sa mergem catre o alte perioade.
Lady Gaga arata ca o pictura. Uneori din Renastere alta data Impresionista, cert lucru este ca frumusetea vin din ceea ce simte fiecare. Iar daca ceea ce simti este si exprimat vizual atunci inseamna ca esti detinatorul unei carcase imbracate dupa chipul si asemanarea sufletului tau. Esti pictorul,modelul dar si privitorul unei picturi 4D, in fine, depinde de fiecare cate „dimensiuni” poseda sau isi dezvolta.
Revenind la Lady Gaga, e o fata care vine din spate si o impinge cu look-ul ei, dar mai ales cu vocea si calitatile de compozitor si producator pe matusa muzicii pop, Madonna culturista. O impinge serios din spate dupa ce Madonna s-a tot reinventat cu succes, aproape jumatate de secol.
Vorbim asadar despre o „lady” care potrivit Renasterii trebuie sa stie si sa faca multe dar si sa fie foarte instruita. Sa cante, sa danseze, sa compuna, sa produca, sa coregrafieze, sa se produca, sa scrie pe blog, sa provoace controversa nu intr-o Agora adevarata ci intr-una virtuala, sa socializeze cu fanii nu la Therme ci pe Facebook. Ca asa arata Renasterea in anii 2000. Iar fiecare aparitie a artistei este ca un eveniment. Indiferent ca are un homar in cap, sau o peruca, un breton din zilele noastre si un super machiaj, lady gaga, canta si compune si are grija de fiecare aparitie televizata sau nu, din respect pentru sufletul ei dar mai ales pentru voi, cei cativa consumatori de arta moderna, nu de produse.
Am renuntat sa mai cred in soliste de muzica care isi taraie rochia facuta de cineva pe scarile de la „Mamaia”, care canta pisa compusa de altcineva, pe versurile, altcuiva, aranjamentul orchstral al altcuiva sau coregrafia cuiva apropiat. Cred in omul care compune , scrie nu numai versuri, danseaza, coregrafiaza, are un stil al lui in care crede si care se vede, cred in omul care stie sa faca si sa fie.
Am observat aceiasi grija pentru fiecare aparitie si la Xsonia, o romanca pe care viata a azvarlit-o in Australia cu parinti cu tot, pe care mi-e drag sa o invit in emisiuni pentru are ceva din acest suflu nou. Tineretea inseamna prospetime de idei. Munceste mult, se dezvolta pe mai multe dimensiuni, are discurs, dar chiar si piese interesante. Imi plac oamenii temerari, care nu se lasa prada modelelor sau tiparelor, care nu viseaza la Festivalul de la Mamaia, dar care se proiecteaza pe ei insisi, in viitor, pentru ca le apartine. Sunt cei care o surclaseaza pe Monalisa pentru ca ei au ceva in plus, desi nu locuiesc la Luvru, au VIATA.
Lady Gaga arata ca o pictura. Uneori din Renastere alta data Impresionista, cert lucru este ca frumusetea vin din ceea ce simte fiecare. Iar daca ceea ce simti este si exprimat vizual atunci inseamna ca esti detinatorul unei carcase imbracate dupa chipul si asemanarea sufletului tau. Esti pictorul,modelul dar si privitorul unei picturi 4D, in fine, depinde de fiecare cate „dimensiuni” poseda sau isi dezvolta.
Revenind la Lady Gaga, e o fata care vine din spate si o impinge cu look-ul ei, dar mai ales cu vocea si calitatile de compozitor si producator pe matusa muzicii pop, Madonna culturista. O impinge serios din spate dupa ce Madonna s-a tot reinventat cu succes, aproape jumatate de secol.
Vorbim asadar despre o „lady” care potrivit Renasterii trebuie sa stie si sa faca multe dar si sa fie foarte instruita. Sa cante, sa danseze, sa compuna, sa produca, sa coregrafieze, sa se produca, sa scrie pe blog, sa provoace controversa nu intr-o Agora adevarata ci intr-una virtuala, sa socializeze cu fanii nu la Therme ci pe Facebook. Ca asa arata Renasterea in anii 2000. Iar fiecare aparitie a artistei este ca un eveniment. Indiferent ca are un homar in cap, sau o peruca, un breton din zilele noastre si un super machiaj, lady gaga, canta si compune si are grija de fiecare aparitie televizata sau nu, din respect pentru sufletul ei dar mai ales pentru voi, cei cativa consumatori de arta moderna, nu de produse.
Am renuntat sa mai cred in soliste de muzica care isi taraie rochia facuta de cineva pe scarile de la „Mamaia”, care canta pisa compusa de altcineva, pe versurile, altcuiva, aranjamentul orchstral al altcuiva sau coregrafia cuiva apropiat. Cred in omul care compune , scrie nu numai versuri, danseaza, coregrafiaza, are un stil al lui in care crede si care se vede, cred in omul care stie sa faca si sa fie.
Am observat aceiasi grija pentru fiecare aparitie si la Xsonia, o romanca pe care viata a azvarlit-o in Australia cu parinti cu tot, pe care mi-e drag sa o invit in emisiuni pentru are ceva din acest suflu nou. Tineretea inseamna prospetime de idei. Munceste mult, se dezvolta pe mai multe dimensiuni, are discurs, dar chiar si piese interesante. Imi plac oamenii temerari, care nu se lasa prada modelelor sau tiparelor, care nu viseaza la Festivalul de la Mamaia, dar care se proiecteaza pe ei insisi, in viitor, pentru ca le apartine. Sunt cei care o surclaseaza pe Monalisa pentru ca ei au ceva in plus, desi nu locuiesc la Luvru, au VIATA.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)