Am ajuns la Milano seara. N stiu de ce este atat de familiar pentru mine acest oras insa daca as vrea sa stau aici, ma gandesc ca as putea. Dupa un dus scurt, am plecat in oras. E aproape la fel si totusi schimbat.Reclame la haine pe IL Duomo. Nu stiu de ce se ingramadeste lumea sa-l vada, ca si daca stai o viata la Milano tot nu reusesti sa-l vezi cu adevarat. Eu abia daca am vazut o usa si vin de ceva timp la Milano. Am obosit sunt trezuit de la 8 dimineatza si este deja 11 si ma plimb pe strazi goale. Desi metropola, lumea totusi doarme, orasul totusi doarme.
M-am cazat in fata Garii din Milano, am o terasa superba cu vedere catre Gara. Construita de Musollini este intr-adevar tot un Dom unde vin sa se inchine trenurile. Cred ca si printre trenuri si locomotive exista mandrii de genul"eu m-am garat la Milano" , altfel nu imi explic.
E apropae miezul noptii si nu ma dau plecat de pe Via dela Spiga si celebrele magazine. Cred ca daca aduni preturile si inmultesti cu ce au ei pe acolo da PIB-ul unei tari africane. M-am oprit putin sa ma uit la niste lucruri prin vitrine...am plecat tot pe jos cum am venit, am vorbit la telefon o groaza si am ajuns iar in zona Gari Centrale.
Acum daca iar a venit vorba de gara trebuie sa va spun ca in fata garii din Milano e ca in fata garii din Galati. Se vorbeste romaneste mai mult decat orice alta limba, pana si africanii aciuati pe acolo sunt in minoritate. Ma asez si langa mine apar doi tineri, nu au mai mult de 20 de ani si ma intreaba in italiana daca nu cumva caut servicii sexuale complete.Am spus ca nu, dupa care ii aud vorbind romaneste"hai ma sa plecam". Deja in mintea mea m-am gandit cati ore sunt?!? Multi. Ma opresc alti doi tineri, ma stiau de data asta, la fel de prostituati ca si ceilalti doi. Unul e din Vaslui celallt din Husi, stau de doi ani la Milano si cu asta se ocupa;prostitutia. Parintii acasa stiu ca lucreaza in constructii insa nu prea vad pe mainile lor nici urma de var sau mortar. Pe fata insa, teama sa nu fie prinsi iar de politie si oboseala acumulata dupa doi ani in care au dormit in fiecare seara in alta parte.
Mi-am pus gluga si am inceput sa mai umblu putin deja era trecut de miezul noptii. In jurul garii numai romani care daca nu au reusit, nu se pot intoarce acasa, nereusiti si au apelat la cea mai veche meserie din lume. Gasesc batrani homosexuali dispusi sa plateasca. Alti doi rmani trec pe langa mine tragand de o anumita parte a pantalonului..."e jale bah, nu e nimic in seara asta " il aud pe unul. Parul meu blond m-a ajutat intotdeuna in astfel de situatii...celalalt are un cercel dizgratios in ureche, merge se opreste langa o masina si incepe sa urinez exact pe portiera siferului.
Acum ma intreb de se mira unii si altii de tratamentul pe care romanii il au in Italia cand fac asa ceva, iar cei care vin cu texte gen, "sunt si romani buni si muncitori(sunt asta stim si noi), sa mearga sa spele portiera unde un roman a facut ceea ce probabil facea si acasa, unde ar fi luat si o bataie zdravana.
milan
Asculta mai multe audio Blog »
luni, octombrie 13, 2008
luni, septembrie 29, 2008
J.L. Borges
Am inceput sa il iubesc pe Borges cand Ana Maria Munteanu, mentorul meu de la acea vreme mi l-a dezvaluit. Facea un spectacol cu Sergiu Anghel, Adio Tristezza...de atunci il iunbesc si pe Piazzola si tangoul. Am regasit un text a lui Borges pe blogul Danei Nalbaru, mi-am reamintit de Borges, tristezza, tango , Piazzola si cum eram dar si ce am invatat.
Dupa un anumit timp,omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta si asa, omul incepe sa invete…ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum,pentru ca terenul lui ‘ maine ‘este prea nesigur pentru a face planuri …si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet,in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta,ca intradevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi decineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,fara a pretinde sa te schimbe,iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tinesi acum s-au dus si nu mai sunt…
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau saceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten,dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,toate se invata doar cu timpul…
J.L. Borges
Dupa un anumit timp,omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta si asa, omul incepe sa invete…ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum,pentru ca terenul lui ‘ maine ‘este prea nesigur pentru a face planuri …si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet,in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta,ca intradevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi decineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,fara a pretinde sa te schimbe,iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tinesi acum s-au dus si nu mai sunt…
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau saceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten,dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,toate se invata doar cu timpul…
J.L. Borges
luni, septembrie 22, 2008
Prejudecati
Nu am regrete decat pentru ce nu am facut in trecut. Nu o sa regret ca am declarat la tv cine sunt. Asta mi-a aratat ca sunt puternic si ca m-am luat la tranta cu prejudecatile, desi uneori mi se pare ca m-am luat la tranta cu morile de vant. Cervantes este unul dintre preferatii mei insa nu credeam niciodata ca mi-a patruns atat de puternic in viata.
Primesc multe e-mail-uri in ultimul timp, pe adresa personala de la tineri, adolescenti, care vor sa se sinucida doar pentru ca nutresc sentimente fata de oameni de acelasi sex. Deja cred ca am obosit sa folosesc aceleasi expresii si sa le raspund, ca nu e nicio problema. Le spun ca in eventualitatea ca parintii sau prietenii ar afla, ii prefera vii si gay decat altfel...
Gay-ii sunt oameni veseli in general cu pofta si chef de viata, glumeti si uneori incomozi de glumeti, usor intepatori, insa cu suflet bun...si extrem de talentati in ceea ce fac. Este ca si in cazul femeilor, daca se afla despre ei trebuie sa fie de doua ori mai buni decat un heterosexual sau ca un barbat. De-asta Acasa are mereu opinie si conteaza, pentru ca fiecare se regaseste intr-o poveste de viata si capata curaj sa mearga mai departe sa lupte cu ei. Am deschis ochii din mintea multor romani, iar asta devine periclos pentru ceilalti care nu vor decat o masa de telespectatori care sa cumpere detergent.
Problema care m-a scos din pat la ora asta 2:49 AM este ca atunci cand acei adolescenti se uita la televizor si vad ca de gay se rade, se gandesc ca nu vor ca de ei sa se rada, se considera frustrati si handicapati si nu sunt. Sunt convins ca sunt mai binevoitori si stiu sa fie prieteni mai buni decat multi dintre semenii lor.
Acest status ii stigmatizeaza pe acesti adolescenti care au preocupari bizare pentru secolul in care traim, de exemplu ieri mi-a scris un tanar care merge duminica intr-un loc si recita. Cati realizatori tv, merg duminica la un azil de batrani sa le citeasca sau sa le recite? E mai placut sa stai la o cafenea in Dorobanti sa te vada lumea si paparazzi...? Si dupa o poza in tabloidul de saptamana asta, ce ramane? Cel putin daca le reciti o poezie unor batrani, te intrebi, ce ramane? Amintirea in sufletul unui om, care o sa traiasca acolo vesnic.
Ceea ce crede X sau Y despre gay cred ca nu trebuie interpretat ca parere general valabila, pentru ca sunt oameni si se pot insela, chiar daca X si Y apar la televizor, asta nu le da si dreptul de a fi detinatorii Adevarului Absolut iar daca ei cred altfel decat voi asta nu inseamna ca parerea lor e Lege.
Constat in ultimul timp ca acesti detinatori de Adevar Absolut sunt mai interesati de ceea ce face un om si nu de ceea ce simte un om. Pot insa sa afirm ca nu conteaza cu cine faci sex, pana si maimutele fac asta si nu rad una de cealalta, important este daca Iubesti. Cu asta ramai, cat ai iubit, nu cat sex si cu cine ai facut.
Sufletul tau este cel mai important si nu ceea ce faci tu sub plapuma. Iar Dumnezeu este Iubire, nu sex. Cine se opreste la sex, atat poate, mergi mai departe si asa o sa-L cunosti pe Dumnezeu.
Iubeste si Iubeste-te in egala masura pentru ca esti masura Iubirii si a faptelor tale, ele conteaza daca tu esti o caramida buna de constructie la Templu.
Asculta-ti inima si pe Dumnezeu care iti lasa acolo un sentiment de care trebuie sa ai grija sa-l sadesti , sa ai grija de el si sa-l cresti asa cum se cuvine, daca Dumnezeu a lasat acolo inseamna ca a arunct samanta intr-un teren fertil, pe pietre u cresc decat idei seci si nu sentimente.
Iar daca e am reusit cumva, tu o sa fii mai bun decat mine!
Primesc multe e-mail-uri in ultimul timp, pe adresa personala de la tineri, adolescenti, care vor sa se sinucida doar pentru ca nutresc sentimente fata de oameni de acelasi sex. Deja cred ca am obosit sa folosesc aceleasi expresii si sa le raspund, ca nu e nicio problema. Le spun ca in eventualitatea ca parintii sau prietenii ar afla, ii prefera vii si gay decat altfel...
Gay-ii sunt oameni veseli in general cu pofta si chef de viata, glumeti si uneori incomozi de glumeti, usor intepatori, insa cu suflet bun...si extrem de talentati in ceea ce fac. Este ca si in cazul femeilor, daca se afla despre ei trebuie sa fie de doua ori mai buni decat un heterosexual sau ca un barbat. De-asta Acasa are mereu opinie si conteaza, pentru ca fiecare se regaseste intr-o poveste de viata si capata curaj sa mearga mai departe sa lupte cu ei. Am deschis ochii din mintea multor romani, iar asta devine periclos pentru ceilalti care nu vor decat o masa de telespectatori care sa cumpere detergent.
Problema care m-a scos din pat la ora asta 2:49 AM este ca atunci cand acei adolescenti se uita la televizor si vad ca de gay se rade, se gandesc ca nu vor ca de ei sa se rada, se considera frustrati si handicapati si nu sunt. Sunt convins ca sunt mai binevoitori si stiu sa fie prieteni mai buni decat multi dintre semenii lor.
Acest status ii stigmatizeaza pe acesti adolescenti care au preocupari bizare pentru secolul in care traim, de exemplu ieri mi-a scris un tanar care merge duminica intr-un loc si recita. Cati realizatori tv, merg duminica la un azil de batrani sa le citeasca sau sa le recite? E mai placut sa stai la o cafenea in Dorobanti sa te vada lumea si paparazzi...? Si dupa o poza in tabloidul de saptamana asta, ce ramane? Cel putin daca le reciti o poezie unor batrani, te intrebi, ce ramane? Amintirea in sufletul unui om, care o sa traiasca acolo vesnic.
Ceea ce crede X sau Y despre gay cred ca nu trebuie interpretat ca parere general valabila, pentru ca sunt oameni si se pot insela, chiar daca X si Y apar la televizor, asta nu le da si dreptul de a fi detinatorii Adevarului Absolut iar daca ei cred altfel decat voi asta nu inseamna ca parerea lor e Lege.
Constat in ultimul timp ca acesti detinatori de Adevar Absolut sunt mai interesati de ceea ce face un om si nu de ceea ce simte un om. Pot insa sa afirm ca nu conteaza cu cine faci sex, pana si maimutele fac asta si nu rad una de cealalta, important este daca Iubesti. Cu asta ramai, cat ai iubit, nu cat sex si cu cine ai facut.
Sufletul tau este cel mai important si nu ceea ce faci tu sub plapuma. Iar Dumnezeu este Iubire, nu sex. Cine se opreste la sex, atat poate, mergi mai departe si asa o sa-L cunosti pe Dumnezeu.
Iubeste si Iubeste-te in egala masura pentru ca esti masura Iubirii si a faptelor tale, ele conteaza daca tu esti o caramida buna de constructie la Templu.
Asculta-ti inima si pe Dumnezeu care iti lasa acolo un sentiment de care trebuie sa ai grija sa-l sadesti , sa ai grija de el si sa-l cresti asa cum se cuvine, daca Dumnezeu a lasat acolo inseamna ca a arunct samanta intr-un teren fertil, pe pietre u cresc decat idei seci si nu sentimente.
Iar daca e am reusit cumva, tu o sa fii mai bun decat mine!
vineri, septembrie 19, 2008
luni, septembrie 15, 2008
Acum o luna,era cald
-711003.jpg)
Dansez pentru mine
Iubesc dansul, abia astept sa merg la Alvin Ailey American Dance Theater ,vin pe 22 septembrie la Bucuresti. Acum insa vreau sa va arat altceva.
Am ramas pasionat de dans de cand eram purtator de cuvant la Teatrul de Balet Clasic si Contemporan "Oleg Danovski" din Constanta care acum nu mai exista.
Atunci m-am indragostit pentru totdeuna de Pina Bausch, Caciuleanu si Bejart, insa ce vreau sa va arat se inscrie in ceea ce cred eu; Dansul este limba oamenilor de pretutindeni. Daca prin muzica Dumnezeu ne vorbeste, prin dans, vorbim noi cu El.
Astept sa imi spuneti, ce vor cei doi sa-i spuna lui Dumnezeu si noua?
Am ramas pasionat de dans de cand eram purtator de cuvant la Teatrul de Balet Clasic si Contemporan "Oleg Danovski" din Constanta care acum nu mai exista.
Atunci m-am indragostit pentru totdeuna de Pina Bausch, Caciuleanu si Bejart, insa ce vreau sa va arat se inscrie in ceea ce cred eu; Dansul este limba oamenilor de pretutindeni. Daca prin muzica Dumnezeu ne vorbeste, prin dans, vorbim noi cu El.
Astept sa imi spuneti, ce vor cei doi sa-i spuna lui Dumnezeu si noua?
Prima zi de scoala
Aici Bucuresti, Romania, ora exacta. . . . . . a fost ora 7(asta auzeam la radio bucuresti in fiecare zi de scoala, inclusiv sambata)
Asa incepea ziua de 15 septembrie pentru mine.
de cele mai multe ori satul de nisip, soare, rude in vizita, asteptam sa vina 15 septembrie, chiar daca temele de vacanta nu erau gata in totalitate, nu mai aveam rabdare. ma uitam pe geam sa vad daca s-au strans colegii in curtea scolii. Erau cativa, era abia 7:15. Locuiam la Constanta vis-a-vis de scoala 11.
Mai stateam putin. Mama pregatise ceai si paine prajita cu unt. Mult timp nu am mai mancat combinatia asta. Imi amintea de fiecare dimineata cand plecam la scoala si cat de saraci eram.
Desi nu aveam bani, mama avea o obsesie, pantofi noi pentru prima zi de scoala. Si astazi cand trec pe langa copii de clasa intai ma uit sa vad daca au pantofi noi. Ai mei cei de atunci erau frumoasi, imi doresc o pereche identica si astazi, insa pe aceia i-am urat vreo saptamana, ma strangeau si prima saptamana de scoala imi venea sa-i arunc dupa care ne imprieteneam. In ultima saptamana de scoala abia daca imi mai stateau in picioare, deveneau largi din cauza alergarilor frecvente si urcatului in copaci se largeau....mult.
Prima mea zi de scoala, clasa intai nu era chiar una fericita. Va spuneam ca nu aveam bani mai deloc. Mama divortase cu vreo luna inainte de 15 septembrie. Ramasese sa lucreze pe aceiasi pozitie,datorita divortului nu era eligibila sa fie membru de partid asa ca a ramas pana in 1989 pe acelasi post.
Tata ne lasase linistea si luase toata mobila de sufragerie. Nu o sa uit niciodata ca in sufrageria noastra nu erau nici macar perdele la geam si imi amintesc si acum ca acolo mirosea doar a parchet. Nu intram in camera pentru ca avea un sunet ciudat asa goala.
Dupa un proces in care am fost intrebat de un domn de la autoritatea tutelara cu cine vreau sa traiesc...alesesem, tatal meu nu era chiar asa de mandru de mine sau de sora mea, pentru ca nu il alesesem pe el.
Cu o saptamana inainte de scoala mergeam sa cumparam rechizite. Pana si astea se gaseau greu atunci, insa functiona un sistem de relatii bine pus la punct. Mama avea o prietena la o librarie pe care o aproviziona cu oua si faina iar ea ne dadea rechizite si carti. Imi amintesc ca o data doamna respectiva m-a intrebat daca nu vreau o jucarie, ceva, o mingie. Avea o privire complice si insista ca astfel mama sa imi cumpere si o jucarie sau o mingie. Mama atunci m-a intrebat ce vreau sa imi cumpere de acolo. Am spus ca nu vreau nimic, ca nu avem bani. A fost prima data cand mama a plans de fata cu mine.
Prima zi de scoala a devenit cu anii, super cool. Stiam ca trebuie sa am in minte compunerea cu tema, cum mi-am petrecut vacanta de vara...asta era prima zi de scoala.
Inca duc dorul unor zile cu mainile manjite cu cerneala, a pauzelor in care fugeam acasa si stateam cu urechea ciulita sa aud soneria.Mi-e dor de Gina prietena mea care locuia deasupra mea, cea cu care mi-am petrecut mai mult timp decat cu sora mea mai mare, de Radu vecinul de usa si de mine...cel de atunci.
Asa incepea ziua de 15 septembrie pentru mine.
de cele mai multe ori satul de nisip, soare, rude in vizita, asteptam sa vina 15 septembrie, chiar daca temele de vacanta nu erau gata in totalitate, nu mai aveam rabdare. ma uitam pe geam sa vad daca s-au strans colegii in curtea scolii. Erau cativa, era abia 7:15. Locuiam la Constanta vis-a-vis de scoala 11.
Mai stateam putin. Mama pregatise ceai si paine prajita cu unt. Mult timp nu am mai mancat combinatia asta. Imi amintea de fiecare dimineata cand plecam la scoala si cat de saraci eram.
Desi nu aveam bani, mama avea o obsesie, pantofi noi pentru prima zi de scoala. Si astazi cand trec pe langa copii de clasa intai ma uit sa vad daca au pantofi noi. Ai mei cei de atunci erau frumoasi, imi doresc o pereche identica si astazi, insa pe aceia i-am urat vreo saptamana, ma strangeau si prima saptamana de scoala imi venea sa-i arunc dupa care ne imprieteneam. In ultima saptamana de scoala abia daca imi mai stateau in picioare, deveneau largi din cauza alergarilor frecvente si urcatului in copaci se largeau....mult.
Prima mea zi de scoala, clasa intai nu era chiar una fericita. Va spuneam ca nu aveam bani mai deloc. Mama divortase cu vreo luna inainte de 15 septembrie. Ramasese sa lucreze pe aceiasi pozitie,datorita divortului nu era eligibila sa fie membru de partid asa ca a ramas pana in 1989 pe acelasi post.
Tata ne lasase linistea si luase toata mobila de sufragerie. Nu o sa uit niciodata ca in sufrageria noastra nu erau nici macar perdele la geam si imi amintesc si acum ca acolo mirosea doar a parchet. Nu intram in camera pentru ca avea un sunet ciudat asa goala.
Dupa un proces in care am fost intrebat de un domn de la autoritatea tutelara cu cine vreau sa traiesc...alesesem, tatal meu nu era chiar asa de mandru de mine sau de sora mea, pentru ca nu il alesesem pe el.
Cu o saptamana inainte de scoala mergeam sa cumparam rechizite. Pana si astea se gaseau greu atunci, insa functiona un sistem de relatii bine pus la punct. Mama avea o prietena la o librarie pe care o aproviziona cu oua si faina iar ea ne dadea rechizite si carti. Imi amintesc ca o data doamna respectiva m-a intrebat daca nu vreau o jucarie, ceva, o mingie. Avea o privire complice si insista ca astfel mama sa imi cumpere si o jucarie sau o mingie. Mama atunci m-a intrebat ce vreau sa imi cumpere de acolo. Am spus ca nu vreau nimic, ca nu avem bani. A fost prima data cand mama a plans de fata cu mine.
Prima zi de scoala a devenit cu anii, super cool. Stiam ca trebuie sa am in minte compunerea cu tema, cum mi-am petrecut vacanta de vara...asta era prima zi de scoala.
Inca duc dorul unor zile cu mainile manjite cu cerneala, a pauzelor in care fugeam acasa si stateam cu urechea ciulita sa aud soneria.Mi-e dor de Gina prietena mea care locuia deasupra mea, cea cu care mi-am petrecut mai mult timp decat cu sora mea mai mare, de Radu vecinul de usa si de mine...cel de atunci.
Prea bun...
...sau prea prost. Unde se termina bunatatea si incepe prostia.
Unde se termina memoria ultimului bine facut, sa inceapa bataia de joc...?
De ce oamenii buni , nu sunt decat oameni buni si atat fara ca cineva sa le puna eticheta, prost?
Unde se termina memoria ultimului bine facut, sa inceapa bataia de joc...?
De ce oamenii buni , nu sunt decat oameni buni si atat fara ca cineva sa le puna eticheta, prost?
duminică, septembrie 14, 2008
Am promis...
luni, septembrie 08, 2008
Ma uit si eu...
Saptamana tercuta m-am uitat la deschiderea festivalului Cerbul de Aur, mi-a placut...Iris, Directia 5 si 40 de ani de hit-uri romanesti. Am spus in sinea mea....excelent.M-a impresionat prestatia live a Angelei Similea, nu sunt un fan insa a fost singura care a trecut dincolo de "sticla" si acompaniata de doua trupe rock nu a facut rabat de la calitatea interpretarii...
Am vazut insa si inchiderea cu tot cu premii...un blat, asa s-a vazut la televizor.
Tipau doua blonde de zor din micul ecran...isterice....Cerbul ramane acasa!, Cerbul ramane acasa!........mai bine mergea in padure...m-am gandit eu...pana la urma si cerbii se impusca nu-i asa? Al nostru de rusine cred ca e in varful muntelui...si isi smulge coarnele de ciuda
M-am simtit jenat fata de trupa Biondo pacalita a doua oara, victima a unui sistem de spagi inteverit de 40 de ani...
Cum ne puteam imagina o clipa ca trupa Biondo cunoscuta de la selectia pentru Eurovision, nu a luat premiul publicului, ca si la Eurovision au luat un loc 2, eternul loc doi pe care il iau cei buni la noi...
A trebuit insa ca premiul publicului sa revina unei fatuci, Canci care desi nu s-a calificat a fost in semifinala, desi nu a intrat in finala...ne-am trezit cu ea la Brasov, desi nu placea nimanui, a luat premiul publicului, care public?! doamnelor si domnilor, ca publicul ei este limitat ca doar nu s-a inventat un pat mare cat Piata Sfatului din Brasov si nici ea nu cred ca ar fi facut fata...altfel nu imi imaginez de ce a fost impinsa in fata cu forta...ok, a cantat ca asa a visat ea de mica de cand se credea Angele Similea in fata blocului, dar sa mai primeasca si premiu!?!?!
Megastara dezvelise o plapuma si a pus panza pe ea si jumatate din piesa era sub ton...halal dor de viata. Daca ai 2 kilograme in plus nu pui pe tine roz...jamais,oricum mai bine decat costumatia de sala de forta a Nicolei...
Megastara este singura persoana care are o greutate mai mare si pe care nu o gasesc demna.Mahalia Jackson era la fel si avea pe ea cel mult mov si asta din considerentte legate strict de religie.
Prietenii mei mai grasi au o demnitate pe care prietenii mei slabi nu o au si par niste razgaiatzi obraznici, astia slabi. Si oricum grasii sunt mult mai haiosi si mai placutzi decat infumuratzii slabi, care daca au arderi mai puternice au si senzatia ca asta se datoreaza lor si numai lor.
In final iar ne-am dat premii intre noi...de ce mai este festival international? E un blat national din care unii castiga bani....multi bani....ai nostri!
Pacat, incepuse atat de frumos...
Am vazut insa si inchiderea cu tot cu premii...un blat, asa s-a vazut la televizor.
Tipau doua blonde de zor din micul ecran...isterice....Cerbul ramane acasa!, Cerbul ramane acasa!........mai bine mergea in padure...m-am gandit eu...pana la urma si cerbii se impusca nu-i asa? Al nostru de rusine cred ca e in varful muntelui...si isi smulge coarnele de ciuda
M-am simtit jenat fata de trupa Biondo pacalita a doua oara, victima a unui sistem de spagi inteverit de 40 de ani...
Cum ne puteam imagina o clipa ca trupa Biondo cunoscuta de la selectia pentru Eurovision, nu a luat premiul publicului, ca si la Eurovision au luat un loc 2, eternul loc doi pe care il iau cei buni la noi...
A trebuit insa ca premiul publicului sa revina unei fatuci, Canci care desi nu s-a calificat a fost in semifinala, desi nu a intrat in finala...ne-am trezit cu ea la Brasov, desi nu placea nimanui, a luat premiul publicului, care public?! doamnelor si domnilor, ca publicul ei este limitat ca doar nu s-a inventat un pat mare cat Piata Sfatului din Brasov si nici ea nu cred ca ar fi facut fata...altfel nu imi imaginez de ce a fost impinsa in fata cu forta...ok, a cantat ca asa a visat ea de mica de cand se credea Angele Similea in fata blocului, dar sa mai primeasca si premiu!?!?!
Megastara dezvelise o plapuma si a pus panza pe ea si jumatate din piesa era sub ton...halal dor de viata. Daca ai 2 kilograme in plus nu pui pe tine roz...jamais,oricum mai bine decat costumatia de sala de forta a Nicolei...
Megastara este singura persoana care are o greutate mai mare si pe care nu o gasesc demna.Mahalia Jackson era la fel si avea pe ea cel mult mov si asta din considerentte legate strict de religie.
Prietenii mei mai grasi au o demnitate pe care prietenii mei slabi nu o au si par niste razgaiatzi obraznici, astia slabi. Si oricum grasii sunt mult mai haiosi si mai placutzi decat infumuratzii slabi, care daca au arderi mai puternice au si senzatia ca asta se datoreaza lor si numai lor.
In final iar ne-am dat premii intre noi...de ce mai este festival international? E un blat national din care unii castiga bani....multi bani....ai nostri!
Pacat, incepuse atat de frumos...
marți, septembrie 02, 2008
Aseara...
....am ajuns acasa la la ora 0, am stat in parcare de vorba cu Loredana.
A fost in America si a inregistrat acolo dupa parerea mea cele mai bune piese ale ei(am ascultat in masina in parcare) ....ever.
A inregistrat de toate si cred ca va fi cea mai placuta surpriza a unui artist roman care canta in engleza. Mi-am dat seama ca Lori a ajuns la cea mai frumoasa maturitate a unui artist, aia in care este stapan pe ceea ce face si nu mai are emotii ca nu o sa fie placut, desi Lori este in continuare cel mai frumos copil din muzica romaneasca si artistul care indiferent ca e la nunta in cort la Buzau sau in fata unor capete incoronate, canta LIVE....la naiba!
Eu deja pot spune Bravo Lori....publicul mai asteapta insa merita, va spun sincer!
luni, septembrie 01, 2008
duminică, august 31, 2008
Cum...
Nu am scris de mult si de fiecare data imi gasesc scuze...Nu mai am nicio scuza, s-au terminat...revenitzi, bagam scuze in doua saptamani, pana atunci mancati pareri de rau si iertari succesive.
M-am transformat inca o data. Credeam ca omida si fluture esti numai o data in viata , insa se vede treaba ca nu e tocmai asa. Acum sunt iar omida, larva....viata s-a schimbat...iar.
Din nou de la capat....cu copilarie si adolescenta cu cosuri pe fata...uneori am senzatia ca fiecare zi de dupa 1 August , este o copilarie , o alta zi o alta adolescenta...
Culmea e ca daca intr-o buna zi au navalit 3000 de sentimete in mine de nu mai stiam ca le invitasem....nu le invitasem au intrat cu forta pe ferestrele sufletului , pe sub usa lui chiar si prin gaura cheii s-au strecurat niste ganduri de iubire....restul, de ura, compasiune, mila si curajul intrasera demult prin geamul spart cu piatra al sufletului meu...
Scriu si ascult Astor Piazzola, mi-ar fi placut sa ma nasc pe un tango de Piazzola, e senzual si are o enigma a lui...de murit , nu cred ca e cazul, insa as alege sa dansez un requiem pe un fir de ata...
De cand nu am mai scris am ceva pozitiv in felul de a trai viata...nu mai exista minusuri...si pana la urma viata nu e matematica desi ne numaram sentimentele si iubirile...Oricum am o detasare searbada fata de lucrurile mici din viata, de nobile sau jalnice nimicuri...
Traiesc si pana la urma chiar daca viata e un iad, traiesc pentru oamenii aia frumosi la suflet si la gand...ei sunt cei care imi umplu viata cu o vorba sau un sms...e trist ca trebuie sa treci prin multe ca sa ajungi la astfel de concluzii, insa viata ne da lectii in fiecare zi...Succes pe 15 sept in noul an de scoala a vietii!
M-am transformat inca o data. Credeam ca omida si fluture esti numai o data in viata , insa se vede treaba ca nu e tocmai asa. Acum sunt iar omida, larva....viata s-a schimbat...iar.
Din nou de la capat....cu copilarie si adolescenta cu cosuri pe fata...uneori am senzatia ca fiecare zi de dupa 1 August , este o copilarie , o alta zi o alta adolescenta...
Culmea e ca daca intr-o buna zi au navalit 3000 de sentimete in mine de nu mai stiam ca le invitasem....nu le invitasem au intrat cu forta pe ferestrele sufletului , pe sub usa lui chiar si prin gaura cheii s-au strecurat niste ganduri de iubire....restul, de ura, compasiune, mila si curajul intrasera demult prin geamul spart cu piatra al sufletului meu...
Scriu si ascult Astor Piazzola, mi-ar fi placut sa ma nasc pe un tango de Piazzola, e senzual si are o enigma a lui...de murit , nu cred ca e cazul, insa as alege sa dansez un requiem pe un fir de ata...
De cand nu am mai scris am ceva pozitiv in felul de a trai viata...nu mai exista minusuri...si pana la urma viata nu e matematica desi ne numaram sentimentele si iubirile...Oricum am o detasare searbada fata de lucrurile mici din viata, de nobile sau jalnice nimicuri...
Traiesc si pana la urma chiar daca viata e un iad, traiesc pentru oamenii aia frumosi la suflet si la gand...ei sunt cei care imi umplu viata cu o vorba sau un sms...e trist ca trebuie sa treci prin multe ca sa ajungi la astfel de concluzii, insa viata ne da lectii in fiecare zi...Succes pe 15 sept in noul an de scoala a vietii!
joi, iulie 24, 2008
Rezidenta
A intrat în salon şi a spus că este rezidenţă doamnei conferenţiar. Pare genul de faţă care a vrut de mică să fie medic şi care a luat numai 10 până în clasa a 12a. Episodul în care nu a luat şpagă mi-a plăcut cel mai tare. Cred că orice fata ar fi vrut omul parfum de la Lanvin.-nu însă şi rezidenta. Un alt băiat rezident şi el i-a spus unui alt pacient că a greşit generaţia dacă aşa svă fi noua generaţie de medici , îmi place
miercuri, iulie 23, 2008
Povesti de viata,povesti de moarte
Duminica trebuia sa va povestesc cat de minunat a fost la Azuga. A fost minunat insa s-a terminat prost,urat,had...la spital. O experienta care insa m-a schimbat oarecum.
Dupa ce duminik noaptea am fost dus de Peter Pan la Urgenta la Floreasca, a doua zi m-am dus singur la Matei Bals. Dupa o investigatie am fost trimis la chirurgie. Aveam senzatia de domn Lazarescu numai k eu eram pe jos prin curte la Colentina. Aveam aceasta senzatie pentru ca pe fruntea mea erau 40 de grade,la fel insa si afara. Aveam senzatia ca soarele imi trage cu niste ciocane in cap. Pana la urma m-au internat. Enterocolita acuta,capatata la Casa Azugeana,sambata/daca sunteţi sensibili ocoliti locul.
Ma dezmeticesc; stau pe un pat intr-un salon cu trei paturi, in dreapta un baiat cu barba si un tatuaj interesant pe mana stanga,in dreapta un batran cu un prosop in cap. In mijloc eu si cele 40 de surate, Celsius. Dupa tratament transpiratii,analize,am inceput sa ne cunoastem. Tanarul,ajunsese adus de mama lui dupa o convulsie grava datorita unei suprainfectii a sinusurilor. Mi-a povestit cat de greu a fost,dar a trecut,acum vrea inapoi la job in Dorobanti la o cafenea. Domnul de langa mine e din Tecuci,are 71 de ani,dintre care 46 de munca din care 35,sef de gara . Initial a racit,nu a dat importanta,dupa care a cazut la pat. La Tecuci a fost internat 2 saptamani dar tratat pentru altceva,apoi la Galati pentru alte doua saptamani,si a ajuns la Bucuresti. Acest om sta de doua luni in spitale. Are un telefon mobil cu care vorbeste cu famila. Imi spune ca are un baiat care lucreaza in China la un santier naval si care a luat avionul sa vina sa-l vada...si plange. Plangea unkiul sa-i spunem,de cate ori vorbea cu ai lui despre situatia lui medicala. Îi era frica de moarte. Dar oare la 71 de ani ce mai aştepti decat asta,o logodna si o tanara cu cracii lungi? Doctorii i-au spus că are o problema cu celulele roşii deşi din câte mi-a spus el este cancer. În disperare să plece acasă îi arată doctoritei că are mama roşie semn că şi globulele alea vor acasă. L-au transferat la municipal. Pe băiatul cu barbă a venit să-l ia acasă , mama.
Dupa ce duminik noaptea am fost dus de Peter Pan la Urgenta la Floreasca, a doua zi m-am dus singur la Matei Bals. Dupa o investigatie am fost trimis la chirurgie. Aveam senzatia de domn Lazarescu numai k eu eram pe jos prin curte la Colentina. Aveam aceasta senzatie pentru ca pe fruntea mea erau 40 de grade,la fel insa si afara. Aveam senzatia ca soarele imi trage cu niste ciocane in cap. Pana la urma m-au internat. Enterocolita acuta,capatata la Casa Azugeana,sambata/daca sunteţi sensibili ocoliti locul.
Ma dezmeticesc; stau pe un pat intr-un salon cu trei paturi, in dreapta un baiat cu barba si un tatuaj interesant pe mana stanga,in dreapta un batran cu un prosop in cap. In mijloc eu si cele 40 de surate, Celsius. Dupa tratament transpiratii,analize,am inceput sa ne cunoastem. Tanarul,ajunsese adus de mama lui dupa o convulsie grava datorita unei suprainfectii a sinusurilor. Mi-a povestit cat de greu a fost,dar a trecut,acum vrea inapoi la job in Dorobanti la o cafenea. Domnul de langa mine e din Tecuci,are 71 de ani,dintre care 46 de munca din care 35,sef de gara . Initial a racit,nu a dat importanta,dupa care a cazut la pat. La Tecuci a fost internat 2 saptamani dar tratat pentru altceva,apoi la Galati pentru alte doua saptamani,si a ajuns la Bucuresti. Acest om sta de doua luni in spitale. Are un telefon mobil cu care vorbeste cu famila. Imi spune ca are un baiat care lucreaza in China la un santier naval si care a luat avionul sa vina sa-l vada...si plange. Plangea unkiul sa-i spunem,de cate ori vorbea cu ai lui despre situatia lui medicala. Îi era frica de moarte. Dar oare la 71 de ani ce mai aştepti decat asta,o logodna si o tanara cu cracii lungi? Doctorii i-au spus că are o problema cu celulele roşii deşi din câte mi-a spus el este cancer. În disperare să plece acasă îi arată doctoritei că are mama roşie semn că şi globulele alea vor acasă. L-au transferat la municipal. Pe băiatul cu barbă a venit să-l ia acasă , mama.
-712085.jpg)
duminică, iulie 13, 2008
La mare
miercuri, iulie 09, 2008
luni, iunie 23, 2008
I am sterdam
Sambata seara am fost la Amsterdam...lume multa voiosie, o sarbatoare, tot poporul astepta meciul. E o tara in care cred ca si sangele in vine curge portocaliu, asta pentru ca peste tot culoarea portocalie predomina. Sambata predomina pe locuitori, pe deasupra lor, pe cladirile lor...totul era portocaliu la AMsterdam.Cred ca si visele lor de olandezi fara sabotzi erau tot portocalii.
Cea mai mare satisfactie a fost cand s-a terminat meciul si au simtit si ei ce au simtit si romanii batuti de olandezi, in buza sferturilor...Rusia,i-a batut...O bucurie marunta pentru mine, o tristete mare insa pe ei, cei care se pregatisera sa bea pana dimineatza si sa petreaca, nu au mi baut nici macar de suparare, iar cheful de viata a disparut o data cu fluierul arbitrului...
Cea mai mare satisfactie a fost cand s-a terminat meciul si au simtit si ei ce au simtit si romanii batuti de olandezi, in buza sferturilor...Rusia,i-a batut...O bucurie marunta pentru mine, o tristete mare insa pe ei, cei care se pregatisera sa bea pana dimineatza si sa petreaca, nu au mi baut nici macar de suparare, iar cheful de viata a disparut o data cu fluierul arbitrului...
duminică, iunie 22, 2008
joi, iunie 19, 2008
Niste tzarani
Nu suntem singurii in Europa dar avem vocatie. Ne plac mici,berici si mangaiatul pe burta. Acea burta care se revarsa peste curea. Ne place vara sa ne vada lumea abdomenul cu parul pubian aferent,asta pentru ca e cald si tricoul trebuie suflecat. Ascultam muzica proasta si avem posete LV fake. Suntem incruntati doar ca lumea sa creada ca nu ne merge bine si sa nu ne alegem cu dusmani. Nu stim sa stam la coada si daca am platit un serviciu avem senzatia ca suntem singurii platitori de pe planeta,iar serviciul este dedicat. Purtam slapi cu fusta de matase si make-up punem numai la nunti. Transpiratia cu mirosul aferent ne reaminte permanent ca traim. Astept sa completezi lista. Mircea-o tzoapa:-D
Pian
As vrea sa stiu sa cant la pian, cred ca e cam tarziu sa ma apuc sa cant la pian. Imi place acest intrument la fel de mult ca si violoncelul...asta pentru ca m-am gandit ca oamenii sunt ca pianele,unii si ca acordeoanele, altii...restul sunt oamenii care asculta, pian sau acordeon dupa preferinte.
Si Blake impartea oamenii in devoratori si creatori...
Ma gandesc ca si oamenii pian sunt de mi multe feluri, la unii nu canta nimeni, pentru ca asa sunt pianele au nevoie de oameni sa poata fi ascultate...altii stau cu capacul deschis, cutia de rezonanta la fel si se aseaza cate un om pe scaun si canta o manea...altora le canta jazz, altii au corzile prea tare stranse, alte piane sunt dezacordate si orice ai vrea sa canti tot urat se aude
Mi-am lustruit clapele, diejii si becarii am deschis capacul, astept sa vina Dumnezeu sa ma acordeze si un om care sa cante ...Sonata 15 de Mozart...sau in fine ceva duios, dar sa cante cu sufletul...
Sile
Am spus ca o sa povestesc despre Sile. Este prietenul meu de ani buni. Este poet, pictor si ceramist. Nu are studii deloc dar a citit mai mult decat un profesor de filologie, viseaza la cuptorul lui de ceramica si picteaza icoane, contra intretinere la bloc. Este un personaj boem care locuieste la Constanta , retras si foarte singur, asculta Infopro si nu se uita la televizor ca nu are.
Mananca in fiecare zi tocanitza de cartofi cu ceapa si locuieste intr-o camera(fost camin de nefamilisti)plina de carti, picturi si obiecte de ceramica. Pentru ca nu are studii, Sile nu poate fi angajat niciunde asadar nu poate sa aiba o pensie.
A scris carti de poezie si este cel care venereaza cartile, le citeste cu grija sa nu indoaie paginile si apoi le vinde, ca altfel nu mai are nici lumina...
Nu mai are caldura de 5 ani ca s-a debransat, iar iarna este vesnic racit si umbla in oras unde bea o cafea cu 7 bani(inca mai exista asa ceva la Constanta, la ibric) la Max, o bodega plina de poeti, pictori, hoti, actori batrani cu pensie mica,, marinari batrani si golani de Constanta ajunsi la varsta senectutii...
Un prieten cu stare i-a dat un telefon mobil. Il tine acasa intr-un papuc sa nu il piarda in oras...raspunde cu greu ca nu stie mereu, care este tasta potrivita.
Nu este o poveste, este viata unui prieten de-al meu care stie pictura, grafica, ceramica, Dali si Dostoevski...Este prietenul imaginar al lui Marquez, Shakespeare, Tolstoi. A iubit-o pe Anna Karennina dar si pe ALis, o femeie din Constanta care e urata dar in care el a vazut o femeie frumoasa si buna de pictat. Acum Alis iubeste un baiat mai tanar iar SIle continua sa o picteze...urata si cu maini lungi
Isi spune "cutia neagra a orasului". Ii stie pe multi, viseaza sa vanda camera pe care o are si sa plece la Paris sa picteze si sa traiasca, acolo nu ii cere nimeni sa aiba studii si poate statul francez o sa-i acorde si o pensie...
Acum mai are de vanzare niste icoane pe sticla si tablori pe care nu vrea sa le vanda , pentru ca se leaga de momente fericite din viata lui...
I-am spus ca o sa scriu de el, m-a rugat sa pun poze cu lucrarile lui pe internet poate le vinde si in iarna o sa aiba bani de intretinere:)
Pentru cei care se gandesc mai departe decat scriitura de aici, ii aunt ca nu exista nimic intre noi, nici nu ar putea sa existe asa ceva este un camarad destoinic si un om cu care imi tin treaza mintea si care are si talent de comediant...
Poate daca nu o sa-i iasa cu pictura in tara asta in care niste tineri platesc pentru o champagne la club cat intretinerea lui Sile pe trei ani, sa se angajeze la un stand up comedy...tot nu are studii. Iti spune insa o gluma pentru o bere, asa-s poetii)
A iubit, a suferit si a creat....si?
Mananca in fiecare zi tocanitza de cartofi cu ceapa si locuieste intr-o camera(fost camin de nefamilisti)plina de carti, picturi si obiecte de ceramica. Pentru ca nu are studii, Sile nu poate fi angajat niciunde asadar nu poate sa aiba o pensie.
A scris carti de poezie si este cel care venereaza cartile, le citeste cu grija sa nu indoaie paginile si apoi le vinde, ca altfel nu mai are nici lumina...
Nu mai are caldura de 5 ani ca s-a debransat, iar iarna este vesnic racit si umbla in oras unde bea o cafea cu 7 bani(inca mai exista asa ceva la Constanta, la ibric) la Max, o bodega plina de poeti, pictori, hoti, actori batrani cu pensie mica,, marinari batrani si golani de Constanta ajunsi la varsta senectutii...
Un prieten cu stare i-a dat un telefon mobil. Il tine acasa intr-un papuc sa nu il piarda in oras...raspunde cu greu ca nu stie mereu, care este tasta potrivita.
Nu este o poveste, este viata unui prieten de-al meu care stie pictura, grafica, ceramica, Dali si Dostoevski...Este prietenul imaginar al lui Marquez, Shakespeare, Tolstoi. A iubit-o pe Anna Karennina dar si pe ALis, o femeie din Constanta care e urata dar in care el a vazut o femeie frumoasa si buna de pictat. Acum Alis iubeste un baiat mai tanar iar SIle continua sa o picteze...urata si cu maini lungi
Isi spune "cutia neagra a orasului". Ii stie pe multi, viseaza sa vanda camera pe care o are si sa plece la Paris sa picteze si sa traiasca, acolo nu ii cere nimeni sa aiba studii si poate statul francez o sa-i acorde si o pensie...
Acum mai are de vanzare niste icoane pe sticla si tablori pe care nu vrea sa le vanda , pentru ca se leaga de momente fericite din viata lui...
I-am spus ca o sa scriu de el, m-a rugat sa pun poze cu lucrarile lui pe internet poate le vinde si in iarna o sa aiba bani de intretinere:)
Pentru cei care se gandesc mai departe decat scriitura de aici, ii aunt ca nu exista nimic intre noi, nici nu ar putea sa existe asa ceva este un camarad destoinic si un om cu care imi tin treaza mintea si care are si talent de comediant...
Poate daca nu o sa-i iasa cu pictura in tara asta in care niste tineri platesc pentru o champagne la club cat intretinerea lui Sile pe trei ani, sa se angajeze la un stand up comedy...tot nu are studii. Iti spune insa o gluma pentru o bere, asa-s poetii)
A iubit, a suferit si a creat....si?
Copy Paste Fericit
Atat le urez celor care decat sa alerge dupa o stire , prefera sa ma citeasca si sa ma citeze... Ei nu nimic de spus, nu descopera nimic...de cand cu Mr Google. Este si prietenul meu...visez sa fac sex cu Mr Google pe plaja, cu voi niciodata...de ce? ca Mr Google stie tot...de ce? Ca i-am spus eu...i love u Mr Google:)...Am si un amant sa scrieti si asta va rog, il cheama Blooger, lui ii fac zilnic cate un Blog Job...si acum Copy/Paste Fericit
m
PS Jurnalisti la Constanta sunt putini.
m
PS Jurnalisti la Constanta sunt putini.
miercuri, iunie 18, 2008
creativitate
Ce cuvant? Cum e sa fii creativ ?! Sa lasi o parte din tine pe un ecran de nu stiu catzi inch si apoi sa vina vreun gigi, prost si sa scrie pe un alt blog , ca homosexualii nu trebuie sa aiba blog. Am avut curiozitatea sa m uit pe blogul domnului numit pe mai departe in acest post, prost.
Domnul prost, cu fatza de porc mutant, are blog!
La naiba, acum toti mutantzii au blog? De fapt este un fel de agentzie de stiri pe genunchi, pentru ca domnul prost nu scrie, copiaza stiri de pe de pe la diversi si scrie un comentariu gen Rodica de la magazin...ai auzit fata...si apoi dintr-o miscare de deget, face "paste" si gata....e blogger.
Cred ca avea dreptate domnul Becali cand le spunea astora "globuri", in fine gloabe. Ideea e ca nu s-au nascut cai de curse, s-au nascut direct gloabe obosite si scopul lor in viata e sa se odihneasca.
De ce se cred unii mari scriitori, cand ei nu fac nici macar serviciul vechi de secole de cronicar, gen Costin , Ureche...
Oricum bine ca e loc pe servere si pe pamant pentru toata lumea, ca altfel nu am stii ca exista prosti, cel putzin asa ne lovim de ei.
Domnul prost, cu fatza de porc mutant, are blog!
La naiba, acum toti mutantzii au blog? De fapt este un fel de agentzie de stiri pe genunchi, pentru ca domnul prost nu scrie, copiaza stiri de pe de pe la diversi si scrie un comentariu gen Rodica de la magazin...ai auzit fata...si apoi dintr-o miscare de deget, face "paste" si gata....e blogger.
Cred ca avea dreptate domnul Becali cand le spunea astora "globuri", in fine gloabe. Ideea e ca nu s-au nascut cai de curse, s-au nascut direct gloabe obosite si scopul lor in viata e sa se odihneasca.
De ce se cred unii mari scriitori, cand ei nu fac nici macar serviciul vechi de secole de cronicar, gen Costin , Ureche...
Oricum bine ca e loc pe servere si pe pamant pentru toata lumea, ca altfel nu am stii ca exista prosti, cel putzin asa ne lovim de ei.
marți, iunie 17, 2008
Fluturi
De multe ori m-a fascinat aceasta insecta....cum devine din vierme...o minune, cred ca nu conteaza cum arata...depinde in ce se trasforma. De cele mai multe ori suntem tentati sa judecam fluturii dupa culori insa nu ne amintim niciodata ce parere aveam despre ei atunci cand erau niste viermi.
Apoi mai e si minunea de ai simti in stomac, in jurul lui, in jurul capului. E frumoasa lumea cu fluturi si culori ...
duminică, iunie 15, 2008
Constant-a
De vineri sunt la Constanta,cu arme,munitie,adica,laptop si ganduri si gramezi de vise. Fantezii nu mai am in ultimul timp,libidoul amortit. Am venit la mama,suna cald si era ceea ce aveam nevoie. Lucrul bun e ca daca peste cateva ore mama pleaca in Italia,imi ramane cealalta mama. O am de 3 ani si parca o stiu de 30. Ma iubeste Dumnezeu,ce mai... So, am ajuns la cta buimak,gara se reconstruieste,iar drumul cu taxi, a fost parca in alt oras.
Nu mai miroase a copilarie,nu adulmec arome de adolescent,descopar constructii peste locuri pe care le stiam altfel si care speram sa fie la fel,sa simt miros de volei in pantaloni scurti cu picioare julite prin copaci dupa caise verzi.
Acum acreala vine din toate partile,k asa e la adulti. Ca un spam de la ceilalti participanti la viata si la trafic.
Am plecat sambata sa vad cum arata orasul. M-am dus la masa intr-un loc unde pot sa mananc feta sheftalia,un amestec perfid de branza feta cu ardei gras,rosii,ardei iute, pregatite la cuptor. Inca un motiv pt care iubesc orasul,gustul mediteranean amestecat cu Orient si asezonate cu vant sarat si strigate de pescarusi.
Ca sa nu uit totusi de viata mea, aud cand intru la Cafe-Cafe, la naiba,Oana Roman. Deja ideea de a manca singur si de a scrie,a disparut. Mi-a povestit Oana cum i-a furat Basescu partidul tatalui ei,cum e politica de marsava si cum a prevazut ea dezastrul dar nu a ascultat-o nimeni. De ce oare oamenii crescuti la Bamboo nu sunt luati in serios? Nu e singura in situatia asta si Codin(Poponet) e tot in situatia asta. Cred ca e doar mandrie si prejudecata. Adica eu cred ca au si ei dreptul la afirmare si asta nu numai in Can Can.
Apoi a venit Corina(foto). Mi-era dor de o plimbare cu masina prin oras si un schimb de idei. Corina este o fata care stie ce traiesc,fara sa ne explicam nimic. Suntem nascuti la o zi distanta,ani diferiti,destine...la fel si aceleasi gusturi la baieti;-).
Mi-a placut pana cand am primit o veste aiurea. Cineva la vreo 4000 de km era in impas,iar eu neputincios,stateam si ma gandeam. M-a afectat,de ce? Am ajuns acasa,situatia era sub control acolo departe,insa eu cred in continuare ca locul meu era acolo intre doua aparate care indica pulsul. Stateam si ma gandeam ce fac dk se intampla ceva rau si nu apuc sa promit macar sa ne intalnim in alta viata,in urmatoarea.
M-am dezmeticit la dus. Cada mamei o gasesc acum prea mica desi amintirea e una ca pot sa ma bag cu capul la fund,sa-mi tin respiratia si sa numar pana la 60... M-am imbracat in alb,ca tot a comentat un anonim ca sunt mireasa eterna si am plecat sa ma vad cu Sile. Proasta alegere, albul nu se poarta in tara noastra foarte prafuita.Despre el o sa scriu separat un post,e un personaj:-D. M-am intalnit cu el si evident avea cu el o punga. Sile are mereu in mana o punga,daca nu o are in mana,sigur e impachetata in buzunar. Avea un cadou pentru ziua mea si o dorinta:90 de ron pentru ca trebuie sa plateasca lumina. Am fost pe o terasa sa povestim,am povestit eu si apoi el.
La un moment dat insa nu il mai auzeam...sorbeam cafeaua si gandurile veneau nechemate. M-au dus jos pe plaja,sus pe cerul lui cu luna cu tot,inapoi pe scaun sa ma bata briza usor. Nu ma simteam singur insa mi-am privit mana intinsa pe masa care cerea o alta mana deasupra,intr-un gest dincolo de vorbe. Devin dependent de cuvinte si atingeri... Sile vorbea ceva,nu stiu ce spunea...ma gandeam cum arata urme de vise si dorinte pe nisip si ce fac ele daca bate vant sa le acopere, cum arata suflete dezbracate pe nisip sub un cer care are numai luna si pe care numai ele il vad cu stele. De ce? Ca e cerul lor...
vineri, iunie 13, 2008
Londra
De ziua mea am fost la Londra. A fost dragoste la prima aterizare. Am gasit acel good vibe care mi-a patruns in fiecare celula. Londra nu e un oras,e un spectacol. Mergeam pe strada si aveam impresia ca ma uit la un film. Frumos este ca poti sa alegi rolul,poti fii actor,sau spectator. Nu am fost in cluburi de niciun fel. Mi-am petrecut timpul pe modelul "sex and the city". Am ras si am fost fericit. Daca stiu toate magazinele de pe Oxford Street si cele de pe Regent,nu stiu cum arata Covent Garden sau Hyde Park. Nu am vizitat decat expozitia Dalli si expozitia Vanity Fair,unde mare mi-a fost mirarea sa gasesc coada. Am mancat insa la Nobu unul dintre cele mai bune restaurante din lume. Imi place mancarea japoneza. Am dat o fuga si in Soho sa gasesc some peasants din judetul Hunedoara. Lucreaza intr-o librarie,culmea ironiei si care indignati mi-au spus ca in Soho au vazut prima data si intaiash-oara,gay. Alti romani remarcabili prin pozitie,cersetori, au tinut sa-mi atraga atentia sa ma uit pe "Acasa tv". Daca pana acum am constatat ca Viena e ca Paris si Milan ca Istanbul, Londra nu seamana cu nimic,poate un pic cu mine:p
marți, iunie 10, 2008
spital
De ceva vreme ma supara o ureche, de unde si vorba, Solcanu e intr-o ureche, la naiba!:)
Aseara nu am mai suportat si am ales sa merg la Camera de garda la Spitalul Panduri, desi ma gandeam ca acolo o sa gasesc macar un pandur, nici macar paznicul nu era in zona...
Am dibuit intrarea si semnul catre camera de garda...am ajuns....nimeni...parca eram in zona crepusculara, oare e un spital pustiu...oricum, fiind un spital ORL nu imi imaginam ca toata lumea e surda, am incercat sa fac zgomot sa iasa cineva speriat de undeva si sa ma ajute....am batut la usa...o data....nimic, daca e spital ORL si personalul este surd? Am mai batut o data si am auzit zgomot, asistenta mi-a cerut buletinul si m-a pus sa astept pe hol...a dat un beep medicului de garda....se aude o usa , o yala...si pasi...va dati seama intr-un spital ORL asculti cu atentie tot...sa te convingi ca nu esti surd...pe masura ce se apropiau pasii...vroiam sa imi dau seama daca doctorul e o ea, sau un el...nu am reusit si apare o ea, doamna doctor cu oglinda legata de gat...
Cu ochii carpitzi de somn s-a asezat pe scaun dupa care a inceput sa ma consulte...nu ma incerca decat sentimentul aiurea ca am trezit pe cineva din somn si ma simteam vinovat desi in acelasi timp ma consolam ca si problema mea e importanta si doamna doctor e la job si asta este
S-a terminat consultatia , explicatia diagnosticului, reteta si plec...m-am dus la spital cu un vecin am urmat amandoi acelasi drum si surpriza...cineva inchisese usa spitalului...am batut....am strigat, degeaba...prizonier intr-un spital de surzi...am incercat usi...nimeni, m-am intors la Camera de Garda, nimeni...asistenta si doamna doctor si-au carpit ochii la loc si au adormit pe undeva...de unde nu ne auzeau...
Ma uitam pe geam si vedeam JW Mariott...sunt in secolul 21 sunt intr-un spital si nu pot sa ies...pana la urma din excursia nocturna din spital am gasit o fereastra pe unde am iesit ....in fine am sarit...
Ajungem la poarta, poarta inchisa...am sarit si poarta si am parasit un spital prea surd pentru niste oameni cu urechi
Aseara nu am mai suportat si am ales sa merg la Camera de garda la Spitalul Panduri, desi ma gandeam ca acolo o sa gasesc macar un pandur, nici macar paznicul nu era in zona...
Am dibuit intrarea si semnul catre camera de garda...am ajuns....nimeni...parca eram in zona crepusculara, oare e un spital pustiu...oricum, fiind un spital ORL nu imi imaginam ca toata lumea e surda, am incercat sa fac zgomot sa iasa cineva speriat de undeva si sa ma ajute....am batut la usa...o data....nimic, daca e spital ORL si personalul este surd? Am mai batut o data si am auzit zgomot, asistenta mi-a cerut buletinul si m-a pus sa astept pe hol...a dat un beep medicului de garda....se aude o usa , o yala...si pasi...va dati seama intr-un spital ORL asculti cu atentie tot...sa te convingi ca nu esti surd...pe masura ce se apropiau pasii...vroiam sa imi dau seama daca doctorul e o ea, sau un el...nu am reusit si apare o ea, doamna doctor cu oglinda legata de gat...
Cu ochii carpitzi de somn s-a asezat pe scaun dupa care a inceput sa ma consulte...nu ma incerca decat sentimentul aiurea ca am trezit pe cineva din somn si ma simteam vinovat desi in acelasi timp ma consolam ca si problema mea e importanta si doamna doctor e la job si asta este
S-a terminat consultatia , explicatia diagnosticului, reteta si plec...m-am dus la spital cu un vecin am urmat amandoi acelasi drum si surpriza...cineva inchisese usa spitalului...am batut....am strigat, degeaba...prizonier intr-un spital de surzi...am incercat usi...nimeni, m-am intors la Camera de Garda, nimeni...asistenta si doamna doctor si-au carpit ochii la loc si au adormit pe undeva...de unde nu ne auzeau...
Ma uitam pe geam si vedeam JW Mariott...sunt in secolul 21 sunt intr-un spital si nu pot sa ies...pana la urma din excursia nocturna din spital am gasit o fereastra pe unde am iesit ....in fine am sarit...
Ajungem la poarta, poarta inchisa...am sarit si poarta si am parasit un spital prea surd pentru niste oameni cu urechi
scris...
Nu am mai scris de mult timp, multi dintre voi stiti ca probabil ca atunci cand nu sunt cel mai fericit dintre pamanteni nu mai scriu pe blog desi nu prea suna ....corect.
Am adunat insa experiente ganduri senzatii si amintiri...
Un amestec bitter sweet...prieteni, amici si cunostinte , dar pana la urma asa e si viata ta...nu iti spun noutati
Ce regret? Ca a trecut privara prea repede ca teii se scutura ca uneori vrei sa opresti totul si sa pui viata pe pauza sau macar pe slow
Am adunat insa experiente ganduri senzatii si amintiri...
Un amestec bitter sweet...prieteni, amici si cunostinte , dar pana la urma asa e si viata ta...nu iti spun noutati
Ce regret? Ca a trecut privara prea repede ca teii se scutura ca uneori vrei sa opresti totul si sa pui viata pe pauza sau macar pe slow
luni, mai 05, 2008
Coada
Daca alte bloguri dadeau fericite din coada l vestea k cineva pleca dintr-o pozitie, blogul meu da fericit din coada k nu e tocmai asa. Mai da fericit din coada cand constata k oamenii cu adevarat valorosi din toate punctele de vedere sunt si stiu sa fie pro-fi(deli),asta e caracter!Mircea
Singur si fericit
Atunci cand mi-au urat toti Paste Fericit am ras in sinea mea crezand k va fi la fel k in toti anii,obisnuit sau mai rau singur cu cainele.
Anul asta niste oameni pe care eu ii consider prietenii mei mi-au daruit cea mai fericita saptamana din ultimii ani.
Trebuie sa le multumesc lui Adi si Sebi pe care nu ii cunosteam si care probabil nici nu isi imagineaza cata bucurie si multumire mi-au adus cu un zambet si un salut dimineata.
As vrea sa ii bucur si eu pe ei macar pe jumatate din cat au facut ei pentru mine. Ii multumesc si lui Iulian omul in care am crezut ca imi va schimba viata si de care am crezut ca vreau sa imbatranesc frumos alaturi. Oricum nu e ca ceilalti,a facut gesturile pe care le asteptam si ii multumesc. Nu ii fac reprosuri pt k dk urasc ceva pe lumea asta reprosurile si minciuna sunt in top. Ii multumesc pentru caldura si pentru k pentru o saptamana din viata mea m-a facut cel mai fericit om din lume.
Mircea
Anul asta niste oameni pe care eu ii consider prietenii mei mi-au daruit cea mai fericita saptamana din ultimii ani.
Trebuie sa le multumesc lui Adi si Sebi pe care nu ii cunosteam si care probabil nici nu isi imagineaza cata bucurie si multumire mi-au adus cu un zambet si un salut dimineata.
As vrea sa ii bucur si eu pe ei macar pe jumatate din cat au facut ei pentru mine. Ii multumesc si lui Iulian omul in care am crezut ca imi va schimba viata si de care am crezut ca vreau sa imbatranesc frumos alaturi. Oricum nu e ca ceilalti,a facut gesturile pe care le asteptam si ii multumesc. Nu ii fac reprosuri pt k dk urasc ceva pe lumea asta reprosurile si minciuna sunt in top. Ii multumesc pentru caldura si pentru k pentru o saptamana din viata mea m-a facut cel mai fericit om din lume.
Mircea
sâmbătă, mai 03, 2008
Slanic
-777440.jpg)
-778138.jpg)
Of
Doua litere care iti fac inima sa se rupa in doua. Astepti un telefon sau un mesaj care sa-ti aduca un zambet. Nu e posibil mereu,dar speri. Nu am fugit niciodata de greu iar acum am acceptat compromisul sa iubesc de pe o pozitie nu prea comoda. Astept si nu mai vreau sa sper,sunt sigur.Mircea
joi, mai 01, 2008
Paste
A trecut, Pastele si in urma lui au ramas mesajele care vin pe telefon. Anul asta nu au fost prea multe mesaje patetice. Le multumesc tuturor pentru efort si cheltuiala insa "paste fericit" si o semnatura erau suficient si avea acelasi efect. Iata si cateva exemple..."Iubeste si iarta cum ELte-a invatat,crede si uita tot ce-ai indurat,ELti-e lumina caci EL te.a creat. Si nu uita, EL ne.a salvat. Hristos a Inviat! "Mircea
luni, aprilie 28, 2008
La Budapesta
-788587.jpg)
Bucurie
-726127.jpg)
duminică, aprilie 27, 2008
Pastele
A trecut, Pastele si in urma lui au ramas mesajele care vin pe telefon. Anul asta nu au fost prea multe mesaje patetice. Le multumesc tuturor pentru efort si cheltuiala insa "paste fericit" si o semnatura erau suficient si avea acelasi efect. Iata si cateva exemple..."Iubeste si iarta cum ELte-a invatat,crede si uita tot ce-ai indurat,ELti-e lumina caci EL te.a creat. Si nu uita, EL ne.a salvat. Hristos a Inviat! "Mircea
durere
Nu stiu daca cea despre care voi vorbi aici este de acord, insa intotdeauna m-a miscat durerea unei mame. Intotdeauna imi vin in minte imagini de la TeleEnciclopedia, o emisiune pe care o devoram cand eram mic de tot si unde ma fascina intotdeuna cum mama-leu isi apara si ingrijeste puii.
Am filmat-o pe Rita Muresan in cele mai fericite ipostaze ale vietii ei. Lumea crede probabil ca este frivola, pentru ca merge la Milano si isi cumpara poseta Prada de 1200 de euro. Dar oare cat costa durere unei mame care isi duce copilul la operatie in Germania pentru a 6 a oara?
Una dintre fiicele creatoarei de moda a salvat un alt copil sa fie strivit de o masa de marmura cu mainile si acum o viata salvata o costa operatii complicate de doua ori pe an cel putin.
Si bogatii plang iar cei care par fericiti si impliniti, vand doar o iluzie, pentru ca eu si tu, sa credem in povesti. Dar in spatele povestii de succes e un munte de durere si nefericire, despre care Rita nu vorbeste, plange.
Am filmat-o pe Rita Muresan in cele mai fericite ipostaze ale vietii ei. Lumea crede probabil ca este frivola, pentru ca merge la Milano si isi cumpara poseta Prada de 1200 de euro. Dar oare cat costa durere unei mame care isi duce copilul la operatie in Germania pentru a 6 a oara?
Una dintre fiicele creatoarei de moda a salvat un alt copil sa fie strivit de o masa de marmura cu mainile si acum o viata salvata o costa operatii complicate de doua ori pe an cel putin.
Si bogatii plang iar cei care par fericiti si impliniti, vand doar o iluzie, pentru ca eu si tu, sa credem in povesti. Dar in spatele povestii de succes e un munte de durere si nefericire, despre care Rita nu vorbeste, plange.
marți, aprilie 22, 2008
miercuri, aprilie 16, 2008
cum suntem?
Cred tot mai tare ca oamenii sunt 10 % ei si 90 % iubire...
Este prima noapte in care am dormit si eu bine, dupa multe luni de zile,m-am trezit vesel odihnit desi am stat sa astept un telefon pana pe la 2 cand am adormit...senzatia oricum e placuta...
Imi functioneaza toate motoarele...pacat ca nu exista muntzi la Bucuresti....imi vine sa urc si sa cobor, vreo trei...
Este prima noapte in care am dormit si eu bine, dupa multe luni de zile,m-am trezit vesel odihnit desi am stat sa astept un telefon pana pe la 2 cand am adormit...senzatia oricum e placuta...
Imi functioneaza toate motoarele...pacat ca nu exista muntzi la Bucuresti....imi vine sa urc si sa cobor, vreo trei...
marți, aprilie 15, 2008
Cenzura
Dragii mei datorita faptului ca mai nou ziaristii dau copy/paste de pe bloguri nu mai pot scrie totul si kiar aveam ce...
Sinaia
E duminica....o zi imposibila in capitala noastra europeana...seamana cu un sat unde lumea doarme dupa ce a fost la slujba si a luat masa in sufragerie pe fata de masa, aia buna, primita cadou de nunta impreuna cu carpeta cu caprioare...
Am plecat la Sinaia, cu ganduri si o dorintza.
La Sinaia erau prietenele mele de la Constantza, doua avocate, un consilier de pe langa o ambasada si o distinsa doamna atat de sincera si directa incat m-am indragostit de ea si de vila ei asezata pe un deal din batrana statiune.
Ne-am intalnit sa stam la barfa sa vorbim despre muzica si politica, despre barbati si nevoia lor de a manca numai cum le facea "mamica"...si in rest liniste...
Imi lipseau intalnirile cu fetele...
Cat timp am stat la Constanta aveam intalnirea de miercuri seara de la Irina de la birou, unde veneau asa: Mariana, Ianina, Adelutza si tot felul de fete pasagere prin grup...discutam cate in luna si in stele, beam vin si radeam pana se facea foarte tarziu si sunau barbatzii sa vina acasa...
Era singurul lucru care imi lipsea sa ma sune cineva sa vin acasa...
De cand m-am mutat la Bucuresti nu am mai fost la "miercurea fetelor", dar in fiecare miercuri stiu ca ele sunt acolo si ca imi simt lipsa, dar si eu lor...si chiar daca nu vorbim decat rar, miercurea e a noastra...
Ar trebui sa fac o miercure si la Bucuresti....un fel de club al veseliei si al suportului...
PS Aproape toate personajele sunt persoane publice la Constanta si lucreaza in justitie....sunt cele mai frumoase si cele mai destepte, loiale si misto fete
Dragul meu blog
Esti important, ai fost citat de o gazeta care a uitat sa spuna unde te gaseste lumea...
http://www.7plus.ro/?id=4571
http://www.7plus.ro/?id=4571
atunci cand crezi se intampla
Trebuie numai sa crezi. Credeam ca nu exista ce imi doresc, ca si caracter sau comportament, este asa cum am visat intotdeuna. Astazi a sunat(desi in week-end m-am uitat in zadar la telefon si nici macar un apel ratat) si m-a facut cel mai fericit, imi ghiceste cele mai ascunse ganduri , cand le aud de la el parca imi vorbeste sufletul.
Cand imi spune ce face si cum vede lucrurile, asa as vrea sa fie viata mea. Nu stie nimeni ce imi doresc cu adevarat insa vad ca stie cineva, ce-i drept, constat ca este motorul care imi pune viata in miscare e universul pe care l-am proiectat cu mintea si a fost treaba Universului sa-l construiasca asa cum vreau eu, imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp...exista, iar eu sunt fericit.
Imi da sentimentul de sigurantza pe care il caut de cand ma stiu si credintza ca nu mai caut pe nimeni...l-am gasit:)
Gandeste cum gandesc si eu, ca stau mut la telefon si ma intreb daca nu cumva aud numai ce imi place mie...si nu e asa, tot ce aud parca le-as fi spus eu. E de drum lung si nu e vreun fandosit care merge la Opera din snobism dar care sa stie sa fie romantic.
Este departe dar nu ma face sa simt asta, oricum am senzatia ca il cunosc de o viata.
Iubeste animalele ca si mine dealtfel, are ca sport preferat singurul sport nobil care imi place de mor...
Ma face sa rad si nu am mai ras demult din suflet. Desi pare aiurea imi vine sa-i raspund la telefon....da, viata mea si eu te iubesc
Cand imi spune ce face si cum vede lucrurile, asa as vrea sa fie viata mea. Nu stie nimeni ce imi doresc cu adevarat insa vad ca stie cineva, ce-i drept, constat ca este motorul care imi pune viata in miscare e universul pe care l-am proiectat cu mintea si a fost treaba Universului sa-l construiasca asa cum vreau eu, imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp...exista, iar eu sunt fericit.
Imi da sentimentul de sigurantza pe care il caut de cand ma stiu si credintza ca nu mai caut pe nimeni...l-am gasit:)
Gandeste cum gandesc si eu, ca stau mut la telefon si ma intreb daca nu cumva aud numai ce imi place mie...si nu e asa, tot ce aud parca le-as fi spus eu. E de drum lung si nu e vreun fandosit care merge la Opera din snobism dar care sa stie sa fie romantic.
Este departe dar nu ma face sa simt asta, oricum am senzatia ca il cunosc de o viata.
Iubeste animalele ca si mine dealtfel, are ca sport preferat singurul sport nobil care imi place de mor...
Ma face sa rad si nu am mai ras demult din suflet. Desi pare aiurea imi vine sa-i raspund la telefon....da, viata mea si eu te iubesc
sâmbătă, aprilie 12, 2008
Zi de nastere
Sunt la Gossip la ziua de nastere a unui prieten Raul sa-i spunem,nu mai am 20 de ani dar ma simt de 16:-)
Anost
Sunt cel mai anost personaj la petrecerea Finlandia. Nu beau. Am promis cuiva k nu beau si nu m-am atins. Ma urasc aici toti betivii k le beau tot sucul. Dar,am promis
Party
vineri, aprilie 11, 2008
Visez
Tu la ce visezi ce dorinte ai? Imi doresc lucruri banale,o privire,un zambet o floare o imbratisare si dou bilete pentru Venetia...
joi, aprilie 10, 2008
Merg la sala
Stiu deja va umfla rasul daca cititi titlul. Sa nu crezi ca eu nu ma uit pe net la mondenii. Ma uit si ma amuz. Daca va spun ca merg la acelasi complex unde s-a filmat respectiva chestie de la mondenii va tavaliti pe jos. Ei nu au precizat unde,dar va spun eu, www.worldclass.ro , clubul Downtown. Am chiar si un antrenor care nu tine cont deloc de vaicarelile mele,ba mai mult cand incerc sa scot un sunet e vai de muskiuletzul meu atrofiat si care nu a cunoscut pana acum miscarea,deloc. Sunt intr-o eterna febra musculara si ma doare corpul acolo unde nu ma astept. Insa,anii trec,burta ramane,ba mai mult, creste:-)
Gata...
Gata. Pana la urmatoarea depresie mi-am luat un zambet,o sapca si am inceput sa ies din casa. Din toamna nu am mai iesit din casa ziua. Redescopar oamenii la lumina zilei. Nu stiu cum mi-a trecut si de ce. Un lucru e cert. Nu am gasit catelul,desi intru in magazine de profil si inca ii caut hrana si hainutze,zgarda si lesa. V-as fi recunoscator dk nu ma mai intrebati daca l-am gasit. O sa va anunt eu,promit dk apare,dar nu ma mai intrebati. Deja ii suspectez de un usor sadism pe cei care insista cu intrebarea.
miercuri, aprilie 09, 2008
marți, aprilie 08, 2008
luni, martie 31, 2008
Ceai
Just a day
u o sa ai nicio zi fericita daca nu ti-o faci:-). Astazi m-am urcat in tren si am plecat la Sinaia. Soare,un vin rosu,o piscina sauna si gandurile de acasa... Traiesc o placuta senzatie de epuizare si un sentiment ca stau in apa cu un munte in spate,cam feng-shui si merita. Niste amici,glume si discutii despre parinti si yoga,un cantec si un i-pod stricat. Acum ma pregatesc sa merg la un concert la Cazinoul din Sinaia. Daca vreti si voi sa stiti k nu costa mult si merita. Numai in Romania poti sa gasesti un concert de muzica clasica cu 5 ron si ma gandesc ca un pachet de tigari,e mai scump. Va salut cu drag,frumosilor,simt ca vin zile dragutze;-)
duminică, martie 30, 2008
Stapanul curcubeelor
Cum se aude veste ca vine George Bush, apar si curcubeele...la tot pasul, sa nu ne trezim ca apare Presedintele American si cu un steguletz cu curcubeu .
Traiesc intr-o cazarma, cel putin asa am avut senzatia cand m-am aflat in oras, in timpul repetitiilor.
Am avut un sentiment straniu de stare de asediu...masini care merg in sensul invers cu care m-am obisnuit sa vad pe batrana Cale a Victoriei...
Pana si Ambasadorul Vaticanului era vineri in vizita la omologul american, nu venise cu prescuri ci doar cu masina aia cu steguletz...
In rest, politisti, jandarmi, oamenii in sacouri, cei la costum, helicoptere si curcubee si o stare ciudata de asediu si de eliberatori care habar nu au si nici nu ii intereseaza ca in lateralele culuoarului unic, oamenii viseaza...la ceva mai bun
O sa fug duminica...evadez din cazarma
marți, martie 25, 2008
Pentru eA
Atunci cand pierdem ceva drag avem un sentiment de frustrare ca am pierdut ca suntem pagubitzi in adancul sufletului. Am stat si m-am gandit ca atunci cand ai in viata parte de oameni buni si drepti, trebuie sa-i imparti cu Dumnezeu.
Poate ca uneori suntem egoisti si credem ca ce e bun ne apartine numai noua si uitam ca Dumnezeu ne-a daruit oameni si lucruri inestimabile dar doar ca sa le impartim cu El, asa cum facem cand suntem veseli sau tristi.
Oare aici nu e Iadul? Pe care zi de zi il pavam noi cu intentii si fapte bunedin dorinta de a schimba Universul in care traim si care nu seamana deloc a Rai...
Oamenii care pleaca, cred ca pleaca spre ceva mai bun si lasa in spate fapte si intentii bune, pentru Lumina si Adevar
Intr-adevar pierderea e grea, dar castigul celui pe care l-am iubit s-a cladit cu lacrimi, suferinta si viata...si merita Raiul
Poate ca uneori suntem egoisti si credem ca ce e bun ne apartine numai noua si uitam ca Dumnezeu ne-a daruit oameni si lucruri inestimabile dar doar ca sa le impartim cu El, asa cum facem cand suntem veseli sau tristi.
Oare aici nu e Iadul? Pe care zi de zi il pavam noi cu intentii si fapte bunedin dorinta de a schimba Universul in care traim si care nu seamana deloc a Rai...
Oamenii care pleaca, cred ca pleaca spre ceva mai bun si lasa in spate fapte si intentii bune, pentru Lumina si Adevar
Intr-adevar pierderea e grea, dar castigul celui pe care l-am iubit s-a cladit cu lacrimi, suferinta si viata...si merita Raiul
Am uitat sa va spun
Sambata cand iese romanul la club am iesit si eu fara un laxativ,in queens,singurul club gay in care merg. La toaleta,la naiba,toata lumea canta in baie,numai ca la queens vreo 7 din cei 12 tenori irlandezi.
Sa nu va imaginati ca sunt irlandezi ca nu sunt. Eu am vorbit cu vreo 3 dupa concertul din wc. Au cantat magnific dar nu am inteles de ce grupul nu se cheama cei 12 tenori gay?
Se pare ca in ultimul timp a intrat dihonia printre cantaretii d opera. Ieri la Marutza se jura un baiat pe rochia Violetei din Traviata ca nu e gay,doar ca se da cu ruj si putin pe fund,scuze,fond de ten si isi pune rochie. Atunci de ce mai radem de Naomi? Ca nu are studii la Conservator? Nu o incurajez pe Naomy,doar sinceritatea.
Pana la urma cred ca a fost ceva in aer in week-end. Am fost la Atheneu. Super concert si eveniment. Am trait senzatia ca nu sunt in Romania. La intrare erau ospatari cu vin spumos. Lume frumoasa si un bilet care costa cat un bilet la Bamboo,30 Ron. Vreau sa-i felicit pe cei din orchestra Filarmonicii George Enescu,pentru mine sambata,mi-au adus primavara in suflet si le promit sa mai vin:-)
PS Pentru mine cei care canta pentru 100 de straini si 4 pensionari bucuresteni, au studii si master in muzica, sunt vedete, pacat ca atunci cand s-au nascut au gresit tara.
luni, martie 24, 2008
Ziua Adinei Buzatu
Sunt la ziua Adinei Buzatu. L-am gasit aici pe Mircea Albulescu,un exemplu de cum sa imbatranesti frumos si demn,a venit mama Zina,iar eu plec la emisie,revin.
Am revenit sa va povestesc cum a fost. Lume multa ziaristi si oameni diferiti ca structura s-au strans sa-i cante Adinei Multzi Ani Traiasca. Am realizat ca si Adina dincolo de frivolitatea mondena afisata este un altfel de om. Are o fiica superba, care valoreaza mult mai mult decat 1000 de articole care apar in presa despre mama ei, care daca te uiti in ziare ai impresia ca traieste numai la evenimente mondene, insa la cat de bine crescuta este fiica ei, credeti-ma ca nu e chiar asa.
Cum se imparte insa viata, ce ramane dupa tine, articolul din ziarul cu care stergi geamurile de Paste sau copilul...?
schimba-ma
De ce aunci cand ne indragostim si iubim devenim mai buni, nu suntem tot noi aia de dinainte rai si cu limba ascutzita gata oricand sa muscam si din masa si din perete si din fratele nostru?
Iubirea e un miracol si nu am crezut niciodata ca oamenii se schimba, ca nu se schimba, devin ei insisi. Stau si ma gandesc ca daca ar iubi cu adevarat si Gigi Becali ar fi un om mai bun...pentru ca in fiecare din noi exista si omul bun care sta pitit sa nu fie lovit de ploaia de pietre pe care omul cel mai putin bun o arunca cu gandul, cu fapta sau cu omisiunea
Am fost la deschidere la Pacha, lume multa, buna si mai putin buna, ca deh si Adrian Mutu nu deschisese manastire sa cheme numai oameni buni a mai chemat si oameni mai putin buni.
M-am intalnit cu Raluca Badulescu, pe care am vazut-o altfel, iubeste si de-asta a slabit, iubeste si nu mai scrie ca X este prost imbracata, iubeste iar privirea ei este una blanda si calda. Raluca asta de acum a stat inchisa in cealalta Raluca si inainte, dar cine a avut timp si disponibilitate sa o descopere. Lumea o vedea grasa si cu unghii, iar "prietenii" nu mai conteneau sa o judece de parca ar fi trait in locul lor. Acum insa e admirata...desi admiratia asta la romani se trensforma in invidie si in capra vecinului cat ai clipi.
De ce mergem la coafor la sala si la masaj cand ne indragostim, si nu atunci cand rautatea ne face riduri pe fata sa ne aminteasca ce urati suntem cand nu iubim ?
Oamenii buni nu au nevoie de botox, iubirea din ei le lumineaza sufletul si ochii iar zambetul nu ii lasa sa imbatraneasca.
Ma gandeam acum ca venit primavara si fara nicio legatura ar trebui sa punem combustibilul asta iubire in motoarele obosite si neunse de ura si sa pornim sa-l eliberam pe omul ala firav si frumos din noi care sta pitit cu ursuletul in brate si sa-i dam aripi de inger
Iubirea e un miracol si nu am crezut niciodata ca oamenii se schimba, ca nu se schimba, devin ei insisi. Stau si ma gandesc ca daca ar iubi cu adevarat si Gigi Becali ar fi un om mai bun...pentru ca in fiecare din noi exista si omul bun care sta pitit sa nu fie lovit de ploaia de pietre pe care omul cel mai putin bun o arunca cu gandul, cu fapta sau cu omisiunea
Am fost la deschidere la Pacha, lume multa, buna si mai putin buna, ca deh si Adrian Mutu nu deschisese manastire sa cheme numai oameni buni a mai chemat si oameni mai putin buni.
M-am intalnit cu Raluca Badulescu, pe care am vazut-o altfel, iubeste si de-asta a slabit, iubeste si nu mai scrie ca X este prost imbracata, iubeste iar privirea ei este una blanda si calda. Raluca asta de acum a stat inchisa in cealalta Raluca si inainte, dar cine a avut timp si disponibilitate sa o descopere. Lumea o vedea grasa si cu unghii, iar "prietenii" nu mai conteneau sa o judece de parca ar fi trait in locul lor. Acum insa e admirata...desi admiratia asta la romani se trensforma in invidie si in capra vecinului cat ai clipi.
De ce mergem la coafor la sala si la masaj cand ne indragostim, si nu atunci cand rautatea ne face riduri pe fata sa ne aminteasca ce urati suntem cand nu iubim ?
Oamenii buni nu au nevoie de botox, iubirea din ei le lumineaza sufletul si ochii iar zambetul nu ii lasa sa imbatraneasca.
Ma gandeam acum ca venit primavara si fara nicio legatura ar trebui sa punem combustibilul asta iubire in motoarele obosite si neunse de ura si sa pornim sa-l eliberam pe omul ala firav si frumos din noi care sta pitit cu ursuletul in brate si sa-i dam aripi de inger
sâmbătă, martie 22, 2008
Corbii
Sunt o pasare de prada, mananc din vietile altora din fericirea si nefericirea oamenilor , consum la desert sentimente si reinventez Cenusareasa.
Imi place dansul, devorez carti si fac scenarii de viata care nu se intampla niciodata. Stiu totul despre oamenii cu care operez si imi plac vietile lor.
Dar oare nu traiesc in locul lor ?
Imi place dansul, devorez carti si fac scenarii de viata care nu se intampla niciodata. Stiu totul despre oamenii cu care operez si imi plac vietile lor.
Dar oare nu traiesc in locul lor ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)